Cancer penian (de penis) Tipuri de cancer

---

Uneori, cancerul de penis se dezvoltă fără să producă semne sau simptome. În general, primul semn este modificarea tegumentului, mai ales la nivelul vârfului sau glandului penian (prepuț sau pliul de piele ce protejează vârful penisului).

Semnele şi simptomele posibile de cancer penian includ:

• modificarea aspectului, culorii sau texturii penisului;
• îngroșarea pielii la nivelul penisului;
• ulcerații sau erupții la nivelul penisului;
• cruste sau pustule la nivelul tegumentului;
• prurit sau dureri la nivelul penisului;
• scurgeri peniene sau la nivelul prepuțului, cu miros neplăcut;
• umflături la nivelul penisului, chiar nedureroase.

În cazul în care cancerul se răspândește dincolo de penis, cel mai adesea se deplasează mai întâi la ganglionii limfatici. Acest lucru poate face ca aceștia să se umfle, dar umflarea ganglionilor limfatici nu înseamnă întotdeauna că celule canceroase s-au răspândit acolo. Cel mai frecvent, ganglionii limfatici se umflă ca răspuns la o infecție.

Următorii factori pot crește riscul unui bărbat de a dezvolta cancer penian:

Infecția cu  virusul papiloma uman (HPV) - Cel mai important factor de risc pentru cancerul penian este infecția cu acest virus. Relațiile intime cu o persoană care are HPV sunt principalul mod de a se transmite virusul. Puteți reduce riscul de infecție HPV prin limitarea numărului de parteneri sexuali. Utilizarea prezervativului nu conferă protecție completă împotriva HPV. Există vaccinuri disponibile ce conferă protecție față de unele tulpini de HPV.

Fumatul - Fumatul poate contribui la dezvoltarea cancerului penian, în special la bărbații care sunt de asemenea infectați cu HPV.

Vârsta - Cancerul penian este cel mai frecvent la bărbații trecuți de 50 de ani. Vârsta medie la care pacienții sunt diagnosticați cu acest tip de cancer este de aproximativ 68 de ani.

Fimoza - Fimoza apare atunci când retractarea prepuțului devine dificilă, ducând la acumularea de smegmă (secreție la nivelul prepuțului). Bărbații cu fimoză au un risc mai mare de a dezvolta cancer la nivelul penisului.

Infecția cu HIV / SIDA - Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV), virusul care provoacă sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA), este un factor de risc pentru cancerul penian. Când un bărbat este HIV-pozitiv, sistemul imunitar este mai puțin capabil să lupte împotriva cancerului în stadiu incipient.

Tratamentul psoriazisului – Bărbații care au urmat tratament cu psoralen combinat cu terapie cu lumină ultravioletă (UV) au un risc mai mare de a dezvolta cancer penian.

Fiecare tip de țesut din penis conține mai multe tipuri de celule. Diferite tipuri de cancer penian se pot dezvolta din aceste celule. Diferențele sunt importante deoarece determină gravitatea cancerului și tipul de tratament necesar. Aproape toate cancerele penisului încep în celulele epiteliului penisului.

Carcinomul cu celule scuamoase -  Aproximativ 95% dintre cancerele penisului se dezvoltă din celulele plate, numite celule scuamoase. Carcinomul cu celule scuamoase se poate dezvolta oriunde pe penis. Majoritatea acestor tipuri de cancer apar pe prepuț (la bărbații care nu au fost circumciși). Aceste tumori tind să crească încet. Dacă sunt depistate într-o fază incipientă, ele pot fi de obicei vindecate.

Carcinom verucos - Aceasta este o formă neobișnuită de cancer cu celule scuamoase care poate apărea în mai multe zone. Un carcinom verucos care se dezvoltă pe penis este, de asemenea, cunoscut sub numele de tumora Buschke-Lowenstein. Acest cancer pare foarte asemănător unui neg genital. Carcinoamele verucoase tind să crească încet, dar uneori pot deveni foarte mari. Acestea se pot dezvolta adânc în țesutul înconjurător, dar rar se răspândesc în alte părți ale corpului.

