Cancer esofagian Tipuri de cancer


Cancerul esofagian, numit și cancer de esofag, se dezvoltă în celulele care căptușesc esofagul. Este o tumoră canceroasă sau malignă (malign înseamnă că poate distruge și invada țesuturile sănătoase și se poate răspândi sau metastaza în alte părți ale corpului).

Esofagul face parte din sistemul digestiv. Este un organ tubular situat în spatele traheei, ce transportă alimente și băuturi din cavitatea bucală către stomac. Când înghițim, mușchii esofagului se contractă pentru a împinge alimentele în stomac.

Cel mai frecvent, cancerul esofagian se formează în celulele glandulare, care produc mucus. Aceste celule se află în stratul interior al esofagului numit submucoasă. Cancerul se poate forma, de asemenea, în celule plate, subțiri, numite celule scuamoase. Aceste celule alcătuiesc mucoasa sau mucoasa interioară a esofagului.

Semne şi simptome cancer esofagian

Cele mai frecvente simptome ale cancerului esofagian includ:

  • dificultăți la înghițire (disfagie);
  • indigestie persistentă sau arsuri la stomac;
  • scădere în greutate;
  • durere de gât sau durere în spatele sternului;
  • tuse persistentă;
  • răgușeală;
  • vărsături;
  • sughiț persistent;
  • scaun negru (din cauza sângerărilor la nivelul esofagului).

Există, totuși, multe alte afecțiuni benigne care pot cauza aceste simptome.

Cancerul esofagului este depistat de obicei pe baza simptomelor pe care le provoacă. Diagnosticul la persoanele fără simptome este rar și de obicei accidental (datorită testelor efectuate pentru alte probleme medicale). Din păcate, majoritatea cancerelor esofagiene nu provoacă simptome decât atunci când au ajuns în stadiu avansat, când sunt mai greu de tratat.

Cauze și factori de risc cancer esofagian

Unii factori de risc, cum ar fi fumatul, pot fi modificați, în timp ce alții, cum ar fi vârsta unei persoane sau istoricul familial, nu pot fi modificați. Având un factor de risc, sau chiar mai mulți, nu înseamnă că veți dezvolta neapărat cancer esofagian.

Principalii factori de risc pentru cancerul esofagian sunt:

Vârsta

Riscul de a dezvolta cancerul esofagian crește odată cu vârsta. Mai puțin de 15% dintre cazuri afectează persoanele cu vârsta sub 55 de ani.

Genul

Bărbații sunt mai predispuși la dezvoltarea cancerului esofagian decât femeile.

Boala de reflux gastroesofagian

Stomacul produce în mod normal acid și enzime pentru a ajuta la digerarea alimentelor. În cazul unor persoane, acidul poate ajunge din stomac în partea inferioară a esofagului. Termenul medical pentru aceasta este boala de reflux gastroesofagian (GERD), sau doar reflux gastroesofagian. În cazul multor persoane, refluxul produce simptome precum arsurile gastrice sau durerea în piept. În unele cazuri, totuși, refluxul nu produce niciun simptom. Persoanele cu reflux gastroesofagian au un risc ușor mai mare de a dezvolta adenocarcinom esofagian. Acest risc pare să fie mai mare la persoanele care au simptome mai frecvente.

Esofagul Barrett

Dacă refluxul acidului gastric în esofagul inferior continuă pentru o perioadă lungă de timp, poate deteriora căptușeala interioară a esofagului. Acest lucru face ca celulele scuamoase care în mod normal căptușesc esofagul să fie înlocuite cu celule care arată ca celulele care căptușesc stomacul și intestinul subțire, și sunt mai rezistente la acidul gastric. Această afecțiune este cunoscută sub numele de esofag Barrett. Persoanele cu esofag Barrett prezintă un risc mai mare de a dezvolta adenocarcinom esofagian, dar cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu esofag Barrett nu dezvoltă cancer esofagian.

Fumatul și consumul de alcool

Fumatul reprezintă un factor major de risc pentru cancerul esofagian. Cu cât o persoană fumează mai multe țigări pe zi și fumează o perioadă mai lungă de timp, cu atât crește riscul de cancer. O persoană care fumează un pachet de țigări pe zi sau mai mult are riscul de cel puțin două ori mai mare de a dezvolta adenocarcinom esofagian decât un nefumător, iar riscul nu dispare după renunțarea la fumat. Consumul de alcool crește, de asemenea, riscul de apariție a cancerului esofagian. Asocierea dintre consumul de alcool și fumat intensifică riscul de a dezvolta cancer esofagian.

