Melanom Tipuri de cancer

---

O alunită anormală poate reprezenta primul semn de cancer. Analiza alunițelor se face cu ajutorul unui test „ABCDE” pentru depistarea alunițelor canceroase:

1. Asimetrie – în cazul unei alunițe sănătoase, dacă aceasta ar fi împărțită în jumătate, cele două părți ar fi simetrice;
2. Borders (margini) – acestea ar trebui să fie în mod normal clare sau bine definite;
3. Culoare – alunițele care au culori multiple în interiorul lor sau a căror culoare s-a schimbat pot fi un semn de cancer;
4. Diametru - orice aluniță care are diametrul mai mare de 6 mm poate fi semn de cancer de piele;
5. Evoluția – o aluniță care și-a modificat aspectul, culoarea, forma sau înălțimea în timp necesită o evaluare suplimentară.

Atenție! O aluniță care îndeplinește aceste criterii nu este neapărat cancer de piele. Cel mai indicat este să vă prezentați la medic pentru o consultație de specialitate.

Alte simptome de melanom pot include:

• leziuni care nu se vindecă;
• piele cu roșeață, edem, prurit, sensibilitate, durere;
• modificări de textură sau sângerări ale unei alunițe deja existente;
• vedere neclară sau pierderea parțială a vederii, sau pete întunecate pe iris.

Majoritatea experților sunt de acord că principala cauză a cancerului de piele este supraexpunerea la lumina soarelui, mai ales când are ca rezultat arsuri solare. Cercetătorii consideră că razele ultraviolete (UV) de la soare dăunează pielii și, în timp, duc la apariția cancerului de piele.

Deși oricine poate dezvolta melanom, următoarele grupuri de persoane prezintă un risc crescut de apariție a bolii:

• persoane cu istoric personal de melanom;
• persoane cu piele deschisă la culoare, cu pistrui, păr blond sau roșcat și ochi albaștri;
• persoanele cu istoric de expunere prelungită sau excesivă la soare, inclusiv arsuri solare cu blistere;
• persoanele care au un număr crescut de alunițe pe piele;
• persoanele care au apelat în trecut la bronzarea la solar;
• persoanele cu istoric familial de melanom;
• persoanele cu sistem imunitar slăbit;
• persoanele care suferă de afecțiuni precum xeroderma pigmentosum, o boală moștenită care afectează capacitatea pielii de a repara daunele radiațiilor UV.

Există 3 tipuri principale de melanom:

Melanomul superficial

Este cel mai frecvent tip de cancer de piele. Acesta reprezintă aproximativ 70% din totalul cazurilor de melanom. Tinde să crească spre exterior (creștere radială) și se răspândește pe suprafața pielii, dar poate începe să crească și în profunzimea pielii (denumită creștere verticală). Este adesea plat și subțire (mai puțin de 1 mm grosime), cu o margine neuniformă.Variază în funcție de culoare și poate avea nuanțe diferite de roșu, albăstrui, maro, negru, gri și alb.

Melanomul nodular

Melanomul nodular este al doilea tip de melanom ca incidență. Reprezintă aproximativ 15- 20% din totalul cazurilor de melanom. Melanomul nodular crește în profunzimea pielii. Se dezvoltă și se răspândește mai repede decât alte tipuri de cancer de piele. Creșterea poate fi în formă de ciupercă sau tulpină (pedunculată). Este de obicei negru, dar uneori poate fi roșu, roz sau poate avea aceeași culoare ca pielea.

Melanomul lentigo malign

Reprezintă aproximativ 10 -15% din totalul cazurilor de melanom. De obicei, apare ca o pată mare maro, cu o margine neuniformă. Tinde să devină mai întunecată pe măsură ce crește și are multe nuanțe de maro sau negru.

Alte tipuri de melanom

• Melanomul lentiginos mucos se dezvoltă pe mucoasa subțire a unor organe sau a altor părți ale corpului, cum ar fi pasajele nazale, gura, gâtul (faringe), rectul, canalul anal și vaginul. Nu are legătură cu expunerea la soare ca cele mai multe tipuri de melanom. De obicei, este diagnosticat într-un stadiu avansat și tinde să crească și să se răspândească rapid.
• Melanomul intraocular este cel mai frecvent tip de cancer al ochilor.
• Melanomul desmoplastic se dezvoltă în stratul profund al pielii sau în stratul de țesut conjunctiv care înconjoară mucoasa. Se dezvoltă adesea pe cap, gât, spate sau zone ale corpului cu mucoasă.

