Terapia ţintită Tratament cancer


Terapia ţintită implică administrarea unor medicamente sau alte substanțe care blochează dezvoltarea și răspândirea cancerului, interacționând cu moleculele implicate în progresul celulelor canceroase. Astfel de medicamente acționează asupra markerilor celulari.

Care este scopul terapiei ţintite?

Terapia țintită are scopul de a distruge celulele canceroase, fără a afecta celulele sănătoase ale corpului. Identifică celulele canceroase și le distruge, prin acțiunea asupra moleculelor care contribuie la creșterea, răspândirea și progresul cancerului.

Terapiile țintite sunt în prezent aprobate pentru tratamentul multor tipuri de cancer, inclusiv cancerul mamar, colorectal, pulmonar, tiroidian și de prostată, limfom, leucemie, mielom sau melanom. Poate fi administrată singură sau în asociere cu chimioterapia, radioterapia sau intervențiile chirurgicale.

Unele medicamente de acest tip vizează proteine specifice din celulele canceroase, iar altele vizează proteine mutante sau gene mutante din celulele tumorale.

Cum funcționează terapia ţintită

Terapia ţintită identifică moleculele care dirijează creșterea și multiplicarea celulelor canceroase, și astfel blochează semnalele lor și le împiedică dezvoltarea și răspândirea, afectând la un nivel minim celulele sănătoase.

Efectul este posibil numai dacă o celulă canceroasă are gena sau proteina specifică – ținta medicamentului.

Astfel de terapii:

  • ajută sistemul imunitar să distrugă celulele canceroase (pot marca celulele canceroase, astfel încât sistemul imunitar să le găsească și să le distrugă mai ușor, sau pot ajuta prin stimularea sistemului imunitar să acționeze mai eficient împotriva cancerului);
  • pot bloca dezvoltarea celulelor canceroase (afectează proteinele legate de celulele canceroase, care susțin dezvoltarea lor, proces care contribuie la încetinirea creșterii necontrolate a cancerului);
  • previn formarea de noi vase de sânge (printr-un proces numit angiogeneză, se formează noi vase de sânge ca răspuns la semnalele din tumoră, iar unele medicamente numite inhibitori ai angiogenezei interferă cu aceste semnale pentru a preveni formarea vaselor care să alimenteze tumora);
  • limitează producția de hormoni de care au nevoie celulele canceroase pentru a se dezvolta;
  • eliberează substanțe care ucid celulele canceroase;
  • produc direct moartea celulelor canceroase într-o manieră controlată.

Tipuri de terapie ţintită

Cele mai multe terapii țintite sunt anticorpi monoclonali și medicamentele cu molecule mici. Anticorpii monoclonali se atașează de proteinele sau de genele de pe suprafața celulelor, au dimensiuni mari și nu pătrund ușor în celule, iar medicamentele cu moleculă mică sunt celelalte tipuri de medicamente care nu sunt anticorpi monoclonali și sunt alcătuite din molecule mai mici decât anticorpii. Acestea  trec ușor prin celule, se leagă de acele proteine care se află în interiorul celulelor și le blochează acțiunea.

 

Anticorpi monoclonali

Anticorpii monoclonali sunt versiuni ale proteinelor sistemului imunitar (care se numesc anticorpi) care blochează o țintă din exteriorul unei celule canceroase. Ținta este adesea un alt tip de proteină. Recunosc și blochează proteinele, astfel încât să nu-și poată desfășura activitatea normal. Anticorpii monoclonali pot, de asemenea, susține eficiența chimioterapiei și a radioterapiei – blochează o proteină de pe suprafața celulei, astfel ca radioterapia sau  chimioterapia să fie „preluate” mai eficient de către celula canceroasă. Se administrează de obicei prin injectare intravenoasă.

