Cancer bucal (oral) Tipuri de cancer

---

Principalele semne și simptome ale cancerului bucal includ:

• inflamații la nivelul gurii care nu se vindecă;
• durere la nivelul gurii care nu se ameliorează;
• respiraţie neplăcută constantă;
• căderea dinţilor;
• umflătură sau inflamație la nivelul buzelor care persistă;
• dificultăţi sau dureri la înghiţire;
• modificarea capacității de a vorbi;
• sangerări sau amorţeli la nivelul gurii;
• leziuni albe sau roşii la nivelul gurii, limbii sau gingiilor;
• un nodul la nivelul gâtului;
• scădere inexplicabilă în greutate etc.

Cancerele orale apar când celulele de la acest nivel dezvoltă mutaţii la nivelul ADN-ului. Aceste mutaţii permit ca celulele canceroase să se dezvolte și să se dividă necontrolat. Acumularea de celule anormale la nivelul gurii poate forma tumori. În timp, se pot răspândi în profunzimea țesutului sau în alte regiuni ale capului, gâtului sau alte zone din corp.

Cancerele bucale de obicei se formează din celule subțiri plate care acoperă buzele şi interiorul gurii.

Factori de risc general pentru canerul bucal

• Genul -cancerul oral sau orofaringian este de două ori mai frecvent în rândul bărbaţilor decât în rândul femeilor (diferenţele pot fi date de consumul de alcool şi de fumat, un factor major de risc cancerigen întâlnit mai frecvent la pacienţii de gen masculin);
• Vârsta -vârsta medie de diagnosticare a cancerului bucal este 62 ani, iar două treimi dintre indivizii cu această boală sunt trecuţi de 55 ani;
• Expunerea la radiaţii ultraviolete - cancerele buzelor sunt frecvente în rândul persoanelor care lucrează în medii expuse la soare şi în cazul persoanelor care sunt expuse prelungit la surse de radiații ultraviolete;
• Alimentaţia -este o legătură între alimentaţia săracă în fructe şi legume şi riscul crescut de cancere bucale.

Factori de risc genetic

Unele mutaţii genetice înnăscute care produc diferite sindroame în corp, cresc riscul de cancere bucale. Acestea sunt:

• Anemia Fanconi -este o afecţiune a sângelui cauzată de anomalii înnăscute; problemele pot începe la o vârstă timpurie  şi pot duce la leucemie sau anemie aplastică (riscul de cancer oral în rândul persoanelor cu anemia Fanconi este de până la 500 de ori mai mare decât la populaţia generală);
• Diskeratoza congenitală -este un sindrom generic care poate cauza și anemie aplastică şi creşte riscul de cancere bucale la vârste timpurii.

Stilul de viaţă

• Fumatul -aproximativ 80% dintre cei cau cancer bucal sunt fumători, iar riscul de dezvoltare a cancerului oral depinde de durata și frecvenţa fumatului;
• Consumul de alcool -aproximativ 70% dintre persoanele diagnosticate cu cancer oral sunt consumatoare de alcool, iar riscul este mai mare pentru persoanele care consumă alcool frecvent și sunt și fumători.

Alte afecţiuni

• Infecţia cu virusul HPV;
• Bolile sistemului imunitar;
• Afecțiuni ca lichenul plat;
• Boala grefă-contra-gazdă.

Carcinom bucal cu celule scuamoase

Mai mult de 90% dintre cancerele bucale sunt carcinoame cu celule scuamoase. În mod normal, gâtul şi gura sunt acoperite cu aşa numitele celule scuamoase, care sunt plate şi aranjate într-un mod specific. Carcinomul cu celule scuamoase înseamnă că unele celule scuamoase sunt anormale.

Carcinomul bucal verucos

Aproximativ 5% din totalul cancerelor orale sunt carcinoame verucoase, un tip de cancere cu dezvoltare lentă, formate din celule scuamoase. Acest tip de cancer se răspândeşte rar în alte regiuni ale corpului, dar poate invada ţesuturile din jurul regiunii de bază.

Carcinom al glandelor salivare minore

Această categorie include anumite tipuri de cancere orale care se dezvoltă la nivelul glandelor salivare minore, care se găsesc de-a lungul stratului care acoperă gura şi gâtul. Aceste tipuri includ carcinomul adenoid chistic, carcinomul mucoepidermoid şi adenocarcinomul polimorf de grad scăzut.

Limfoamele bucale

Acestea sunt cancere orale care se dezvoltă la nivelul ţesutului limfatic, care este pare a sistemului imunitar. Amigdalele şi baza limbii conţin ţesut limfoid.

Tumori orofaringiene și ale cavităţii orale benigne

Anumite tipuri de tumori necanceroase şi afecțiuni asemănătoare cu tumorile se pot forma la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui. Uneori, aceste afecţiuni se pot dezvolta în formațiuni canceroase. Aceste tipuri de leziuni beninge includ:

• Granulom euzinofilic;
• Fibrom;
• Tumoră cu celule granulare;
• Karatoacantom;
• Leiomiom;
• Osteocondrom;
• Lipom;
• Neurinom (Schwannom);
• Neurofibrom;
• Papilom;
• Condiloma acuminatum;
• Veruciform xantoma;
• Granulom piogenic;
• Rabdomiom;
• Tumori edontogenice (leziuni care se formează în țesuturile care formează dinţii).