Iată care sunt principalele teste și investigații pentru diagnosticarea melanomului:

Examenul fizic și istoricul medical

Presupune o serie de întrebări medicale pentru depistarea riscului de melanom, privind istoricul personal sau familial de cancer, precum și un examen fizic. Examenul fizic presupune analiza pielii pentru depistarea eventualelor alunițe anormale sau a unor suprafețe suspecte. De asemenea, medicul va examina nodulii limfatici. Dermoscopia este o tehnică utilizată pentru a analiza mai eficient pielea.

Biopsie cutanată

În timpul unei biopsii cutanate, medicul va preleva o probă de țesut sau celule de pe suprafața pielii, pentru a fi testate într-un laborator. Un raport al anatomo-patologului va confirma dacă celulele canceroase sunt sau nu prezente în eșantion. Tipul de biopsie folosit depinde adesea de aspectul creșterii și de dimensiunea țesutului anormal.

Biopsia ganglionilor limfatici

Se va preleva un nodul limfatic sau o probă din acesta, pentru teste de laborator. Sunt mai multe tipuri de astfel de biopsii, în funcție de nodul și de tehnica folosită.

Probele prelevate sunt analizate în laborator pentru depistarea cancerului. Dacă este depistat cancerul, se va analiza rata de dezvoltare canceroasă, tipul celulelor canceroase, eventualele mutații genetice, pentru stadializare.

Scanarea CT

Se poate efectua o scanare CT a toracelui, abdomenului și bazinului, pentru a verifica dacă celulele canceroase s-au răspândit în alte părți ale corpului. Aceasta se face de obicei atunci când cancerul de piele este profund.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) utilizează forțe magnetice puternice și unde de radiofrecvență pentru a realiza imagini transversale ale organelor, țesuturilor, oaselor și vaselor de sânge. Un calculator transformă rezultatele în imagini 3-D. Este indicată atunci când se suspectează că melanomul s-a răspândit la creier sau măduva osoasă.

Radiografia toracică

Radiografia folosește doze mici de radiații pentru a obține o imagine a unei regiuni a corpului. O radiografie toracică poate fi utilizată pentru a verifica dacă  melanomul s-a răspândit la plămâni.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET)

Utilizează materiale radiofarmaceutice pentru a depista eventuale modificări în activitatea metabolică a țesuturilor corpului. Un calculator analizează modelele radioactive și realizează imagini color 3D ale zonei scanate. Se efectuează pentru a verifica dacă melanomul s-a răspândit la ganglionii limfatici sau în alte părți ale corpului.

Analize de sange

Testele de sânge măsoară anumite celule sau substanțe din sânge. Acestea oferă adesea informații utile privind starea generală de sănătate. Lactat dehidrogenaza (LDH) este un marker tumoral folosit pentru a ajuta la stadializarea cancerului de piele avansat si pentru a estima un prognostic.

Sistemul TNM de stadializare a melanomului este cel mai utilizat:

Tumora (T)

Există 5 categorii principale ale grosimii tumorii în cazul melanomului:

Tis - celulele canceroase sunt numai în stratul superior al pielii;

T1 - melanomul are o grosime mai mică de 1 mm;

T2 - melanomul are o grosime cuprinsă între 1 - 2 mm;

T3 -  melanomul are o grosime cuprinsă între 2 -4 mm;

T4 - melanomul are o grosime mai mare de 4 mm.

Tot în această categorie, T este în continuare împărțit în 2 grupe, a și b, în funcție de eventualele ulcerații:

• Ta - melanomul nu prezintă ulcerații;
• Tb - melanomul prezintă ulcerații.

Noduli (N)

Există 4 categorii care descriu dacă celulele canceroase sunt extinse la ganglionii limfatici sau în canalele limfatice din apropiere:

N0 - nodulii limfatici din apropiere nu conțin celule canceroase;

N1 - există celule canceroase într-un ganglion limfatic;

N2 - există celule canceroase în 2 sau 3 ganglioni limfatici;

N3 -  există celule canceroase în 4 sau mai mulți noduli limfatici.

Categoria N este împărțită în grupurile a, b și c:

• Na – celulele canceroase din nodulii limfatici poate fi văzuți numai la microscop (micrometastază);
• Nb – sunt semne care indică prezența celulelor canceroase în nodulii limfatici (macrometastază);
• Nc - există celule canceroase în zonele mici ale pielii foarte apropiate de melanomul primar (metastazele satelit) sau în canalele limfatice ale pielii (metastaze de tranzit).

Metastaza (M)

Metastaza (M) descrie dacă celulele canceroase s-au răspândit într-o altă regiune a corpului:

M0- cancerul nu s-a răspândit în altă parte a corpului;

M1 - cancerul s-a răspândit în altă parte a corpului.

