Mezoteliom malign Tipuri de cancer

---

Poate dura până la 30 de ani pentru ca simptomele să apară după expunerea la particule de azbest și praf. Diagnosticul se stabilește de multe ori atunci când boala este deja avansată.

Semnele și simptomele variază în funcție de localizarea cancerului în organism.

Mezoteliomul se poate manifesta prin:

• dificultăți de respirație;
• durere abdominală;
• creșterea în dimensiune a abdomenului;
• tuse, adesea dureroasă;
• pierderea în greutate inexplicabilă;
• dezvoltarea unor mase în regiunea toracică sau abdominală;
• dureri de spate;
• disconfort din partea laterală a pieptului;
• stare de epuizare fizică;
• transpiraţie abundentă;
• febră;
• dificultăți la înghițire;
• scăderea tensiunii;
• retenție de lichide sau edem;
• palpitații etc.

Mezoteliomul apare când fibrele de azbest rămân blocate în mezoteliu. Dacă sunteți expus la materialele care conțin azbest pentru o perioadă lungă de timp, puteți inhala cantități mari de fibre microscopice de azbest. În timp, acestea se acumulează în mezoteliu, unde provoacă iritații, inflamații și leziuni celulare care conduc la mezoteliom. Aproximativ 70-80% dintre pacienții diagnosticați cu mezoteliom au un istoric de expunere profesională la materialele care conțin azbest.

Azbestul este fabricat din siliciu, oxigen și alte elemente. Este utilizat într-o gamă largă de produse, în special materiale de construcție, inclusiv gresie, materiale pentru tavan sau șindrilă. Prezența sa se regăsește și în produse ca țesăturile rezistente la căldură, ambalajele, iar în trecut era folosit pentru a izola clădirile, pentru a le izola fonic sau ca agent de ignifugare.

Persoanele cu risc de expunere la azbest la locul de muncă includ unii mineri, lucrători în anumite fabrici, producători și instalatori de sisteme de izolație, lucrători în domeniul căilor ferate și automobilelor, constructori de nave, lucrători în construcții. Totuși, majoritatea oamenilor expuși la azbest, chiar și în cantități mari, nu dezvoltă mezoteliom.

Factorii care pot crește riscul de mezoteliom includ și:

• Un istoric familial de mezoteliom - Dacă părintele, fratele sau copilul dumneavoastră au mezoteliom, este posibil să aveți un risc crescut pentru această boală.
• Expunerea la zeoliți - Zeoliții sunt minerale legate chimic de azbest. Un exemplu este erionitul, care este comun în roci și sol în unele regiuni.
• Expunerea la radiații - Au existat câteva cercetări publicate privind mezotelioamele care s-au dezvoltat după ce oamenii au fost expuși la doze mari de radiații în regiunea pieptului sau abdomenului ca tratament pentru un alt cancer. De asemenea, unele rapoarte leagă mezoteliomul de injecțiile cu dioxid de toriu. Acest material radioactiv a fost folosit de medici pentru anumite teste cu raze X până în anii 1950.
• Virusul SV40 - Unele studii au ridicat posibilitatea ca infecția cu virusul simian 40 (SV40) să crească riscul de a dezvolta mezoteliom.
• Vârsta - Riscul de mezoteliom crește odată cu vârsta. Mezoteliomul poate apărea la tineri (chiar și copii), dar este rar la persoanele sub 45 de ani. Aproximativ 2 din 3 persoane cu mezoteliom au peste 65 de ani.
• Genul - Mezoteliomul este mult mai frecvent la bărbați decât la femei. Acest lucru este dat cel mai probabil de faptul că în general bărbații lucrează în medii cu expunere mare la azbest.

Mezoteliomul este o formă agresivă de cancer, ceea ce înseamnă că progresează și se răspândește rapid. Mezotelioamele maligne pot fi clasificate în funcție de locul în care se dezvoltă cancerul. Cele trei tipuri cele mai frecvente de mezoteliom malign sunt mezoteliomul pleural, mezoteliomul peritoneal și mezoteliomul pericardic.

• Mezoteliomul malign pleural - Majoritatea persoanelor diagnosticate cu mezoteliom malign dezvoltă cancer în pleură, mucoasa plămânilor și cavitatea toracică. Acest cancer agresiv determină îngroșarea pleurei, împiedicând expandarea normală a plămânilor și a pieptului. Ca urmare, lichidul se poate acumula în cavitatea toracică.
• Mezoteliomul malign peritoneal - Acest tip de cancer se dezvoltă în peritoneu, în membrana subțire care înconjoară cavitatea abdominală și suprafața organelor abdominale. Fibrele de azbest inhalate pot ajunge, de asemenea, la peritoneu prin sistemul limfatic. Uneori, mezoteliomul pleural malign metastazează sau se răspândește de la plămâni la cavitatea abdominală.
  Mezoteliomul malign pericardic - Este forma cea mai rară de mezoteliom. Aceasta afectează stratul protector al inimii.

Mezoteliomul este adesea diagnosticat la un stadiu mai avansat al cancerului. Medicul va adresa o serie de întrebări privind istoricul medical personal și de familie și va efectua un examen fizic, pentru a evalua orice expunere potențială la azbest. Un examen fizic poate oferi informații despre semnele posibile de mezoteliom și alte probleme de sănătate. Mezoteliomul pleural poate determina formarea de lichid în jurul plămânilor. În cazurile de mezoteliom peritoneal, fluidul se poate acumula în abdomen (numit ascită). În mezoteliom pericardic, lichidul se acumulează în jurul inimii. Rar, mezoteliom se poate dezvolta în zona inghinală și arată ca o hernie. Toate acestea pot fi găsite în timpul unui examen fizic. Dacă se suspectează această formă de cancer, se pot recomanda o serie de teste și investigații:

• Biopsia - O biopsie poate confirma diagnosticul. Tipul de biopsie depinde de locul în care sunt prezente simptomele. Un ac mic este introdus în abdomen și piept pentru a preleva  un lichid sau o bucată de țesut (aspirație cu ac) sau se va efectua o toracoscopie (un toracoscop este inserat printr-o mică incizie între coastele pacientului).
• Tehnici invazive de diagnostic - Laparoscopia permite chirurgului să analizeze interiorul abdomenului. Folosind una sau mai multe mici incizii în abdomen, chirurgul introduce o cameră mică și unelte chirurgicale speciale pentru a preleva o bucată mică de țesut pentru examinare. Toracotomia este o intervenție chirurgicală în care o probă de țesut poate fi prelevată pentru testare din regiunea toracică prin intervenție. Laparotomia este o intervenție chirurgicală ce deschide abdomenul pentru a permite prelevarea unei probe de țesut.
• Teste de imagistică - Testele imagistice utilizează raze X, particule radioactive, unde sonore sau câmpuri magnetice pentru a crea imagini din interiorul corpului. Radiografia este adesea primul test făcut dacă cineva are simptome cum ar fi tusea constantă sau dificultatea de respirație. Tomografia computerizată (CT) este adesea folosită pentru a ajuta la depistarea mezoteliomului și pentru a determina locația exactă a cancerului și poate arăta dacă acesta s-a răspândit în alte organe. Ecocardiografia folosește unde sonore pentru a analiza inima, dacă se suspectează că aveți lichid în jurul inimii. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) poate oferi informații utile dacă zonele anormale observate pe aceste teste ar putea fi canceroase sau nu, și poate identifica o îngroșare a pleurei sau a peritoneului. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) poate ajuta la localizarea exactă a unei tumori.
• Analize de sange - Nivelul sangvin al anumitor substanțe este adesea mai mare la persoanele cu mezoteliom, și anume osteopontină – peptidă solubilă legată de mezotelină, un alt tip de proteină specifică. De asemenea, se vor efectua analize medicale sangvine comune, ca hemoleucograma completă etc.

Stadiul unui cancer ajută la determinarea gradului de gravitate a cancerului și a celui mai bun tratament.

Etapele mezoteliomului variază de la I până la IV. De regulă, cu cât numărul este mai scăzut, cu atât cancerul s-a răspândit mai puțin.

Mezoteliomul pleural este singurul mezoteliom pentru care există un sistem formal de stadializare. Sistemul cel mai des utilizat pentru această formă de cancer este sistemul TNM, care se bazează pe 3 elemente-cheie: mărimea (dimensiunea) tumorii principale (T), răspândirea în ganglionii limfatici din apropiere (N) și răspândirea (metastazarea) la locurile îndepărtate (M). Odată ce au fost determinate categoriile T, N și M ale unei persoane, aceste informații sunt combinate într-un proces numit grupare pentru a atribui o etapă sau un stadiu.