Unele tipuri de anticorpi monoclonali sunt, de asemenea, utilizați ca imunoterapie, deoarece activează sistemul imunitar să atace și să distrugă celulele canceroase. Anticorpii monoclonali utilizați cel mai des pentru a trata cancerul includ următoarele medicamente:

  • Trastuzumab vizează tumori care dețin mai multe proteine HER2 (numite tumori HER2-pozitive). Este utilizat pentru a trata cancerele HER2-pozitive, inclusiv cancerele de sân, cancerele gastrice și esofagiene.
  • Bevacizumab se leagă de proteinele receptorilor factorului de creștere endotelială vasculară (VEGF) de pe celulele canceroase. Este utilizat pentru a trata cancerele care produc mai multe proteine ale receptorilor VEGF, inclusiv cancerul de col uterin, cancerul colorectal și ovarian.
  • Rituximab se atașează de proteina CD20 de pe limfocitele B. Este folosit de obicei pentru a trata limfomul non-Hodgkin care are un număr mare de limfocite B anormale.
  • Cetuximab se atașează de proteinele receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR) de pe celulele canceroase și este utilizat pentru a trata cancerele care produc prea multe proteine EGFR, inclusiv cancerul colorectal și unele tipuri de cancere din regiunea capului și gâtului.

LUPTĂM ÎMPREUNĂ!
Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!

Inhibitorii tirozin kinazei

Tirozin kinazele acționează asupra unor enzime cu rol important în creșterea și divizarea celulară. Kinazele sunt molecule care transportă substanțe chimice, numite fosfați, de la o moleculă la alta.

Există câteva sute de tipuri de kinaze, numite după substratul pe care îl afectează. Multe kinaze afectează proteinele, numindu-se protein kinaze, grupate după partea de substrat care acceptă fosfatul și care poate fi tirozină, serină, treonină sau histidină.

Inhibitorii kinazei împiedică transferul fosfaților de către o kinază de la donator la molecula de substrat.

Exemple de inhibitori de tirozin kinază includ:

  • Imatinib vizează o tirozin kinază care provoacă o creștere necontrolată a cancerului. Este cel mai des utilizat pentru tratarea unor tipuri de leucemii care au cromozomul Philadelphia.
  • Gefitinib acționează asupra celulelor canceroase care au proteina receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR), și vizează partea tirozin kinazică a proteinei. Este uneori utilizat pentru a trata cancerul pulmonar cu celule mici, dar nu numai.
  • Cabozantinib blochează acțiunea tirozin kinazelor receptorilor RET, Met, VEGF1 / 2/3, Kit, TrkB, Flt3, Axl și Tie2, fiind folosit pentru cancerul tiroidian.
  • Crizotinib blochează acțiunea tirozin kinazelor ALK, ROS1 și c-Met, fiind util pentru cancerele pulmonare cu celule non-mici și sarcoame.
  • Dabrafenib blochează acțiunea serin / treonin kinazei citoplastice B-Raf, fiind recomandat pentru celulele melanomului care are o genă BRAF anormală.
  • Ibrutinib blochează acțiunea tirozin kinazei Bruton și este utilizat pentru a trata unele leucemii și limfoame.

SUPLIMENT NUTRIȚIONAL COMPLET
FortiCare


FortiCare este un aliment cu destinație medicală specială pentru suportul nutrițional al pacienților oncologici cu pierdere în greutate și stări de cașexie. FortiCare este un supliment nutrițional complet, gata preparat, cu aromă de piersici, bogat în proteine și energie, îmbogățit cu EPA, antioxidanți și fibre. 

Despre FortiCare >
forticare

Medicamente pentru inducerea apoptozei

Apoptoza înseamnă moartea programată a celulelor canceroase. În cazul unor celule canceroase, semnalele care declanșează procesul de moarte nu funcționează corect. Medicamentele de inducere a apoptozei ajută la restabilirea acestor semnale, și în plus interferă cu anumite proteine sau enzime implicate în creșterea și supraviețuirea celulelor și le pot face să fie mai sensibile la chimioterapie.

Exemple de medicamente care induc apoptoza:

  • Oblimersen este un medicament care blochează producția de BCL2, o proteină care susține supraviețuirea celulelor canceroase și poate provoca rezistență la medicamentele anticancerigene, iar blocarea ei poate face celulele canceroase mai sensibile la astfel de medicamentele.
  • Bortezomib este un inhibitor al proteozomilor, care blocheaza un grup de proteine numite proteozomi, ce sunt dependente de celulele canceroase. Interacţiunea cu proteozomii poate favoriza moartea celulelor canceroase.
  • Olaparib este un inhibitor al enzimei PARP, enzimă care ajută la repararea Inhibitorii PARP blochează enzima, astfel încât celulele canceroase nu pot repara ADN-ul, ceea ce cauzează moartea lor.