Obezitatea

Persoanele supraponderale sau obeze au un risc mai mare de a dezvolta adenocarcinom esofagian. Acest lucru este în mare parte explicat prin faptul că persoanele care suferă de obezitate sunt mai susceptibile la a avea reflux gastroesofagian.

Stilul alimentar

Anumite substanțe din alimentație pot crește riscul de cancer esofagian. De exemplu, au existat sugestii, care încă nu s-au dovedit concret, că o dietă bogată în carne procesată poate crește riscul de a dezvolta cancer esofagian. Pe de altă parte, o dietă bogată în fructe și legume este asociată cu un risc mai redus de cancer esofagian. Fructele și legumele au un conținut bogat de vitamine și minerale care pot ajuta la prevenirea cancerului. Consumul frecvent de lichide foarte fierbinți poate crește riscul de cancer esofagian. Acest lucru ar putea fi rezultatul afectării pe termen lung a celulelor de la nivelul esofagului din cauza lichidelor fierbinți.

Acalazia

În cazul acestei afecțiuni, mușchiul de la capătul inferior al esofagului (sfincterul inferior esofagian) nu se relaxează corespunzător. Alimentele și lichidele înghițite întâmpină dificultăți la trecerea în stomac și tind să se acumuleze în esofagul inferior, care în timp se dilată. Celulele care formează esofagul pot deveni iritate în acea zonă de la expunerea la alimente pentru perioade mai lungi de timp.

Tiloza

Tiloza este o boală rară, moștenită, care determină creșterea excesivă a stratului superior al pielii pe palme și tălpi. Persoanele cu această afecțiune dezvoltă, de asemenea, papiloame la nivelul esofagului și prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer al esofagului.

Expunerea la unele substanțe chimice

Expunerea la vapori chimici poate duce la creșterea riscului de apariție a cancerului esofagian. De exemplu, expunerea la unii solvenții utilizați pentru curățarea chimică poate duce la un risc mai mare pentru această formă de cancer.

Istoricul personal de cancer

Persoanele care au un istoric de cancer, cum ar fi cancer pulmonar, cancer la nivelul gurii și cancer de gât, au un risc ridicat de a dezvolta carcinom cu celule scuamoase la nivelul esofagului.

Infecția cu Virusul Papiloma Uman (HPV)

Infecția cu anumite tipuri de HPV este legată de o serie de tipuri de cancer, inclusiv cancerul de gât, cancerul anal și cancerul de col uterin.

Gel pentru tratamentul mucozitei orale.
Gelclair


Gelclair este unel bioaderent pentru tratamentul mucozitei orale. Permite continuarea tratamentului oncologic si înlătura durerea din mucozita orală.

Despre GelClair >
gelclair

Tipuri de cancer esofagian

Adenocarcinom

Adenocarcinomul esofagului este cel mai frecvent tip de cancer esofagian. Se dezvoltă, de obicei, în treimea inferioară a esofagului, adesea într-o zonă care conține esofagul Barrett. Esofagul Barrett poate fi o afecțiune precanceroasă. Adenocarcinomul avansat al esofagului crește adesea în joncțiunea gastro-esofagiană.

Carcinomul cu celule scuamoase

Carcinomul cu celule scuamoase al esofagului poate să apară oriunde de-a lungul esofagului, dar este mai frecvent întâlnit la mijloc și în partea superioară.

Tumori esofagiene rare

  • Tumora neuroendocrină gastrointestinală (GI) se poate dezvolta în esofag. Carcinomul cu celule mici este, de asemenea, denumit tumoră neuroendocrină slab diferențiată. Este o forma de cancer esofagian care crește rapid sau agresiv și are tendința de a avea un prognostic mai puțin favorabil.
  • Leiomiosarcomul este un tip rar de sarcom care se dezvoltă în mușchiul neted al esofagului. Este adesea tratată printr-o intervenție chirurgicală.
  • Carcinomul adenoid chistic este o formă de cancer esofagian cu creștere lentă. De obicei, apare la femeile în vârstă de 40-60 de ani.
  • Tumorile stromale gastrointestinale (GIST) încep în celulele specializate ale tractului gastro-intestinal (GI).
  • Sarcomul Kaposi (KS) este un tip de sarcom de țesut moale care începe în celulele limfatice sau vasele de sânge.

Diagnostic cancer esofagian

Cancerul esofagian este depistat de obicei pe baza semnelor sau simptomelor manifestate. În cazul în care este suspectat un cancerul esofagian, vor fi necesare o serie de investigații pentru confirmarea diagnosticului.