• Stadiul IA - Mezoteliomul este în pleura peretelui toracic pe o parte a pieptului, poate afecta și alte regiuni ca diafragma, mediastinul (spațiul dintre plămâni) sau pleura care acoperă plămânul (T1), nu s-a răspândit în ganglionii limfatici (N0) sau în locuri îndepărtate (M0).
• Stadiul IB - Mezoteliomul se află în pleura peretelui toracic pe o parte a toracelui, a crescut în diafragmă sau chiar în plămân (T2), nu s-a răspândit în ganglionii limfatici (N0) sau în locuri îndepărtate (M0) sau a crescut în structurile din apropiere, dar poate fi eventual eliminat cu intervenție chirurgicală (T3).
• Stadiul II - Mezoteliomul se află în pleura peretelui toracic pe o parte a pieptului (T1) și poate să fi crescut în diafragmă sau chiar în plămân (T2), s-a răspândit în ganglionii limfatici din apropiere, pe aceeași parte a corpului cu tumoarea principală (N1), dar nu în locații îndepărtate (M0).
• Stadiul IIIA - Mezoteliomul a crescut în structurile din apropiere, dar poate fi eventual eliminat cu intervenție chirurgicală (T3), se găsește în pleura peretelui toracic de pe o parte a pieptului, precum și în pleura care acoperă plămânul, diafragma și mediastinul, în alte regiuni din apropiere, în ganglionii limfatici din apropiere (N1), dar nu s-a răspândit în locații îndepărtate (M0).
• Stadiul IIIB - Mezoteliomul se poate să se fi dezvoltat în structurile din apropiere, în ganglionii limfatici din apropiere de pe cealaltă parte a corpului (N2), dar nu s-a răspândit în locații îndepărtate (M0).

Stadiul IV - Se poate să fi crescut în structuri din apropiere (orice T), în ganglionii limfatici din apropiere (orice N) și la organe îndepărtate cum ar fi oasele, ficatul, plămânul etc (M1).

• Intervenția chirurgicală - Uneori nu este posibilă îndepărtarea întregului cancer. În aceste cazuri, chirurgia poate ajuta la reducerea semnelor și simptomelor cauzate de răspândirea mezoteliomului în organism. Opțiunile chirurgicale pot include: chirurgie pentru reducerea acumulării de lichide, chirurgie pentru a îndepărta țesutul din jurul plămânilor sau abdomenului (pleurectomie sau  peritonectomia), chirurgie pentru a elimina cât mai mult cancer posibil, chirurgie pentru a îndepărta plămânul și țesutul înconjurător.
• Chimioterapia - Chimioterapia bazată pe platină rămâne baza tratamentului. Se testează mai multe clase de medicamente, fie în combinație cu cisplatină și pemetrexed, fie ca agent unic pentru mezoteliom pleural malign recurent sau progresiv. Chimioterapia folosește substanțe chimice pentru a distruge celulele canceroase. Chimioterapia sistemică se deplasează în tot corpul și poate reduce sau încetini creșterea unui mezoteliom care nu poate fi îndepărtat prin intervenții chirurgicale. Chimioterapia poate fi utilizată și înainte de intervenție chirurgicală (chimioterapie neoadjuvantă) pentru a ușura operația sau după intervenția chirurgicală (chimioterapie adjuvantă) pentru a reduce șansele de reapariție a cancerului.
• Radioterapia - Pentru unii pacienți, radioterapia poate fi administrată după o intervenție chirurgicală pentru a reduce rata de reapariție. Poate ajuta, de asemenea, la reducerea semnelor și simptomelor cancerului avansat în situațiile în care intervenția chirurgicală nu este o opțiune.

Reducerea expunerii la azbest poate reduce riscul de mezoteliom. Adresați-vă angajatorului dacă aveți riscul de expunere la azbest la locul de muncă. Respectați regulamentul de securitate al angajatorului, respectați toate măsurile de siguranță la locul de muncă, cum ar fi echipamentul de protecție. Discutați cu medicul dumneavoastră despre alte măsuri de precauție pe care le puteți lua pentru a vă proteja de expunerea la azbest. De asemenea, consultați experții instruiți pentru detectarea azbestului din casa dvs.

Prognosticul pentru persoanele cu mezoteliom variază în funcție de stadiul (extinderea) cancerului - în general, ratele de supraviețuire sunt mai mari pentru persoanele cu cancer în stadiu incipient. Numeroși alți factori pot, de asemenea, afecta prognosticul unei persoane, cum ar fi vârsta unei persoane și sănătatea generală, unde este localizat cancerul în organism, ce tip de mezoteliom este și cât de bine răspunde cancerului la tratament.

Starea generală de sănătate a unui pacient este un factor de prognostic important. De asemenea, fiecare organism tolerează tratamentul în mod diferit și unic. 

Prognosticul mezoteliom pleural cu tratament standard nu este de obicei mare. Supraviețuirea globală medie este puțin peste un an, în funcție de stadiu. Prognosticul mezoteliomului peritoneal a devenit mult mai bun odată cu apariția intervenției chirurgicale. Supraviețuirea globală medie estimată rămâne de 24 de luni.

Un prognostic mai bun îl au pacienții care au tumori mici și au beneficiat de o intervenție chirurgicală eficientă (cea mai mare parte a tumorii este îndepărtată). Supraviețuirea pacienților cu mezoteliom malign rămâne scăzută și de obicei în jurul unui an, depinde de vârsta pacientului, de stadializare, de histologie și starea generală de sănătate, dar în general este foarte slabă.