Inhibitori de angiogeneză

Angiogeneza reprezintă creșterea unor noi vase de sânge, esențiale pentru dezvoltarea și supraviețuirea celulelor. Celulele canceroase au nevoie de sânge pentru a crește astfel încât celulele canceroase eliberează VEGF – receptorul factorului de creștere endotelială vasculară, pentru a începe angiogeneza. VEGF este o moleculă care se leagă de receptorii VEGF, care se găsesc pe celulele care formează vase de sânge. Când VEGF se atașează de receptori, determină creșterea celulelor. Inhibitorii de angiogeneză încearcă să întrerupă aprovizionarea cu sânge a unei tumori, blocând dezvoltarea de noi vase de sânge. Exemple de inhibitori ai angiogenezei:

  • Sunitinib blochează proteineleVEGF (receptorul factorului de creștere endotelială vasculară), care dirijează creșterea vaselor de sânge. De asemenea, este un tip de inhibitor de tirozin kinază care previne creșterea celulelor canceroase.
  • Bevacizumab se atașează de proteinele receptorilor factorului de creștere endotelial vascular (VEGF), le blochează activitatea și se utilizează pentru a trata cancerele care produc o cantitate mare de astfel de proteine. Bevacizumab este, de asemenea, un tip de anticorp monoclonal.
  • Thalidomida interferă cu semnalele celulelor canceroase care duc la creșterea unor noi vase de sânge, și este cel mai adesea folosit pentru a trata mielomul multiplu.
 

Inhibitori ai mTOR

mTor este o protein kinază din interiorul celulei. În unele tipuri de cancer, acestea sunt active atunci când nu ar trebui să fie. Activitatea lor determină creșterea celulei, iar inhibitorii mTor au rolul de a le bloca funcţia din interior, oprind creșterea anumitor tipuri de cancere. Inhibitorii mTOR sunt utilizați pentru a trata cancerul renal și unele tumori neuroendocrine.

Exemplele includ:

  • Sirolimus este utilizat pentru cancerele osoase și sarcoamele țesuturilor moi.
  • Temsirolimus este utilizat pentru cancerele de rinichi și cancerele uterine.
  • Everolimus este utilizat pentru cancerele mamare, renale, cancere neuroendocrine sau sarcoame ale țesuturilor moi.

Efectele secundare ale terapiei țintite

Efectele secundare ale terapiilor țintite tind să fie ușoare și să dispară odată ce organismul se obișnuiește cu substanța administrată. Terapia țintiă atacă celulele canceroase și limitează afectarea celulelor sănătoase, astfel că efectele secundare sunt mai reduse și mai puțin severe decât în cazul altor terapii cum ar fi chimioterapia sau radioterapia.

Efectele secundare ale terapiei vizate depind în principal de:

  • tipul de medicament, combinația de medicamente sau combinația de tratament administrată;
  • doza de medicament administrată;
  • modul în care se administrează medicamentul (de exemplu, oral sau intravenos);
  • starea generală de sănătate a pacientului.

.

Efectele secundare ale terapiei pot include:

  • Probleme la nivelul pielii, părului și unghiilor

  • Creșterea tensiunii arteriale

  • Hemoragii sau cheaguri de sânge

  • Încetinirea vindecării rănilor

Probleme la nivelul pielii, părului și unghiilor

Multe medicamente pentru terapie țintită pot prova o erupție cutanată sau alte modificări ale pielii, fiind diferite de reacțiile la medicamente (spre deosebire de reacțiile alergice la medicamente care apar brusc, reacțiile adverse la terapia țintită apar treptat, după câteva zile sau săptămâni).

Modificările cutanate sunt cauzate de modul în care funcționează unele medicamente pentru terapie țintită. Afectează semnalele pielii și receptorii care reglează creșterea normală a celulelor și afectează modul în care pielea reține umiditatea.

La început apare de obicei o senzație de arsură la nivelul pielii, similar arsurilor solare, ulterior cu roșeață sau erupții cutanate. Alteori nu arată specific, dar produce mâncărimi sau arsură.

Poate apărea și fotosensibilitatea – pielea va deveni mult mai sensibilă la lumină și poate fi mai ușor deteriorată de razele UV.

Erupțiile cutanate sunt cele mai frecvente, iar riscul depinde de doza de tratament administrată. Pielea uscată este, de asemenea, foarte frecventă în cazul administrării de astfel de medicamente, de obicei simptomele apar după câteva săptămâni și durează până la 6 luni după încetarea administrării medicamentelor. Terapia țintită poate cauza și prurit (mâncărimi), înroșirea pielii, sensibilitate la atingere, furnicături sau amorțeală.