Carcinomul in situ - Aceasta este cea mai timpurie etapă a cancerului cu celule scuamoase a penisului. În această etapă, celulele canceroase se găsesc numai în straturile superioare ale pielii, nu și în țesuturile mai profunde ale penisului. Carcinomul in situ al glandului este uneori numit eritroplazia lui Queyrat. Carcinomul in situ pe corpul penisului (sau în alte părți ale organelor genitale) se numește boala Bowen.

Melanomul - Melanomul este un tip de cancer de piele care începe în melanocite, celulele care conferă culoare închisă a pielii în urma expunerii la soare. Aceste tipuri de cancer tind să crească și să se răspândească rapid și sunt mai periculoase decât cele mai frecvente tipuri de cancer de piele. Melanoamele se găsesc cel mai adesea pe pielea expusă la soare, dar rareori acestea apar în alte zone, cum ar fi penisul. Doar o foarte mică parte dintre cancerele penisului sunt melanoame. 

Carcinom cu celule bazale  - Carcinomul bazocelular (cunoscut și sub numele de cancer bazocelular) este un alt tip de cancer de piele care se poate dezvolta pe penis. Reprezintă doar o mică parte dintre cancerele penisului. Acest tip de cancer are creștere lentă și rar se răspândește în alte părți ale corpului.

Adenocarcinomul - Acest tip foarte rar de cancer la nivelul penisului se poate dezvolta din glandele sudoripare ale penisului.

Sarcomul - Un număr mic de cancere peniene sunt sarcoame. Aceste tipuri de cancer se dezvoltă din vasele de sânge, din mușchi neted sau din alte celule ale țesutului conjunctiv al penisului.

Prima etapă a unui diagnostic este dată de un examen fizic, când se va lua în considerarea și un istoric medical complet pentru a obține detalii despre simptome și despre eventualii factori de risc. Medicul va examina cu atenție zona genitală pentru a depista semne posibile de cancer la nivelul penisului sau alte probleme de sănătate. Dacă simptomele și / sau rezultatele examenului fizic sugerează un posibil cancer, se vor recomanda și alte teste:

Biopsia -  În această procedură, o mică probă de țesut din zona anormală este prelevată și trimisă la laborator, unde este analizată la microscop pentru a vedea dacă aceasta conține celule canceroase. Pentru o biopsie incizională, numai o parte din zona anormală este prelevată. Acest tip de biopsie se face adesea pentru leziuni care sunt mai mari, sunt ulcerative sau care par să crească profund în țesutul penisului. Într-o biopsie excizională, întreaga leziune este îndepărtată. Acest tip de biopsie este utilizat mai des în cazul în care zona anormală este mică, cum ar fi un nodul sau o leziune plată. Dacă zona anormală se află numai pe preput, medicul poate recomanda circumcizia (îndepărtarea prepuțului) ca formă de biopsie excizională. Dacă celulele canceroase au invadat profund penisul, ganglionii limfatici din apropiere vor trebui, de obicei, să fie testați pentru răspândirea cancerului.

Teste de sânge – Se pot recomanda o serie de analize de sânge pentru depistarea cancerului penian și pentru a facilita stabilirea diagnosticului. Un număr crescut de leucocite poate sugera un posibil cancer penian, dar această informație trebuie cumulată cu alte rezultate pentru a putea stabili un diagnostic final.

Teste de imagistică - Testele imagistice utilizează raze X, câmpuri magnetice sau unde sonore pentru a crea imagini din interiorul corpului. Tomografia computerizată (CT) utilizează raze X pentru a face imagini detaliate transversale ale corpului. Înainte de test se poate administra o substanță de costrast oral sau intravenos.Scanările CT pot fi utilizate pentru a ghida un ac de biopsie într-un ganglion limfatic mărit sau în altă zonă de răspândire a cancerului. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) furnizeaza imagini detaliate ale țesuturilor moi din organism. Scanările RMN folosesc unde de radiofrecvență și magneți puternici în loc de raze X pentru a crea imaginile. Un material de contrast poate fi injectat la fel ca în cazul scanărilor CT, dar acest lucru este folosit mai rar. Ecografia folosește unde sonore pentru a obține imagini ale organelor interne sau ale maselor de țesut. Poate fi utilă pentru a determina cât de profund a pătruns cancerul în profunzimea penisului. De asemenea, poate prezenta ganglioni limfatici în lățime.

Sistemul de stadializare TNM este utilizat pentru a descrie dimensiunea și localizarea tumorilor peniene. Unele etape sunt, de asemenea, împărțite în grupuri mai mici, care ajută la descrierea tumorii în detalii și mai specifice.

Tumora (T)

• TX: Tumora primară nu poate fi evaluată.
• T0: Nu există nicio tumoră. Poate fi o creștere precanceroasă precoce neinvazivă. Aceasta este, de asemenea, numită carcinom in situ.
• Ta: Tumora este un carcinom neinvaziv, asemănător unui veruci.
• T1a: Tumora a invadat țesutul conjunctiv subepitelial, sub straturile superioare ale pielii. Tumora nu a crescut în sânge sau vase limfatice.
  T1b: Tumora a crescut în țesutul conjunctiv subepitelial, dar și în sânge sau în vase limfatice.
• T2: Tumora a crescut în corpul spongios sau corpul cavernos, care sunt structuri interne ale penisului.
• T3: Tumora a crescut în uretră.
• T4: Tumora a crescut în alte structuri din apropiere, cum ar fi osul pubian, scrotul sau prostata.

Nodulii (N) Ganglionii limfatici regionali pentru cancerul penisului sunt localizați în zona abdominală și pelvis. Ganglionii limfatici din alte părți ale corpului se numesc ganglioni limfatici distanți. N în stadiul TNM se referă doar la ganglionii limfatici regionali. În cazul în care medicul evalueaza ganglionii limfatici înainte de biopsie sau o intervenție chirurgicală, pe baza unui examen fizic și / sau alte teste, litera „c“ pentru stadializarea „clinică“ este plasată în fața lui N, sau litera „p” pentru stadializarea patologică.

• pNX: Nodulii limfatici regionali nu pot fi evaluați.
• pN0: Cancerul nu s-a răspândit în ganglionii limfatici regionali.
• pN1: Cancerul s-a răspândit la un nodul limfatic inghinal, din zona abdomenului.
• pN2: Cancerul s-a răspândit la mai mult de un ganglion limfatic inghinal pe una sau pe ambele părți ale corpului.
• pN3: Cancerul s-a răspândit la unul sau mai multe ganglioni limfatici inghinali și în țesutul înconjurător din zona inghinală și / sau s-a răspândit la ganglionii limfatici din pelvis.

Metastaza (M) Sistemul „M” din sistemul TNM indică dacă celulele canceroase s-au răspândit de la penis în alte părți ale corpului, numite metastaze îndepărtate.

• MX: Metastazele la distanță nu pot fi evaluate.
• M0: Nu există metastaze îndepărtate.
• M1: Există metastaze în părți ale corpului și în ganglionii limfatici regionali.

Medicii stabilesc apoi stadiul cancerului prin combinarea clasificărilor T, N și M.

