Cancer testicular Tipuri de cancer


Cancerul care se dezvoltă în testicule este cunoscut sub numele de cancer testicular. Se poate forma în una sau în ambele glande sexuale masculine, care produc spermă și testosteron.

Scrotul se află la baza penisului, și protejează glandele numite testicule. Ele reprezintă o parte centrală a sistemului reproductiv masculin. Fiecare testicul produce și stochează sperma într-o rețea de tuburi. Deoarece testiculele produc și hormonul sexual masculin, testosteronul, acestea sunt de asemenea considerate parte a sistemului endocrin.

Celulele germinale produc sperma printr-un proces de diviziune celulară numit meioză. În condiții normale, diviziunea celulară este reglementată. Cu toate acestea, din motive necunoscute, uneori celulele germinale încep să se dividă necontrolat și, în loc să producă spermă funcțională, creează copii ale lor, fiind considerate canceroase. Acest tip de diviziune necontrolată poate avea loc în orice tip de celulă din testicul. Cu toate acestea, aproape 95% din toate cazurile de cancer testicular se dezvoltă în celulele germinale.

Semne şi simptome cancer testicular

Principalele semne ale cancerului testicular includ:

  • formațiuni sau noduli pe testicul, sau o modificare a aspectului sau structurii lui;
  • umflarea scrotului, uneori cauzată de acumularea bruscă de lichid;
  • durere persistentă în abdomenul inferior sau în scrot;
  • durere, disconfort sau senzație de greutate în scrot;
  • sâni măriți sau umflați, din cauza secreției de hormoni care stimulează creșterea sânilor.

Unele tipuri de cancer testicular nu produc niciun simptom. În plus, există o varietate de alte afecțiuni non-canceroase care pot produce simptome similare, cum ar fi leziunile testiculare și inflamație și infecții virale sau bacteriene.

Cauze și factori de risc cancer testicular

  • Vârsta – aproximativ 90% dintre cancerele testiculare apar la bărbații cu vârsta de până în 54 de ani, dar poate să apară și la copii sau vârstnici;
  • Istoric familial – aproximativ 3% dintre cazurile de cancer testicular sunt moștenite;
  • Criptorhidism (un testicul necoborât) – testiculele se dezvoltă în abdomenul fătului și se deplasează în scrot înainte de naștere. Aproximativ 3% dintre bărbați se pot naște cu un testicul necoborât. O procedură numită orhidopexie poate fi efectuată pentru a muta un testicul necoborât. Cancerul testicular este de mai multe ori mai probabil să apară la bărbați cu criptohordism și este mai probabil să se dezvolte în testiculele necoborâte.
  • Infecția cu HIV – unele cercetări sugerează că infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) poate crește riscul cancerului testicular, în special la persoanele care au dezvoltat sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA).
  • Carcinomul in situ – aceasta este o formă non-invazivă a cancerului testicular care uneori, dar nu întotdeauna, poate progresa spre cancerul invaziv. În general, nu formează o tumoră care poate fi simțită și nu produce simptome.
  • Istoric personal de cancer testicular – aproximativ 3-4% dintre bărbații care au avut în trecut cancer la un testicul vor dezvolta mai târziu cancer la celalalt testicul.

Tipuri de cancere testiculare

Există mai multe tipuri de celule care se găsesc în testicule, toate acestea putând deveni canceroase. Cu toate acestea, există două tipuri principale de tumori care definesc majoritatea cancerelor testiculare:

  • Seminomul – există două subtipuri de seminoame; seminoamele clasice sau tipice apar de obicei la bărbații de 30 – 50 de ani. Seminoamele spermatociclice sunt mai puțin frecvente și se dezvoltă mai frecvent la bărbați de peste 55 ani. Cu toate acestea, ambele tipuri de tumori pot să apară la toate grupele de vârstă.
  • Non-seminomul – există patru subtipuri principale de tumori non-seminom sau non-seminomatoase: carcinom embrional, ctumorile sacului Yolk, teratocarcinomul și coriocarcinomul. Aceste tipuri de tumori apar în general în perioada adolescenței. De asemenea, ele tind să crească și să se răspândească mai repede decât seminoamele. Cancerul testicular poate implica unul sau ambele tipuri de tumori.