Leucoplakia şi eritroplakia

Afecțiuni necanceroase care sunt tipuri de celule anormale de la nivelul gurii şi gâtului. În cazul leucoplakiei, se formează o leziune albicioasă, iar în cazul eritroplakiei, aceasta este de culoare roşie, plată sau cu aspect ușor proeminent, și poate sângera când este zgâriată. Ambele pot fi necanceroase.

Testele şi procedurile utilizate la diagnosticarea cancerului bucal sunt:

• Examenul fizic: Medicul sau dentistul va examina buzele şi cavitatea bucală pentru a depista eventualele anomalii - regiune iritată, cu leziuni şi formaţiuni albe sau leucoplakii;
• Prelevări şi teste ale ţesutului: Dacă o regiune de ţesut este suspectă de cancer, mediul sau dentistul va preleva o probnă de celule pentru testele de laborator, procedură numită biopsie. Celulele anormale pot fi prelevate cu ajutorul tehnicilor diferite, dar cel mai adesea sunt îndepărtare cu ajutorul unui bisturiu sau altă unealtă chirurgicală. În laborator, celulele sunt analizate în ceea ce priveşte modificările canceroase sau precanceroase care indică riscul unui viitor cancer.
• Teste de sânge sunt utilizate pentru depistarea și analiza markerior tumorali.

După depistarea cancerului,urmează stadializarea cancerului, care se realizează cu ajutorul unor investigaţii ca:

• Utilizarea unei camere video pentru inspectarea regiunii bucale: endoscopia este o procedură utilizată pentru a examina regiunea gâtului, pentru depistarea răspândirii cancerului;
• Testele imagistice: o varietate de teste imagistice pot determina dacă celulele canceroase s-au răspândit la nivelul gurii. Aceste teste includ radiografii, CT, RMN, tomografie cu emisie de pozitroni etc.

Cel mai utilizat sistem de stadializare a cancerului este sistemul TNM.

T descrie dimensiunea tumorii primare, N descrie prezența sau absența cancerului la nivelul nodulilor limfatici, iar M se referă la prezența metastazelor.  Acestea sunt urmate de cifre care indică severitatea tumorii.

Categoriile T penctru cancerele bucale:

• TX: tumora primară nu poate fi depistată;
• T0: nu este prezentă tumoră primară; afecţiunea este localizată, celulele canceroase nu a invadat în profunzime straturile ţesutului;
• T1: tumora este de 2 cm sau mai mică:
• T2: tumora este mai mare de 2 cm, dar nu depăşeşte 4 cm;
• T3: tumora este mai mare de 4 cm.

T4 se poate diviza la rândul lui în mai multe subgrupuri:

• T4a: tumora se dezvoltă în structurile din vecinătate, cancerul bucal este numit afecțiune locală avansată moderat;
• T4b: tumora s-a dezvoltat spre structurile învecinate şi în profunzimea zonelor sau ţesuturilor; cancerul este numit foarte avansat (se poate dezvolta la nivelul oaselor, în jurul arterelor, în regiunea de masticaţie, în musculatura orofaringelui, sau în regiunea din apropierea nasului.

Categoria N pentru cancerele bucale:

• NX: nu se cunosc date privind invadarea nodulilor limfatici;
• N0: cancerul bucal nu s-a răspândit în apropierea nodulilor limfatici;
• N1: cancerul bucal s-a răspândit la un nodul de pe aceeaşi regiunea a capului cu tumora primară; nodului limfatic este mai mic de 3 cm;
• N2 se divide asfel:

1. N2a: cancerul oral s-a răspândit la un nodul de pe aceeaşi regiune cu tumora și măsoară 3-6 cm;
2. N2b: cancerul s-a răspândit la 2 sau mai mulţi noduli de pe aceeaşi regiune cu tumora, dar nu sunt mai mari de 6 cm;
3. N2c: cancerul bucal s-a răspândit la unul sau mai mulţi noduli de pe ambele regiuni ale capului sau de pe partea opusă tumorii, dar nodulii nu sunt mai mari de 6 cm;
4. N3: cancerul s-a răspândit la un nodul care măsoară mai mult de 6 cm.

Categoria M pentru cancerele bucale:

• M0: nu sunt metastaze la distanță;
• M1: cancerul bucal s-a răspândit în regiunile la distanță ale cavităţii bucale sau gâtului (ex. plămâni, ficat, oase).

Un alt sistem de stadializare este următorul:

• Gradul 0 - cancerul se dezvoltă doar la nivelul epiteliului, stratul exterior al ţesutului din cavitatea orală sau orofaringelui;
• Gradul I - tumora primară este de 2 cm sau mai mică şi celulele nu sunt prezente în structurile din jur, noduli limfatici sau regiuni distante;
• Gradul II - tumora orală măsoară 2-4 cm, celulele canceroase nu sunt prezente în structurile învecinate, noduli sau regiuni distante;
• Gradul III - tumora este mai mare de 4 cm, celulele nu sunt prezente în structurile din jur sau tumora orală este de orice dimensiuni şi nu s-a răspândit la structurile din jur etc.;
• Gradul IV - tumora a invadat structurile din jur, este psoibil să fi invadat și nodulii limfatici, și e posibil să se fi răspândit la regiuni distante.

