Adenocarcinomul

Adenocarcinomul

Cuprins:

  1. Ce este adenocarcinomul?
  2. Tipuri de adenocarcinom
  3. Simptomele adenocarcinoamelor
  4. Dignosticare
  5. Tratament
  6. Prognosticul adenocarcinoamelor

Ce este adenocarcinomul?

Cancerul apare când celulele se dezvoltă și se divid necontrolat. Adenocarcinomul este un tip de cancer care se formează în glande, cele care secretă substanțe în interiorul sau în afara corpului. Prognosticul pentru un astfel de tip de cancer depinde de localizarea, dimensiunea, stadiul și factorii individuali ai tumorii, inclusiv sănătatea generală a persoanei.

Adenocarcinomul este un tip de cancer care poate afecta diferite organe. Acesta derivă din cuvântul „adeno„”, care înseamnă „referitor la o glandă” și „carcinom”, ce înseamnă cancer. Celulele adenocarcinomului nu trebuie neapărat să facă parte dintr-o glandă, dar pot avea proprietăți secretoare.

Tipuri de adenocarcinom

Adenocarcinoamele se formează în glande, dar se pot răspândi în alte zone ale corpului. Glandele secretă diferite lichide în țesuturile care căptușesc multe organe ale corpului. Tipul adenocarcinomului depinde de localizarea tumorii:

  • Colon și rect – Colonul, denumit și intestinul gros, face parte din sistemul digestiv. Este un tub lung care ajută la îndepărtarea apei și a reziduurilor de nutrienți din alimentele pe care le consumăm. Adenocarcinomul este cel mai frecvent tip de cancer de colon. Începe ca un polip mic, sau o formațiuni, care este de obicei inofensivă la început, dar se poate transforma în cancer. Boala poate începe, de asemenea, în rect, partea din intestinul gros pe unde resturile rămase din alimentele digerate, numite scaun, sunt eliminate din corp.
  • Sâni – Cele mai multe tipuri de cancer mamar sunt adenocarcinoamele. Acestea se formează în glandele sânului în care se produce laptele matern.
  • Esofag – Esofagul este tubul care transportă alimente de la gură la stomac. Adenocarcinomul se formează, de obicei, în glandele mucoase care căptușesc partea inferioară a esofagului.
  • Plămâni – Adenocarcinomul reprezintă aproximativ 40% dintre cancerele pulmonare. Cel mai frecvent se găsește în exteriorul plămânilor și se dezvoltă mai lent decât alte tipuri de cancer pulmonar. Cancerul pulmonar fără celule mici reprezintă 80% dintre cazurile de cancer pulmonar, iar adenocarcinomul este cel mai des întâlnit tip.
  • Pancreas – Pancreasul este un organ în regiunea anterioară abdominală, în spatele stomacului. Produce hormonii și enzimele necesare pentru digestie. Aproximativ 85% dintre cancerele pancreatice sunt de tip adenocarcinom.
  • Prostată – Prostata este o glandă masculină care este situată chiar sub vezică. Majoritatea cancerelor de prostată sunt de acest tip. Cancerul care se formează în glanda prostatică este de obicei un adenocarcinom, care reprezintă 99% din toate cazurile de cancer de prostată.
  • Regiunea capului – Un tip rar de adenocarcinom numit carcinom adenoid chistic se formează în glandele din regiunea capului, cum ar fi glandele sinusale. Este un cancer cu creștere lentă, dar se poate răspândi în craniu. Creierul poate dezvolta, de asemenea, adenocarcinom.

Unele tumori ale glandelor exocrine, cum ar fi vipomul, insulinomul, feocromocitomul etc. nu sunt denumite în mod obișnuit adenocarcinoame. Acestea se numesc tumori neuroendocrine. Dacă țesutul glandular nu este malign sau canceros, se numește adenom. Un adenom tipic nu invadează alte țesuturi și rareori metastazează. Adenocarcinoamele maligne invadează alte țesuturi și, adesea, metastazează.