Tumorile stromale gonadale sunt o formă rară de cancer testicular, reprezentând aproximativ 5% dintre cazuri. În plus față de producerea de spermatozoizi pentru reproducere, testiculele sau gonadele de sex masculin sunt, de asemenea, o componentă a sistemului endocrin. Celulele stromale din testicule produc hormoni sexuali de sex masculin (androgeni), cum ar fi testosteronul. Majoritatea tumorilor stromale sunt benigne, adică elulele tumorale nu se răspândesc (metastazează) în alte părți ale corpului. Cu toate acestea, tumorile stromale care se răspândesc uneori nu răspund la tratamentele convenționale, cum ar fi chimioterapia sau radiațiile.

Diagnostic cancer testicular

Cancerul testicular este, de obicei, diagnosticat după ce pacientul observă o modificare a unui testicul. Atunci când se suspectează o anomalie, se efectuează de obicei o ecografie. Dacă testele prezintă dovezi de cancer, atunci se efectuează o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta testiculul și se examinează la microscop țesuturile pentru a depista cancerul. Astfel, cancerul testicular este diagnosticat numai după ce testiculul este îndepărtat și examinat.

Biopsiile, care implică prelevarea unei probe mici de țesut folosind un ac sau alt instrument medical, NU sunt efectuate la nivelul testiculelor deoarece penetrarea testiculului poate face mai dificilă tratarea unui cancer deja prezent.

Testele care ajută la diagnosticarea cancerului testicular pot include:

  • Ecografia – o procedură care folosește unde de înaltă energie pentru a forma imagini ale țesuturilor corpului.
  • Examenul fizic – examenul fizic și istoricul medical pot ajuta medicul să depisteze cauza problemei.
  • Markeri tumorali – această procedură presupune examinarea unei probe de sânge pentru a măsura concentrațiile anumitor substanțe asociate cu un anumit tip de cancer. Aceste substanțe se numesc markeri tumorali. Markerii tumorali care sunt adesea formați în cancerul testicular sunt alfa-fetoproteina (AFP), gonadotrofina corionică umană (HCG sau beta-HCG) și dehidrogenaza lactat (LDH).
  • Orhidectomia inghinală și biopsia – implică îndepărtarea întregului testicul printr-o incizie în zona inghinală. O probă de țesut din testicul este apoi analzată pentru a depista eventualele celule canceroase.
  • Scanări CT și radiografii – o scanare CT utilizează raze X pentru a forma imagini ale interiorului corpului. Atunci când un cancer este diagnosticat sau suspectat, este efectuată o scanare CT pentru a vedea dacă celulele canceroase pot fi depistate în altă parte a corpului. În cancerul testiculelor, este efectuată o scanare CT a abdomenului și a pelvisului.

LUPTĂM ÎMPREUNĂ!
Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!

Stadializarea cancerului

Un instrument pe care medicii îl utilizează pentru a descrie stadiile cancerului este sistemul TNM. Pentru cancerul testicular, un S este adăugat la sistemul TNM, numit marker tumoral seric (S): Sunt markerii tumorilor serici AFP, beta-hCG și LDH în concentrații mari?

Stadiile oferă o modalitate comună de a descrie cât de avansat este cancerul, astfel încât medicii să poată planifica cele mai bune tratamente.

Tumora (T) – pentru cancerul testicular, stadiul T poate fi determinat numai atunci când țesutul îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale este examinat la microscop; asta înseamnă că stadiul T este determinat numai după ce testiculul este îndepărtat, și este întotdeauna o etapă patologică și niciodată o etapă clinică. „p” înainte de etapa T indică faptul că este o etapă patologică:

  • pTX: tumora primară nu poate fi evaluată.
  • pT0: nu există dovezi ale unei tumori primare în testicule.
  • pT1: tumora primară este numai în testicul cu sau fără implicarea epididimului, nu s-a dezvoltat în vase de sânge sau vase limfatice din testicule.
    pT2: tumora este în testicul, cu sau fără implicarea epididimului.
  • pT3: tumora a crescut în cordonul spermatic.
  • pT4: tumora a crescut în scrot.