Tratamentul cancerelor bucale depinde de localizarea și stadiul cancerului, precum şi de starea generală de sănătate a pacientului şi alegerile personale. De obicei se foloseşte o combinaţie de tratamente. Iată care sunt opţiunile generale:

Intervenţiile chirurgicale pentru cancerul bucal, care includ:

• Chirurgia pentru îndepărtarea tumorii - se îndepărtează tumora sau regiuni de ţesut osos din jur pentru îndepărtarea oricăror urme de celule canceroase;
• Chirurgia pentru îndepărtarea cancerului răspândit în regiunea gâtului - dacă celulele canceroase s-au răspândit la nodulii limfatici din regiunea gâtului sau dacă este risc ridicat ca acest lucru să se întâmple, pe baza dimensiunii cancerului, chirurgul va recomanda o procedură de îndepărtare a nodulilor limfatici canceroşi şi a ţesutului din regiunea gâtului;
• Chirurgia pentru reconstrucție - după intervenția de îndepărtare a cancerului, medicul va recomanda chirurgia reconstructivă pentru a reabilita cavitatea bucală penur a redobândi abilităţi de a vorbi şi de a mânca. Sunt transplantate grefe de piele, de muşchi sau de os sau din alte regiuni pentru reconstrucția cavităţii bucale. Pot fi utilizate implanturi dentare pentru înlocuirea dinţilor naturali.

Radioterapia

Radioterapia foloseşte fascicule de înaltă energie ca radiaţii X sau protoni pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi tratament individual pentru cancerele incipiente, sau în asociere cu alte tratamente ca intervemţiile chirurgicale sau chimioterapia. Combinațiile de tratamente cresc eficiența, dar şi riscul efectelor adverse.

Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament ce utilizeată compuşi chimici pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi administrată individual sau în combinaţie cu medicamente sau cu alte tratamente. Poate creşte eficienţa radioterapiei. Efectele adverse depind de medicamentul utilizat.

Terapia ţintită tratează cancerul prin alterarea aspectelor specifice ale celulelor canceroase care alimentează tumora. Cetuximab este un astfel de produs aprobat pentru tratarea cancerelor din regiunea gurii şi gâtului în anumite situații. Pot fi utilizate în combinație cu chimioterapia sau radioterapia.

Tratamente alternative

Niciun tratament alternativ sau complementar nu poate trata cancerul bucal, dar poate ajuta la reducerea efectelor adverse ale bolii sau tratamentului.

Pentru reducerea efectelor adverse se recomandă şi activitatea fizică, terapia prin masaj, tehnicile de relaxare sau acupunctura.

Nu există metodă care să asigură prevenţie garantată, dar sunt o serie da factori de luat în considerare pentru reducerea riscului de cancer bucal:

• Renunţă la fumat. Tutunul, fumat sau mestecat, expune celulele de la nivelul gurii la compuşi chimici nocivi cancerigeni;
• Consumă alcool doar cu moderaţie. Consumul excesiv de alcool poate irita celulele de la nivelul gurii, făcându-le vulnerabile la cancer. Limitează consumul de alcool la maximum o băutură e zi.
• Consumă o varietate de fructe şi legume. Alege o dietă bogată în fructe și legume. Antioxidanții şi vitaminele din astfel de alimente pot reduce riscul de cancer bucal.
• Exită expunerea excesivă a buzelor și a pielii la soare. Protejează pielea de pe buze şi regiunea gurii de soare prin acoperire și folosirea de creme și balsamuri de buze cu factor de protecţie solară;
• Mergi periodic la dentist. Ca parte a consultului stomatologic de rutină, medicul poate inspecta cavitatea bucală pentru depistarea eventualelor regiuni care pot indica un cancer bucal incipient sau formațiuni precanceroase.

Rata de supraviețuire este un termen utilizat de medici ca mod standard de a discuta despre prognosticul bolii.

Rata de supraviețuire la 5 ani se referă la procentul de pacienți care trăiesc cel puţin 5 ani după diagnosticarea cancerului. Desigur, mulţi dintre aceștia trăiesc mult mai mult de 5 ani.

Iată care sunt statisticile privind rata de supravieţuire la 5 ani a cancerelor bucale în funcție de tipul cancerului, localizare și stadiu:

Rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul buzelor:

• local: 93%;
• regional: 48%;
• la distanță: 52%.

Rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul limbii:

• local: 78%;
• regional:63%;
• la distanță: 36%.

Rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul regiunii inferioare a gurii:

• local: 75%;
• regional: 38%;
• la distanță: 20%.

Pentru cancerele orofaringiene şi de amigdale, rata de supravieţuire la 5 ani este 66%, iar pentru cancerele gingivale sau ale altor regiuni ale gurii, rata de supravieţuire la 5 ani este de 60%.