Adenocarcinomul simptome

Simptomele adenocarcinoamelor

Deoarece adenocarcinomul este un cancer care poate apărea în multe zone ale corpului, nu există o listă clară de simptome generale. Iată o listă a principalelor tipuri de adenocarcinom și a simptomelor care pot semnala prezența acestora:

  • regiunea capului – dureri de cap, greață, vărsături, convulsii, vedere încețoșată, schimbări de personalitate, afectarea gândirii și a comportamentului;
  • plămâni – tuse, răgușeală, mucus cu sânge, scădere în greutate, stare de slăbiciune și epuizare;
  • sân – dezvoltarea unei formațiuni în țesutul sânului;
  • prostată – dureri la urinare, afectarea controlului asupra vezicii, nevoia frecventă de a urina, sânge în spermă, dureri la ejaculare;
  • pancreas – scădere în greutate, dureri de spate și de stomac, scaun de culoare închisă și cu urme de grăsime, mâncărimi ale pielii (prurit);
  • colon – senzație de intestin plin, scaun cu sânge, sângerări rectale, dureri de stomac, scădere în greutate.

Dignosticare

Diagnosticul începe, de obicei, cu un examen fizic și adresarea unor întrebări privind simptomele și stilul de viață.

Pot fi necesare mai multe teste pentru confirmarea diagnosticului, și anume:

  • Biopsie – Presupune prelevarea unei mici probe de țesut pentru a fi testată în ceea ce privește prezența celulelor canceroase. O biopsie poate oferi, de asemenea, informații despre locul în care a apărut cancerul. După prelevarea unei biopsii sau a unei mostre a țesutului canceros, acesta este tăiat în felii subțiri sau plăci microscopice. Acestea sunt apoi fixate pe o placă de sticlă și colorate folosind vopsele speciale. Sub microscop sunt observate țesuturile glandulare. Diagnosticul microscopic al adenocarcinomului este realizat, de obicei, pe baza formării structurilor glandulare de către celulele neoplazice. Deoarece această caracteristică histologică este împărtășită de majoritatea adenocarcinoamelor, locul adenocarcinomului primar nu poate fi stabilit de obicei prin examinarea histologică de rutină. Când adenocarcinomul evidențiază în mod clar creșterea anormală a glandelor canceroase, acesta poate fi ușor identificat. Cu toate acestea, dacă formațiunile glandelor nu sunt foarte clar delimitate, este cunoscut sub numele de adenocarcinomul nespecific.
  • CT – O tomografie computerizată (CT) este o procedură care oferă imagini tridimensionale ale unei formațiuni don organism. Sunt uneori folosite pentru a analiza schimbările în timp și pentru a evalua dacă tratamentul funcționează sau nu.
  • RMN – Imagistica prin rezonanță magnetică este o altă opțiune ce utilizează unde de radiofrecvență pentru a crea o imagine a diferitelor părți ale corpului.
  • Analize de sânge – Testele de sânge pot indica anumite modificări ale celulelro sangvine ce sugerează un potențial cancer. De asemenea, substanțele chimice din sânge pot fi asociate cu cancere specifice.

Diagnosticarea și identificarea adenocarcinomului este importantă pentru stadializarea cancerului, care în final ajută la stabilirea planului de tratament și la prognosticul bolii. Atât tratamentul cât și prognosticul sau evoluția cancerului depind de organul țintă sau de organul în care a apărut cancerul. De exemplu, un adenocarcinom al colonului are un prognostic diferit și un tratament diferit decât un adenocarcinom al prostatei.

Stadializarea adenocarcinoamelor

Stadializarea cancerului este o modalitate de a măsura evoluția cazurilor de cancer, inclusiv adenocarcinomul. Un sistem de stadializare este cel care se bazează pe 5 stadii, de la 0 la 4. În acest sistem de stadializare:

  • Stadiul 0 indică faptul că există celule anormale, dar ele nu s-au răspândit.
  • Stadiile 1-3 reprezintă răspândirea cancerului, cu un număr mai mare indicând tumori mai mari care se răspândesc în țesutul din jur.
  • Stadiul 4 este pentru acele cancere care s-au răspândit în alte părți ale corpului.