Istoricul medical și examenul fizic

Dacă prezentați simptome care ar putea fi cauzate de cancerul esofagian, medicul va analiza istoricul medical pentru a verifica eventualii factori de risc și pentru a afla mai multe despre simptome. De asemenea, medicul va efectua un examen fizic pentru a depista anumite anomalii vizibile.

Radiografia cu bariu

Un lichid dens, cald, numit bariu, este înghițit pentru a acoperi pereții esofagului. Un astfel de test poate indica orice zonă anormală a căptușelii interioare a esofagului, dar nu poate fi utilizată pentru a determina în ce măsură un cancer s-a răspândit în afara esofagului. Cancerele incipiente se pot prezenta ca niște umflături rotunde mici sau zone plate, în timp ce cancerele avansate se prezintă ca zone mari neregulate și pot cauza îngustarea interioară a esofagului.

Tomografia computerizată

Acest test poate indica dacă tumora esofagiană s-a răspândit în organele din apropiere și în ganglionii limfatici sau în alte părți ale corpului. O scanare CT poate fi, de asemenea, folosită pentru a măsura dimensiunea tumorii. De obicei, un colorant special numit substanță de contrast este administrat înainte de scanare pentru a oferi detalii mai detaliate. Acest colorant este, în general, injectat intra-venos pacientului.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

Un RMN utilizează câmpuri magnetice, nu raze X, pentru a produce imagini detaliate ale corpului. RMN poate fi, de asemenea, utilizat pentru a măsura dimensiunea tumorii. O substanță de contrast este de obicei injectată în vena pacientului pentru a crea o imagine mai clară.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET)

Scanările PET folosesc de obicei o formă de zahăr încărcat radioactiv (cunoscut sub numele de fluorodeoxiglucoză sau FDG) care este injectată în sânge. Celulele normale utilizează cantități diferite de zahăr, în funcție de cât de repede cresc. Celulele canceroase, care cresc rapid, au o probabilitate mai mare de a absorbi cantități mai mari de zahăr radioactiv decât celulele normale. Aceste zone de radioactivitate pot fi văzute pe o scanare PET utilizând o cameră specială.

Imaginea dintr-o scanare PET nu este la fel de detaliată ca o scanare CT sau RMN, dar oferă informații utile despre zonele anormale observate pe aceste teste ar putea fi canceroase sau nu.

Endoscopia superioară

Acesta este un test important pentru diagnosticarea cancerului esofagian. Endoscopia superioară poate oferi medicului informații importante privind mărimea și răspândirea tumorii, care pot fi utilizate pentru a determina dacă tumora poate fi îndepărtată prin intervenție chirurgicală.

Bronhoscopia

Acest examen se poate face pentru a vedea dacă celulele canceroase s-au răspândit în trahee sau în bronhii.

Teste de laborator ale probelor de biopsie

De obicei, dacă un cancer esofagian suspectat se găsește în urma unei endoscopii sau sau a unui test de imagistică, se va efectua o biopsie. Într-o biopsie, medicul va preleva o mică probă de țesut cu un instrument special. Dacă se depistează cancerul esofagian, dar este prea avansat pentru intervenția chirurgicală, probele de biopsie pot fi testate pentru gena sau proteina HER2. Unii oameni cu cancer esofagian au un exces de proteină HER2 pe suprafața celulelor canceroase, ceea ce le ajută să crească. Un medicament care vizează proteina HER2 numit trastuzumab poate ajuta la tratarea acestor tipuri de cancere atunci când este utilizat împreună cu chimioterapia.

Analize de sânge

Medicul vă poate recomanda anumite teste de sânge pentru stabilirea diagnosticului de cancer:

  • Hemoleucograma completă: Acest test măsoară diferitele tipuri de celule din sânge. Se poate identifica o posibilă anemie (unele persoane cu această formă de cancer devin anemice, deoarece tumora prezintă hemoragii).
  • Enzime hepatice: de asemenea, puteți efectua un test de sânge pentru a analiza funcția hepatică, deoarece cancerul esofagian se poate răspândi în ficat.

LUPTĂM ÎMPREUNĂ!
Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!

Stadializarea cancerului

Gradul descrie cât de similar arată cancerul comparativ cu țesutul normal, când este văzut sub microscop.

Scala utilizată pentru clasificarea cancerelor esofagului este de la 1 la 3.

  • GX: Gradul nu poate fi evaluat (gradul este necunoscut);
  • Gradul 1 (G1: bine diferențiat) înseamnă că celulele canceroase se aseamănă mult cu țesutul esofagian normal;
  • Gradul 3 (G3: slab diferențiat, nediferențiat) înseamnă că celulele canceroase arată anormal.
  • Gradurile 2 (G2: diferențiate moderat) se situează undeva între G1 și G3.