Nodul (N) – reprezintă ganglionii limfatici; atunci când o etapă a fost determinată patologic, litera „p” este adăugată ca primă literă a etapei (de exemplu, pN1), iar litera „c” reprezintă stadiul clinic:

  • NX: ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluați.
  • cN0: nu există răspândire la ganglionii limfatici regionali, așa cum se observă în testele imagistice.
  • pN0: nu există celule canceroase în ganglionii limfatici;
  • cN1: testele imagistice arată că celulele canceroase s-au răspândit la 1 sau mai mulți ganglioni limfatici în retroperitoneu și niciunul dintre ganglionii limfatici nu este mai mare de 2 cm;
  • pN1: cancerul este prezent în 1-5 ganglioni limfatici, dar niciunul nu este mai mare de 2 cm;
  • cN2: testele imagistice indică cel puțin o mărime a ganglionilor limfatici sau a ganglionilor limfatici în retroperitoneu, mai mare de 2 cm, dar nu mai mult de 5 cm;
  • pN2: oricare sau ambele dintre următoarele condiții: există cancer în mai mult de 5 ganglioni limfatici, dar nici unul nu este mai mare de 5 cm, sar există cancer în cel puțin 1 ganglion limfatic, iar cea mai mare masă a ganglionilor limfatici sau a ganglionilor limfatici depășește 2 cm, dar nu mai mult de 5 cm;
  • cN3: testele imagistice prezintă cel puțin un ganglion limfatic mărit sau o masă a ganglionilor limfatici în retroperitoneu, mai mare de 5 cm;
  • pN3: există celule canceroase în cel puțin 1 ganglion, mai mare de 5 cm.
  • Metastaza (M)
    MX: metastazele la distanță nu pot fi evaluate;
  • M0: boala nu a metastazat la ganglioni limfatici distanți sau alte organe;
  • M1: există cel puțin o metastază la distanță:
  • M1a: există celule canceroase în ganglionii limfatici îndepărtați și / sau în plămâni;
  • M1b: cancerul s-a răspândit în alte organe decât în plămân.

Markerii tumorali serici (S) – anumiți markeri tumorali scad în concentrație, de obicei, după operație:

  • SX: nivelul markerilor tumorali nu este disponibil sau testele nu au fost efectuate;
  • S0: nivelul markerilor tumorali este normal;
  • S1: cel puțin un nivel al markerilor tumorali este peste normal;
    S2: cel puțin un nivel al markerului tumoral este substanțial mai mare decât cel normal.
  • S3: unul sau mai mulți markeri tumorali au valori prea mari;

Tratament cancer testicular

Aproape toate cancerele testiculare se formează în celulele germinale (cele care formează sperma). Principalele tipuri de tumori testiculare sunt seminoamele și non-seminoamele. Tumorile seminomatoase tind să crească și să se răspândească mai repede. Seminoamele sunt mai sensibile la radiații, dar ambele tipuri sunt foarte sensibile la chimioterapie. Dacă o tumoră testiculară are atât celule seminomatoase, cât și non-seminomatoase, este tratată ca un non-seminom.

Cele trei tipuri principale de tratament pentru cancerul testicular sunt:

Tratamentul chirurgical – acest tratament poate include îndepărtarea testiculelor (orhidectomie) și eliminarea ganglionilor limfatici asociați (limfadenectomie). De obicei, orhidectomia se efectuează atât pentru cancerul testicular seminomatos, cât și pentru cel non-seminomatos, în timp ce eliminarea ganglionilor limfatici este utilizată numai pentru non-seminomi. Chirurgia poate fi efectuată, de asemenea, în anumite situații, pentru a elimina tumorile din plămâni sau ficat, dacă acestea nu au dispărut după chimioterapie.

Radioterapia – acest tratament utilizează raze X cu doze mari. Radiația ar putea fi utilizată după intervenția chirurgicală la pacienții cu tumori seminomatoase pentru prevenirea revenirii tumorii. De obicei, radiația este limitată la tratamentul seminoamelor.