Cel mai popular sistem de stadializare a cancerului este cunoscut sub denumirea de TNM. Literele reprezintă dimensiunea tumorii, numărul de ganglioni limfatici afectați și metastazele sau răspândirea de la tumora primară în alte părți ale corpului:

T indică dimensiunea tumorii principale:

  • TX nu indică o tumoră măsurabilă.
  • T0 indică o tumoră care nu poate fi depistată.
  • T1-T4 denotă dimensiunea tumorii, cu numărul mai mare referindu-se la dimensiuni mai mari.

N măsoară afectarea ganglionilor limfatici din apropierea tumorii:

  • NX indică faptul că nu pot fi analizați ganglionii limfatici din apropiere.
  • N0 indică absența cancerului în ganglionii limfatici.
  • N1-N3 indică numărul de ganglioni limfatici afectați, cu numere mai mari indicând un număr mai mare de ganglioni limfatici afectați.

M măsoară metastazele sau răspândirea în alte regiuni:

  • MX înseamnă că metastazele nu pot fi analizate.
  • M0 indică faptul că nu există metastaze.
  • M1 indică faptul că celulele canceroase s-au răspândit.

Unele tipuri de cancer tind să se răspândească mai repede decât altele. Etapele mai avansate ale cancerului sunt mai dificil de tratat și prezintă un risc mai mare de deces. Cu toate acestea, această regulă variază în funcție de tipul de cancer, de tratamentele disponibile și de locul unde s-a răspândit cancerul.

Tratament

Tratamentul pentru adenocarcinom variază în funcție de locul în care se dezvoltă tumora în organism, însă poate include:

  • Intervenție chirurgicală – Adenocarcinomul este adesea tratat prin îndepărtarea chirurgicală a țesutului glandular canceros, precum și a unor țesuturi înconjurătoare. Metodele chirurgicale minim invazive pot ajuta la reducerea timpului de vindecare și la reducerea riscului de infecție după intervenție chirurgicală. Îndepărtarea tumorilor este o opțiune mai sigură pentru unele cancere decât pentru altele. De exemplu, o lumpectomie este eliminarea cancerului de sân și este o procedură relativ sigură, în timp ce intervenția chirurgicală la nivelul creierului pentru a înlătura o tumoră poate pune viața în pericol. Medicii pot opta, de asemenea, pentru ablația prin radiofrecvență, un tratament care utilizează unde de energie pentru distrugerea sau micșorarea tumorii. Ganglionii limfatici înconjurători pot fi, de asemenea, îndepărtați în același timp cu tumora.
  • Radioterapia – Această opțiune de tratament pentru adenocarcinom este folosită în mod obișnuit în combinație cu intervenția chirurgicală și / sau chimioterapie.
  • Chimioterapia – Chimioterapia acționează asupra adenocarcinomului prin medicamente care distrug celulele canceroase, fie în tot corpul, fie doar într-o anumită zonă.
  • Terapia țintită – Unele medicamente sunt concepute pentru a viza celulele canceroase specifice, oferind o alternativă mai puțin periculoasă la chimioterapie. Disponibilitatea acestor medicamente depinde de tipul de cancer și de sănătatea unui individ.
  • Imunoterapia – Imunoterapia utilizează medicamente care susțin sistemul imunitar pentru a distruge cancerul. Majoritatea medicamentelor de imunoterapie prelungesc durata de viață, dar nu vindecă complet cancerul. Disponibilitatea imunoterapiei depinde de tipul de cancer, stadiul acestuia și de sănătatea generală a persoanei cu cancer.

Adenocarcinomul tratament

Prognosticul adenocarcinoamelor

Ratele de supraviețuire variază semnificativ, în funcție de tipul de adenocarcinom. Femeile cu cancer de sân în stadiul 2, de exemplu, au o rată de supraviețuire la 5 ani de aproximativ 93%, în timp ce pentru cancerul pulmonar în stadiul 2, ratele de supraviețuire sunt de aproximativ 30%.

Ratele de  supraviețuire în cazul cancerului nu prezintă totuși imaginea completă, deoarece calitatea tratamentului și alți factori individuali pot afecta prognosticul.

Referințe:

Citește și:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *