Cancer gastric (de stomac) Tipuri de cancer

---

Există mai multe simptome asociate cancerului de stomac. Cu toate acestea, deoarece sunt comune și altor afecțiuni necanceroase, cancerul gastric poate fi dificil de recunoscut la început.

Simptomele precoce ale cancerului la stomac pot include:

• senzație de sațietate instalată rapid;
• probleme la înghițire, cunoscute sub numele de disfagie;
• senzație de balonare după mese;
• indigestie și arsuri gastrice;
• dureri de stomac;
• vărsături, care pot conține sânge.

Aunci când cancerul gastric devine mai avansat, următoarele semne și simptome devin, de obicei, mai pronunțate:

• o acumulare de lichid în stomac;
• anemie;
• scaun închis la culoare (aproape negru) care conțin sânge;
• oboseală;
• pierderea poftei de mâncare;
• scădere inexplicabilă în greutate.

Nu se știe exact care sunt cauzele pentru cele mai multe tipuri de cancer de stomac, dar există unii factori care pot crește riscul de a dezvolta această afecțiune:

• Varsta - Cancerul de stomac apare cel mai frecvent la persoanele de peste 55 de ani.
• Genul - Boala îi afectează pe bărbați de două ori mai frecvent decât pe femei.
• Obezitatea - Obezitatea a fost asociată cu un risc crescut de cancer gastric.
• Factori genetici - Anumite mutații genetice și unele boli moștenite sunt considerate factori de risc pentru cancerul de stomac. Acestea includ: BRCA1 și BRCA2 (persoanele care au moștenit aceste mutații genetice prezintă un risc crescut pentru cancerul de stomac), CDH1 (deși rar, persoanele care au moștenit această mutație genetică au risc de 70-80% de a dezvolta cancer de stomac în timpul vieții).
• Sindromul Lynch - Această afecțiune poate fi, de asemenea, cunoscută sub denumirea de cancer colorectal ereditar non-polipos (HNPCC), o afecțiune genetică care se transmite în familie. Mai frecvent, această afecțiune este asociată cu un risc crescut de cancer de colon, dar predispune, de asemenea, la cancere stomacale.
• Polipoza adenomatoasă familială (FAP) - Acest sindrom cauzează polipi în colon, stomac și intestine. Adesea provocat de mutațiile genei APC, acest sindrom crește foarte mult riscul unei persoane de cancer colorectal și poate juca un rol în creșterea riscului pentru cancerul de stomac.
• Fumatul - Există dovezi care leagă fumatul de multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul de stomac. Fumătorii s-au dovedit a fi mai expuși riscului de a dezvolta cancer decât nefumătorii.
• Dieta - Oamenii de știință consideră că aportul crescut de alimente procesate poate juca un rol în dezvoltarea cancerului gastric. Pe de altă parte, alimentele proaspete (în special fructele și legumele proaspete și alimentele proaspete) pot proteja împotriva acestei boli. Există unele cercetări care leagă cancerul de stomac de consumul unei cantități crescute de carne procesată. Carnea procesată include șuncă, cârnăciori și mezeluri.
• Infecția cu H. Pylori - Medicii au descoperit că o infecție pe termen lung cu pylori poate duce la inflamații și la modificări precanceroase ale mucoasei stomacului. De fapt, pacienții cu cancer de stomac au de obicei o incidență mai mare a infecțiilor cu H. pylori decât persoanele care nu au cancer de stomac. În 1994, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului și Organizația Mondială a Sănătății au clasificat Helicobacter pylori drept carcinogen de tip I. Efectele infecției cu H. pylori asupra cancerului gastric sunt multifactoriale, care implică factori gazdă și de mediu, precum și diferite tulpini bacteriene.
• Infecția cu virusul Epstein-Barr - Conform Societății Americane de Cancer, virusul Epstein-Barr se găsește în celulele canceroase la aproximativ 5-10% dintre persoanele cu cancer de stomac.
• Istoricul familial de cancer gastric - Riscul dvs. de a avea cancer de stomac este de 2 până la 10 ori mai mare dacă aveți un membru al familiei cu această boală. Nu este clar de ce se întâmplă acest lucru, dar ar putea fi vorba de anumiți factori de risc comuni. Unii oameni moștenesc gene care pot crește riscul lor de a dezvolta cancer la stomac, de exemplu o mutație a genei E-Cadherin (CDH1).
• Istoric personal de cancer - Radioterapia pentru alte forme de cancer crește ușor riscul de apariție a cancerului la stomac, incluzând terapia pentru aceste forme de cancer: cancer testicular, cancer cervical, cancer mamar, cancer la nivelul capului și gâtului.

O tumoră canceroasă a stomacului poate să invadeze sau să distrugă țesutul din apropiere. Se poate răspândi sau metastaza în alte părți ale corpului. Cancerul de stomac începe, de obicei, în interiorul căptușelii interioare a peretelui stomacal (numit mucoasă). Pe măsură ce crește, invadează mai adânc peretele stomacului și apoi trece prin perete. Atunci când tumora afectează numai mucoasa sau submucoasa (stratul de sub mucoasă), este cunoscut sub numele de cancer de stomac timpuriu.

Cele mai comune forme de cancer gastric sunt:

Adenocarcinom - Reprezintă până la 95% dintre toate cazurile de cancer de stomac. Adenocarcinomul gastric de tip intestinal include 3 tipuri diferite de adenocarcinom: tubular, papilar și mucinos. Acesta este de obicei bine diferențiat (celulele arată și se comportă ca celulele normale). Adenocarcinomul afectează mai ales bărbații și persoanele care sunt mai în vârstă.  Adenocarcinomul difuz este nediferențiat sau slab diferențiat (celulele nu arată și nu se comportă la fel ca celulele normale). Există alte tipuri rare de adenocarcinom: adenocarcinomul mixt (format din adenocarcinom intestinal și difuz), adenocarcinom hepatoid sau limfoepiteliomul gastric (LELC).

Tumorile stromale gastrointestinale (GIST) încep în celulele interstițiale ale lui Cajal (ICC). Acestea sunt celule specializate din tractul gastrointestinal. Ele au caracteristici atât ale celulelor musculare netede, cât și ale celulelor nervoase.

Carcinomul adenoscuamos are caracteristici ale adenocarcinomului și ale carcinomului cu celule scuamoase. Majoritatea acestor tumori nu se răspândesc în alte organe.

Testele care examinează stomacul și esofagul sunt folosite pentru a detecta și pentru a diagnostica cancerul gastric. Se pot folosi următoarele teste și proceduri:

• Examen fizic și istoric medical: Un examen fizic se va efectua pentru a verifica semnele generale de sănătate, inclusiv verificarea semnelor de boală, cum ar fi formațiuni care pare neobișnuite.
• Teste de sânge: Se analizează o probă de sânge pentru a măsura cantitățile anumitor substanțe eliberate în sânge de organe și țesuturi din organism. O cantitate neobișnuită (mai mare sau mai mică decât cea normală) a unei substanțe poate fi un semn al bolii.
• Hemoleucograma completă: Este o procedură în care se prelevează o probă de sânge și se verifică următoarele: numărul de celule roșii din sânge, celule albe din sânge și trombocite, cantitatea de hemoglobină (proteina care transportă oxigenul) din celulele roșii din sânge.
• Endoscopia superioară: Este o procedură ce permite analiza esofagului, stomacului și duodenului (prima porțiune a intestinului subțire) pentru a verifica dacă există zone anormale.
• Radiografia cu bariu: Pacientul va consuma un lichid care conține bariu (un compus metalic alb-argintiu). Lichidul acoperă esofagul și stomacul, și se va efectua o investigație cu radiații X.
• Scanarea CT: Este o procedură care permite obținerea unor imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, luate din diferite unghiuri. Imaginile sunt realizate de un calculator conectat la un dispozitiv cu raze X. O substanță de contrast poate fi injectată într-o venă sau înghițită pentru a ajuta organele sau țesuturile să apară mai clare.
• Biopsia: Presupune prelevarea celulelor sau a țesuturilor, astfel încât acestea să poată fi analizate sub microscop pentru a verifica semnele de cancer. O biopsie a stomacului se face de obicei în timpul endoscopiei. Proba de țesut poate fi verificată pentru a măsura numărul genelor HER2 existente și cantitatea de proteină HER2 produsă. Dacă există mai multe gene HER2 sau niveluri mai ridicate ale proteinei HER2 decât în mod normal, cancerul se numește HER2 pozitiv.

Un instrument pe care medicii îl folosesc pentru a descrie stadiul cancerului gastric este sistemul TNM. Stadiul oferă o modalitate comună de a descrie cancerul, astfel încât medicii pot planifica cele mai bune tratamente.

Iată mai multe detalii despre fiecare parte a sistemului TNM pentru cancerul gastric:

Tumora (T)

• TX: tumora primară nu poate fi evaluată;
• T0: nu există dovezi ale unei tumori primare în stomac;
• Tis: această etapă descrie o afecțiune numită carcinom (cancer) in situ. Cancerul se găsește numai în celulele de pe suprafața căptușelii interioare a stomacului numit epiteliu și nu se răspândește în alte straturi ale stomacului.
• T1: tumora a crescut în lamina propria, mucoasa musculară sau submucoasa, care sunt straturile interioare ale peretelui stomacului.
• T2: tumora a crescut în muscularis propria, în stratul muscular al stomacului.
• T3: tumora a crescut în toate straturile mușchiului în țesutul conjunctiv din afara stomacului, dar nu a crescut în mucoasa abdomenului, numită căptușeală peritoneală sau în seroză, care este stratul exterior al stomacului.
• T4: tumora a crescut în toate straturile de mușchi, în țesutul conjunctiv și în mucoasa peritoneală sau organele care înconjoară stomacul.

Noduli (N)

Ganglionii limfatici din interiorul abdomenului se numesc ganglioni limfatici regionali. Ganglionii limfatici din alte părți ale corpului se numesc ganglioni limfatici distanți. Prognosticul general pentru pacienții cu cancer de stomac se bazează pe numărul de ganglioni limfatici regionali care prezintă semne de cancer.

• NX: ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluați.
• N0: cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici regionali.
• N1: cancerul s-a răspândit la 1 sau 2 ganglioni limfatici regionali.
• N2: cancerul s-a răspândit la 3-6 ganglioni limfatici regionali.
• N3: cancerul s-a extins la 7 sau mai multe ganglioni limfatici regionali.

Metastaza (M)

• MX: metastazele la distanță nu pot fi evaluate.
• M0: cancerul nu s-a răspândit în alte părți ale corpului.
• M1: cancerul s-a răspândit în altă parte sau părți ale corpului.

Tratamentul pentru cancerul gastric depinde de câțiva factori, inclusiv de severitatea cancerului și de sănătatea și preferințele generale ale individului. Tratamentele pot include intervenții chirurgicale, chimioterapie, radioterapie.

Intervenția chirurgicală

Conform recomandărilor Uniunii Internaționale împotriva Cancerului și Societății de Cercetare Japoneză pentru Cancerul Gastric, cancerul gastric se clasifică în funcție de localizarea acestuia în stomacul proximal, mijlociu sau distal. Selectarea procedurii chirurgicale la pacienții cu cancer gastric ar trebui adaptată în primul rând la localizarea tumorii, la modelul de creștere observat pe probele de biopsie și la localizarea așteptată a metastazelor din ganglionii limfatici.

La pacienții cu cancer gastric proximal, este necesară o gastrectomie extinsă, inclusiv esofagul distal. Pentru cancerul gastric distal, pacienții pot fi supuși unei gastrectomii subtotale dacă biopsia prezintă un adenocarcinom intestinal. Gastrectomia totală este recomandată dacă biopsia prezintă carcinom difuz.

Exemplele de intervenții includ: îndepărtarea tumorilor din căptușeala stomacului în stadiul precoce al cancerului (aceasta se numește rezecție a mucoasei endoscopic), gastrectomie subtotală (o parte din stomac este îndepărtată chirurgical), gastrectomie totală (întregul stomac este îndepărtat chirurgical).

Radioterapia

În radioterapie, radiațiile de energie sunt folosite pentru a viza și ucide celulele canceroase. Acest tip de terapie nu este frecvent utilizat pentru a trata cancerul de stomac din cauza riscului de a dăuna altor organe din apropiere. Cu toate acestea, în cazul în care cancerul este avansat sau produce simptome grave, cum ar fi sângerare sau dureri severe, radioterapia este o opțiune. Un regim obișnuit de dozare a radioterapiei este de 45 până la 50 Gy în 20 până la 30 de fracții.

Radioterapia neoadjuvantă se referă la utilizarea radioterapiei înainte de operație pentru a micșora tumorile, astfel încât acestea să poată fi îndepărtate mai ușor. Radioterapia adjuvantă este radioterapia utilizată după operație. Scopul este de a distruge orice celule canceroase rămase în jurul stomacului.

Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament specializat care folosește medicamente pentru a opri celulele canceroase care cresc rapid să se dividă și să se multiplice. Aceste medicamente sunt cunoscute sub numele de medicamente citotoxice. Medicamentul circulă în întregul corp al pacientului și atacă celulele canceroase la locul primar al cancerului și în alte regiuni în care acesta a metastazat.

Chimioterapia neoadjuvantă este administrată înainte de intervenția chirurgicală pentru a micșora tumora, astfel încât aceasta să poată fi îndepărtată mai ușor. Chimioterapia adjuvantă este administrată după o intervenție chirurgicală pentru a distruge celulele canceroase care pot fi lăsate în urmă. Exemple de medicamente vizate includ Sunitinib și Imatinib, care atacă anumite tipuri de anomalii ale celulelor canceroase la persoanele cu tumori stromale gastro-intestinale.

Nu se cunosc exact cauzele ce declanșează cancerul gastric și nu există vaccinuri împotriva acestuia. Prin urmare, nu există nicio modalitate de a-l împiedica cu certitudine. Cel puțin o treime dintre toate cazurile de cancer pot fi prevenite. Prevenirea oferă cea mai rentabilă strategie pe termen lung pentru controlul cancerului. Cu toate acestea, pot fi luate măsuri pentru a reduce riscul de apariție a bolii; acestea includ:

• Consumați multe fructe și legume.
• Limitați alimentele sărate și procesate.
• Renunțați la fumat.
• Efectuați periodic screening-uri pentru detectarea precoce a bolii.
  Bacteria Helicobacter pylori crește riscul de apariție a cancerului de stomac. Măsurile preventive includ vaccinarea și prevenirea infecțiilor de acest tip.

Prognosticul pentru cancerul gastric este variabil. Tumorile din stomacul inferior sunt vindecate mai eficient de obicei decât cele din stomacul superior - cardia gastrică sau joncțiunea gastroesofagiană. Șansele de vindecare depind de extinderea cancerului și de localizare, precum și de stadiul la momentul diagnosticării. Atunci când tumora s-a răspândit în afara stomacului, rar este posibilă o vindecare și tratamentul este conceput pentru a reduce simptomele. Supraviețuirea depinde de starea  individuală, de tipul de cancer, de tratament și de nivelul de sănătate generală.

Mai mult de 70-80% dintre persoanene cu cancer de stomac în stadiul I vor supraviețui timp de 5 ani sau mai mult după diagnosticare. Stadiul II are o rată de supraviețuire la 5 ani de 40-60%.

Doar 20-25% dintre cei în stadiul 3 vor supraviețui timp de 5 ani sau mai mult după ce vor fi diagnosticați.  Rata de supraviețuire la 5 ani pentru cei cu cancer gastric în stadiul IV este de 10% și poate fi redusă și la 4 % în funcție de gradul cancerului.