Stadializarea este o modalitate de a descrie unde este localizat cancerul, dacă sau unde s-a răspândit și dacă afectează alte părți ale corpului. Cunoașterea stadiului ajută medicul să decidă ce fel de tratament este cel mai bun și poate ajuta la prezicerea prognosticului unui pacient, care este șansa de recuperare.

Un instrument pe care medicii îl utilizează pentru a descrie stadiul este sistemul TNM:

Tumora (T)

  • TX: Tumora primară nu poate fi evaluată.
  • T0: Nu există cancer în esofag.
  • T1: Există o tumoră în lamina propria și cele două straturi interioare ale esofagului. Tumora este în cel de-al treilea strat al esofagului numit muscularis propria. Celulele canceroase s-au răspândit, dar nu prin peretele muscular al esofagului.
  • T3: Tumora este în stratul exterior al esofagului numit adventice. Celulele canceroase s-au răspândit prin întregul perete muscular al esofagului în țesutul înconjurător.
  • T4: Tumora s-a răspândit în afara esofagului, în zonele din jurul lui. Celulele canceroase s-au răspândit în structurile din jurul esofagului.

Nodul (N)

  • NX: Ganglionii limfatici nu pot fi evaluați.
  • N0: Cancerul nu a fost identificat în niciun ganglion limfatic.
  • N1: Cancerul s-a răspândit la 1 sau 2 ganglioni limfatici în piept, în apropierea tumorii.
  • N2: Cancerul s-a răspândit la 3 – 6 ganglioni limfatici în piept, în apropierea tumorii.
  • N3: Cancerul s-a răspândit la 7 sau mai multe ganglioni limfatici din piept, în apropierea tumorii.

Metastaza (M)

  • MX: Metastazele nu pot fi evaluate.
  • M0: Cancerul nu s-a răspândit în alte părți ale corpului.
  • M1: Cancerul s-a răspândit în altă parte a corpului.

ALIMENT DIETETIC FOLOSIT PENTRU SCOPURI MEDICALE SPECIALE
Orthomol Immun


Orthomol Immun este potrivit pentru controlul dietetic al deficiențelor imunitare legate de nutrițieDatorită caracteristicilor sale, acest produs satisface nevoia extrem de ridicată de micronutrienti în acest domeniu.

Despre Orthomol Immun >
orthomol

Tratament cancer esofagian

Opțiunile și recomandările de tratament depind de mai mulți factori, inclusiv tipul și stadiul cancerului, posibile efecte secundare, preferințele pacientului și sănătatea generală.

Pentru persoanele cu o tumoră care nu se răspândește dincolo de esofag și ganglionii limfatici, medicii recomandă deseori combinarea diferitelor tipuri de tratament: radioterapie, chimioterapie și chirurgie.

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală presupune îndepărtarea tumorii și a unor țesuturi sănătoase din jurul acesteia în timpul unei operații. În prezent, chirurgia este utilizată ca tratament principal numai pentru pacienții cu cancer esofagian în stadiu incipient. Pentru pacienții cu cancer esofagian avansat local, o combinație de chimioterapie și radioterapie poate fi utilizată înainte de intervenția chirurgicală pentru a micșora tumora. Pentru persoanele care nu pot beneficia de o intervenție chirurgicală, cea mai bună opțiune de tratament este adesea o combinație de chimioterapie și radioterapie.

Cea mai obișnuită intervenție chirurgicală pentru tratarea cancerului esofagian se numește o esofagiectomie, în care medicul îndepărtează partea afectată a esofagului și apoi leagă partea rămasă sănătoasă a esofagului de stomac, astfel încât pacientul să poată înghiți în mod normal.

În plus față de intervenția chirurgicală pentru tratarea bolii, chirurgia poate fi utilizată pentru a ajuta pacienții să mănânce și să amelioreze simptomele cauzate de cancer. Aceasta se numește intervenție chirurgicală paliativă.

Radioterapia

Radioterapia presupune utilizarea de raze X de înaltă energie sau alte particule pentru a distruge celulele canceroase. Pentru cancerul esofagian, aceasta implică introducerea temporară a unui element radioactiv în esofag folosind un endoscop. Efectele secundare ale radioterapiei pot include oboseală, reacții cutanate ușoare, durere în gât și esofag, dificultate sau durere la înghițire, indigestie, greață. Cele mai multe efecte secundare dispar imediat dupa terminarea tratamentului.