Chimioterapiaacest tratament utilizează medicamente precum cisplatina, bleomicina și etopozida pentru a distruge celulele canceroase.

În stadiul I, tratamentul este de obicei o intervenție chirurgicală pentru a înlătura testiculul. Pentru seminoamele din stadiul I, tratamentul standard este monitorizarea, chimioterapia cu carboplatină sau radioterapia la nivelul ganglionilor limfatici din abdomen. Pentru tumorile non-seminomatoase, managementul constă în monitorizare, chimioterapie cu bleomicină, etoposidă și cisplatină sau chirurgie pentru îndepărtarea ganglionilor limfatici din abdomen.

Factorii de risc nefavorabili includ markeri tumorali foarte concentrați în sânge și tumori în organe altele decât plămânii, cum ar fi ficatul, oasele sau creierul.

Dacă tumora malignă este o recidivă a unui cancer testicular anterior, tratamentul constă, de obicei, în chimioterapie, utilizând combinații de medicamente diferite, cum ar fi ifosfamida, cisplatina, etopozida, vinblastina sau paclitaxelul. Acest tratament este, uneori, urmat de un transplant autolog de măduvă osoasă sau transplant de celule stem periferice.

Prevenţie cancer testicular

Cancerul testicular nu poate fi prevenit, dar cu cât este depistat mai devreme, cu atât este mai probabil ca acesta să fie tratat eficient. Auto-examinarea poate fi cea mai ușoară cale de a detecta prezența acestui tip de cancer.

Orice modificare de aspect sau structură, precum și prezența unei formațiuni sau a unui nodul sunt simptome care necesită un consult medical.

Dacă aveți anumiți factori de risc care vă sporesc riscul de a dezvolta cancer testicular (cum ar fi un testicul necoborât, o tumoră anterioară a celulelor germinale într-un testicul sau un istoric familial de cancer), trebuie să luați în considerare auto-examinările lunare și să discutați cu medicul dumneavoastră.

Nu există un mod sigur de a preveni apariția cancerului testicular, dar puteți reduce riscul prin adoptarea unui stil de viață sănătos, efectuarea examinărilor lunar și a analizelor și investigațiilor medicale de rutină.

Statistici şi prognostic

Rata de supraviețuire este mai mare pentru bărbații diagnosticați cu cancer de stadiu incipient și mai scăzută pentru bărbații cu cancer de stadiu avansat. Pentru bărbații cu cancer care nu s-a răspândit dincolo de testicule, rata de supraviețuire este de 99%. Aproximativ 68% dintre bărbați sunt diagnosticați în acest stadiu.

Pentru bărbații cu cancer care s-a răspândit în ganglionii limfatici din partea din spate a abdomenului, numiți ganglioni limfatici retroperitoneali, rata de supraviețuire este de aproximativ 96%, dar depinde de dimensiunea ganglionilor limfatici cu celule canceroase. Pentru bărbații cu cancer care s-a răspândit în afara testiculelor după ganglionii limfatici retroperitoneali, rata de supraviețuire este de 73%. Aproximativ 11% dintre cancerele testiculare sunt diagnosticate în acest stadiu.

Prognosticul bolii depinde de tipul de cancer testicular, rezultatele analizelor, stadiul bolii, starea generală de sănătate, vârsta etc.

Cere informaţii!

Stabilirea diagnosticului de cancer poate fi şocant şi te poate afecta emoţional. Iată o serie de întrebări pe care le poţi adresa medicului ca să ştii la ce să te aştepţi în ceea ce primeşte terapia şi recuperarea:

  • Ce tip de cancer am?
  • Care este stadiul cancerului?
  • S-a răspândit la alte regiuni din corp?
  • Voi avea nevoie de mai multe teste înainte de începerea tratamentului? Ce teste?
  • Pot cere o a doua opinie înainte de începerea tratamentului?
  • Cât de grav este cancerul meu?
  • Care sunt şansele de supravieţuire?
Către articole >
diagnostic cancer
informare cancer
Efecte adverse in terapia cancerului

LUPTĂM ÎMPREUNĂ!
Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!