M1 este împărțit astfel:

• M1a - există celule canceroase în alte părți ale corpului sau în ganglionii limfatici departe de locul unde melanomul a început să se dezvolte;
• M1b - există celule canceroase la nivelul plămânilor;
• M1c - există celule canceroase în alte organe sau provoacă un nivel ridicat de lactat dehidrogenază.

Sunt mai multe tipuri de tratamente împotriva melanomului, iar alegerea lor depinde de factori precum:

• stadiul cancerului;
• riscul de recidivă;
• localizarea cancerului;
• modul în care tratamentele vor afecta aspectul corpului;
• preferințele personale ale pacientului.

Intervenția chirurgicală

Chirurgia este principalul tratament pentru cele mai multe tipuri de cancer de piele. În funcție de stadiul și riscul reapariției cancerului, se poate recomanda un tip de intervenție chirurgicală sau mai multe. Excizia locală largă - elimină cancerul împreună cu o parte dintre țesuturile sănătoase din jurul acestuia. Biopsia ganglionilor limfatici santinelă presupune identificarea și excizia nodulului limfatic dintr-un grup de ganglioni limfatici. Disecția completă a nodului limfatic elimină un grup de ganglioni limfatici din organism, pentru cancerul de piele locoregional sau local recurent, care s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropiere. Chirurgia reconstructivă repară pielea și zona din apropiere după îndepărtarea tumorii. Chirurgia pentru metastaze poate fi făcută pentru a înlătura cancerul de piele metastatic, care s-a răspândit într-o zonă sau în câteva zone pe sau chiar sub piele, sau în plămâni, ficat, creier sau intestinul subțire.

Imunoterapia

Folosește medicamente specifice pentru a ajuta sistemul imunitar să lupte împotriva celulelor canceroase. Se utilizează uneori după intervenție chirurgicală pentru a reduce riscul apariției cancerului sau pentru a micșora și controla creșterea cancerului de piele.

Radioterapia

Se utilizează uneori după intervenția chirurgicală pentru a reduce riscul reapariției cancerului sau ca tratament paliativ pentru a controla simptomele melanomului avansat.

Chimioterapia

Chimioterapia folosește medicamente anticancerigene (citotoxice) pentru a distruge celulele canceroase. Acestea pot fi administrate pentru a ajunge în tot organismul (chimioterapie sistemică) sau doar într-o anumită zonă (chimioterapie regională).

Terapia țintită

Utilizează medicamente care identifică moleculele specifice (cum ar fi proteinele) pe sau în interiorul celulelor canceroase pentru a opri creșterea și răspândirea cancerului și pentru a limita efectul asupra celulelor normale.

Deși nu există nicio modalitate dovedită care să prevină garantat apariția melanomului, este posibilă reducerea riscului.

Evitarea și limitarea expunerii la radiațiile UV poate reduce semnificativ riscul apariției cancerului de piele. Aceasta înseamnă reducerea expunerii la soare și evitarea utilizării dispozitivelor de bronzat de interior, cum este solarul. Afectările UV sunt cumulative, astfel că efectele rămân în timp. Limitați sau evitați expunerea directă la soare între orele 10:00 și 16:00, purtați îmbrăcăminte de protecție împotriva soarelui în sezonul cald, inclusiv o pălărie cu boruri largi și ochelari de soare cu protecție 100%  UVA și UVB. Folosiți creme de protecție solară pentru a acoperi pielea expusă, inclusiv iarna. Alegeți produse cu factor de protecție de cel puțin 30, și cu spectru larg UVA și UVB.

Examinați pielea în mod regulat, atât consultații medical de specialitate, cât și auto-examinări.

Anumiți factori afectează prognosticul (șansele  de recuperare) și opțiunile de tratament:

• dimensiunea tumorii și localizarea;
• viteza cu care se divid celulele canceroase;
• prezența sângerărilor sau a leziunilor la nivelul tumorii;
• gradul de afectare a nodulilor limfatici;
• răspândirea în organism;
• nivelul de lactat dehidrogenază (LDH) din sânge;
• eventualele mutații genetice;
• vârsta și sănătatea generală a pacientului.

În cazul cancerelor în stadii incipiente, rata de supraviețuire la 5 ani este de aproximativ 97%, și scade la 81% pentru cancerele în stadiul II. Rata de supraviețuire la 5 ani pentru gradul avansat este de aproximativ 15 -20%.  Perspectiva este mai bună dacă răspândirea este doar la regiunile distante ale pielii sau la ganglionii limfatici îndepărtați, și nu la alte organe, precum și dacă nivelul sangvin al lactat dehidrogenazei (LDH) este normal.