• Stadiul 0: Cancerul nu a crescut sub stratul de suprafață al pielii. Nu s-a răspândit în ganglionii limfatici sau în părțile îndepărtate ale corpului.
• Stadiul I: Un cancer de grad scăzut care a crescut chiar sub stratul de suprafață al pielii. Nu s-a răspândit în ganglionii limfatici sau în părțile îndepărtate ale corpului.
• Stadiul II: Cancerul este invaziv și a crescut în vase sanguine sau limfatice și / sau în regiunile interne ale penisului sau ale uretrei. Nu s-a răspândit la ganglionii limfatici sau în regiunile îndepărtate ale corpului.
• Stadiul IIIa: Tumora nu se extinde dincolo de penis și uretră, s-a răspândit la un ganglion limfatic, dar nu s-a răspândit în părți îndepărtate ale corpului.
• Stadiul IIIb: Tumora nu se extinde dincolo de penis și uretră, dar s-a extins la mai mult de un ganglion limfatic. Nu s-a răspândit în părțile îndepărtate ale corpului.
• Stadiul IV: Cancerul fie a crescut în țesuturile din apropiere, cum ar fi osul pubian, scrotul sau prostata, s-a raspandit la unul sau mai mulți ganglioni limfatici din zona inghinală și în țesutul înconjurpător din zona inghinală, sau s-a răspândit la cel puțin un ganglion limfatic din pelvis sau la ganglionii limfatici îndepărtați în afara bazinului sau în alte părți ale corpului.

Opțiunile și recomandările de tratament depind de mai mulți factori, inclusiv tipul și stadiul cancerului, posibile efecte secundare și preferințele pacientului și sănătatea generală. Planul de îngrijire poate include, de asemenea, tratament pentru simptome și efecte secundare, o parte importantă a îngrijirii cancerului. Cele mai frecvente opțiuni de tratament pentru cancerul penian includ intervenții chirurgicale, radioterapie și chimioterapie.

Intervenția chirurgicală
Chirurgia presupune îndepărtarea tumorii și a unor țesuturi sănătoase din jur,  în timpul unei operații. Tipurile de intervenții chirurgicale care pot fi utilizate pentru cancerul penian sunt:

• Terapia cu laser - presupune utilizarea unui fascicul de lumină foarte puternic pentru a distruge celulele canceroase și poate fi o opțiune de tratament pentru unii bărbați cu cancer penian în stadiu incipient, incluzând bărbați cu tumori in situ și carcinom cu celule scuamoase.
• Criochirurgia - numită și crioterapie sau crioablație, utilizează azot lichid pentru înghețarea și distrugerea celulelor.
  Circumcizia - este folosită în general dacă celulele canceroase sunt doar pe prepuț.
• Excizia - O excizie este o îndepărtare a tumorii și a unor țesuturi sănătoase înconjurătoare utilizând un bisturiu sau alt instrument chirurgical. Uneori, chirurgul poate elimina o zonă mai mare de țesut sănătos din jurul tumorii pentru a se asigura că tot cancerul este îndepărtat. Uneori este nevoie de o grefă de piele pentru a acoperi zona din care a fost îndepărtată pielea.
• Chirurgia Mohs - această tehnică este utilizată pentru a elimina cancerul care poate fi văzut pe suprafața penisului. O cantitate mică de țesut sănătos din jurul marginii este îndepărtată pentru a vă asigura că nu este lăsată nicio urmă cancer.
• Penectomia - Aceasta este îndepărtarea chirurgicală a unei părți sau a întregului penis. Este cea mai comună și mai eficientă procedură pentru a trata cancerul penisului care a crescut în interiorul lui. Dacă este necesară o penectomie pentru tratarea eficientă a cancerului, o penectomie parțială, mai frecvent decât o penectomie totală, este o opțiune mai bună dacă țesutul canceros și o margine de 2 cm de țesut sănătos pot fi îndepărtate, lăsând o porțiune suficientă a penisului pentru ca pacientul să urineze în mod natural.

Radioterapia

Cel mai frecvent tip de tratament radiologic este terapia cu radiații externe. Atunci când tratamentul cu radiații este administrat cu ajutorul implanturilor, se numește radioterapie internă sau brahiterapie. Un regim de radioterapie sau o schemă de radioterapie constă, de obicei, dintr-un număr specific de tratamente administrate într-o anumită perioadă de timp.