Pot apărea și modificări ale creșterii părului – părul poate deveni la subțire, uscat și fragil, pe termen lung pot apărea regiuni în care părul cade complet, inclusiv vorbim de părul facial, de sprâncene sau gene. Se poate modifica aspectul și culoarea părului, dar și la nivelul culorii pielii. De asemenea, se pot modifica şi aspectul, textura şi rezistenţa unghiilor.

CREMĂ PENTRU TRATAREA ERUPȚIEI ACNEIFORME.
Zattara


Zattara este o cremă protectoare care contribuie la accelerarea vindecării roșeții pielii și a rash-ului acneiform cauzate de terapiile anticancerigene.

Despre Zattara >
zattara

Creșterea tensiunii arteriale

Unele medicamente pentru terapie țintită pot determina creșterea tensiunii arteriale (numită și hipertensiune arterială). În astfel de cazuri se poate modifica doza de medicament pentru a preveni efectele adverse grave.

În special inhibitorii de angiogeneză pot crește tensiunea arterială. Nu poate fi prevenit acest lucru, dar poate fi gestionat prin administrarea unor medicamente de reglare a tensiunii arteriale, la recomandarea medicului.

ALIMENT DIETETIC FOLOSIT PENTRU SCOPURI MEDICALE SPECIALE
Orthomol Immun


Orthomol Immun este potrivit pentru controlul dietetic al deficiențelor imunitare legate de nutrițieDatorită caracteristicilor sale, acest produs satisface nevoia extrem de ridicată de micronutrienti în acest domeniu.

Despre Orthomol Immun >
orthomol

Hemoragii sau cheaguri de sânge

Inhibitorii de angiogeneză pot provoca sângerări în stomac sau intestine, iar semnele pot include prezența sângelui în scaun. Aceste medicamente prezintă, de asemenea, riscul apariției cheagurilor de sânge. Pot fi administrate doze mici de medicamente care ajută la diluarea sângelui pentru a ajuta la reducerea riscului de formare a cheagurilor. Acest efect apare deoarece unele medicamente interferă cu creșterea vaselor de sânge.

Încetinirea vindecării rănilor

Aceste medicamente pot încetini timpul de vindecare a rănilor și pot crește riscul altor complicații ale plăgilor, cum ar fi infecția. Astfel de medicamente se opresc, de obicei, înainte de o intervenție chirurgicală.

Alte reacții adverse au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul de acest tip, printre care:

  • Umflarea feței și a extremităților
  • Greață și vărsături
  • Diaree sau constipație
  • Dificultăți de respirație
  • Afte bucale
  • Tuse
  • Stări persistente de oboseală
  • Dureri de cap
  • Afectarea unor organe, cum ar fi glanda tiroidă, ficatul sau rinichii
  • Reacții alergice
  • Creșterea riscului anumitor infecții

Cele mai multe efecte secundare dispar în timp după terminarea tratamentului și după ce se restabilesc celulele sănătoase. Timpul în care aceste efecte dispar variază de la persoană la persoană.

LUPTĂM ÎMPREUNĂ!
Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!

Care sunt limitările terapiilor țintie pentru cancer?

Terapiile țintite au unele limitări. Una este că celulele canceroase pot deveni rezistente la acest tratament, astfel: se modifică ținta printr-o mutație, astfel încât terapia nu mai interacționază bine cu ea și / sau tumora găsește o nouă cale de a crește. Din acest motiv, terapiile țintite pot funcționa cel mai bine în combinație.

O altă limitare a terapiei țintite este că medicamentele pentru anumite ținte specifice sunt dificil de dezvoltat din cauza structurii și a modului în care acționează acestea în celule.

Pot rămâne însărcinată în timpul tratamentului cu terapie țintită?

Puteți să rămâneți însărcinată în timpul tratamentului, dar medicii recomandă evitarea acestui lucru, deoarece unele medicamente din categoria terapiei țintite pot provoca malformații congenitale. Medicii recomandă femeilor fertile active sexual să utilizeze tehnici contraceptive pe parcursul tratamentului.

Dacă o femeie este însărcinată atunci când cancerul este depistat, tratamentul poate fi amânat până după naștere, în funcție de tipul de cancer, stadiul bolii etc.

diagnostic cancer
informare cancer
Efecte adverse in terapia cancerului