Chimioterapia

Chimioterapia presupune folosirea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase, de obicei prin stoparea capacității celulelor de acest tip de a crește și de a se diviza. Chimioterapia sistemică ajunge prin sânge la celulele canceroase din tot corpul. Chimioterapia și radioterapia sunt adesea administrate în același timp pentru a trata cancerul esofagian, numit chimioradioterapie.

Efectele secundare ale chimioterapiei depind de individ și de doza utilizată, dar pot include oboseală, risc de infecție, greață și vărsături, căderea părului, pierderea apetitului și diaree. Aceste reacții adverse dispar, de obicei, după terminarea tratamentului.

Terapie țintită

Acest tip de tratament blochează creșterea și răspândirea celulelor canceroase în timp ce limitează deteriorarea celulelor sănătoase. Pentru cancerul esofagian, terapia țintită cu trastuzumab poate fi utilizată împreună cu chimioterapia pentru pacienții cu adenocarcinom esofagian metastatic. Pentru pacienții cu cancer gastroesofagian metastatic sau recurent, care este HER2 pozitiv,  se recomandă o combinație de chimioterapie și terapia țintită cu HER2. Dacă tumora este HER2 negativ, terapia țintită cu HER2 nu este o opțiune de tratament. Terapia țintită cu ramucirumab este, de asemenea, o opțiune dacă terapia de primă linie, sau dacă primele tratamente date nu au funcționat.

Pentru cancerul esofagian metastatic, dar nu numai,  îngrijirea paliativă sau de susținere este foarte importantă pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor și a efectelor secundare. Scopul tratamentului este, de obicei, prelungirea vieții persoanei, în timp ce ameliorează simptomelor, cum ar fi durerea și problemele legate de digestie.

CREMĂ PENTRU TRATAREA ERUPȚIEI ACNEIFORME.
Zattara


Zattara este o cremă protectoare care contribuie la accelerarea vindecării roșeții pielii și a rash-ului acneiform cauzate de terapiile anticancerigene.

Despre Zattara >
zattara

Prevenţie cancer esofagian

Nu există recomandări pentru a sprijini utilizarea anumitor medicamente în scopul prevenirii cancerului. Nu s-a demonstrat că antioxidanții și suplimentele minerale reduc riscul de cancer gastro-intestinal, inclusiv cancerele esofagiene.

Nu toate cancerele esofagiene pot fi prevenite, dar riscul de a dezvolta această boală poate fi redus foarte mult prin evitarea anumitor factori de risc:

  • Evitarea tutunului și a alcoolului;
  • Adoptarea unei alimentații sănătoase și menținerea la o greutate normală;
  • Urmarea planului de tratament și a indicațiilor dacă sunteți diagnosticat cu reflux gastroesofagian sau esofag Barrett.

Statistici şi prognostic

Prognosticul pentru persoanele cu cancer esofagian variază în funcție de stadiul (extinderea) cancerului – în general, ratele de supraviețuire sunt mai bune pentru persoanele cu cancer în stadiu incipient, dar mulți alți factori pot afecta prognosticul unei persoane, cum ar fi vârsta și sănătatea generală, și cât de bine răspunde cancerului la tratament.

Rata de supraviețuire relativă la 5 ani pentru cancerele esofagiene localizate (cancerul crește doar în esofag) este de 43% , pentru cancerul regional (care s-a răspândit în ganglionii limfatici sau țesuturile din apropiere) este de 23%, iar pentru cancerul esofagian distant (care s-a răspândit la organe și ganglioni limfatici distanți) este de 5%.

Aceste rate de supraviețuire pentru cancerul esofagian nu diferențiază carcinoamele de celule scuamoase de adenocarcinoame, deși persoanele cu adenocarcinoame sunt, în general, considerate a avea un prognostic ușor mai bun per ansamblu.

Cere informaţii!

Stabilirea diagnosticului de cancer poate fi şocant şi te poate afecta emoţional. Iată o serie de întrebări pe care le poţi adresa medicului ca să ştii la ce să te aştepţi în ceea ce primeşte terapia şi recuperarea:

  • Ce tip de cancer am?
  • Care este stadiul cancerului?
  • S-a răspândit la alte regiuni din corp?
  • Voi avea nevoie de mai multe teste înainte de începerea tratamentului? Ce teste?
  • Pot cere o a doua opinie înainte de începerea tratamentului?
  • Cât de grav este cancerul meu?
  • Care sunt şansele de supravieţuire?
Către articole >
diagnostic cancer
informare cancer
Efecte adverse in terapia cancerului

LUPTĂM ÎMPREUNĂ!
Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!