Pentru cancerul penian, radioterapia poate fi concentrată asupra tumorii penisului și / sau îndreptată spre ganglionii limfatici din zona abdomenului și, uneori, în pelvis, pentru a distruge celulele canceroase care s-au răspândit acolo. Efectele secundare ale radioterapiei pot include oboseală, reacții cutanate ușoare, indigestie și disconfort abdominal.

Chimioterapia

Chimioterapia presupune folosirea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase, de obicei prin stoparea capacității celulelor canceroase de a se dezvolta și de a se diviza. Există 2 tipuri de chimioterapie care pot fi utilizate pentru cancerul penian: chimioterapie topică și chimioterapia sistemică.

Pentru cancerele neinvazive mici sau „carcinomul in situ”, pot fi utilizate doze mai mici de chimioterapie pe suprafața pielii. Astfel de medicamente includ fluorouracil sau imiquimod. Chimioterapie sistemică circulă în sânge pentru a ajunge la celulele canceroase din tot corpul. Chimioterapia poate fi administrată înainte de intervenția chirurgicală atunci când medicul este preocupat de faptul că tumora din penis poate fi prea mare pentru a fi îndepărtată complet prin intervenție chirurgicală sau s-a extins la ganglionii limfatici regionali.

Apoi, chimioterapia poate fi folosită pentru a micșora o tumoră, astfel încât aceasta poate fi complet eliminată. Medicamentele sistemice comune pentru cancerul penian includ: Bleomicină, Cisplatina,  Docetaxel,  Gemcitabină,  Ifosfamida, Metotrexat, Paclitaxel.

Cea mai bună modalitate de a reduce riscul de apariție a cancerului penian este să evitați factorii de risc cunoscuți ori de câte ori este posibil. Cu toate acestea, nu se poate prezice cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta cancer penian și riscul nu poate fi eliminat complet.

În trecut, circumcizia (eliminarea preputului) a fost sugerată ca o modalitate de reducere a riscului de cancer penian. Cu toate acestea, studiile în acest sens sunt controversate. Un alt mod de a reduce riscul este evitarea infecției cu virusul papiloma uman (HPV) și a infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV), dar și prin renunțarea la fumat.

Bărbații care nu sunt circumciși pot, de asemenea, să își reducă riscul de cancer penian prin practicarea unei igiene genitale corecte. Poate cel mai important factor în prevenirea cancerului penian este igiena genitală corectă. Bărbații necircumciși trebuie să retracteze preputul și să curățe întregul penis. Dacă prepuțul este dificil de retractat (o afecțiune numită fimoză), medicul poate să prescrie o cremă sau un unguent care să faciliteze acest lucru.

Principalii factori care influențează riscul de infecție genitală HPV la bărbați sunt circumcizia și numărul de parteneri sexuali. Bărbații care sunt circumcisi pot avea risc mai mic de infecție cu HPV. Motivele pentru acest lucru nu sunt clare. Poate că după circumcizie, pielea de pe gland (vârful penisului) trece prin modificări care o fac mai rezistentă la infecția cu HPV. O altă teorie este că suprafața prepuțului (care este îndepărtată prin circumcizie) este mai ușor infectată cu HPV. Cu toate acestea, circumcizia nu protejează complet împotriva infecției cu HPV. Bărbații care sunt circumciși pot deveni infectați cu HPV și îl pot transmite partenerelor.

Prezervativele pot oferi o anumită protecție împotriva HPV, dar nu împiedică complet infectarea.  Vaccinurile pot ajuta la protejarea împotriva anumitor infecții cu HPV. Vaccinurile HPV funcționează cel mai bine dacă sunt administrate înainte ca o persoană să fie activă sexual, fiind mai indicat la vârsta de 11-12 ani. Vaccinarea cu HPV este, de asemenea, recomandata persoanelor de gen feminin, de obicei de 13 -26 de ani.

Deoarece cancerul penian nu este obișnuit, este dificil să se identifice rate de supraviețuire corectă bazată pe stadiul TNM al cancerului.

Pentru cancerele care sunt încă limitate la penis (cum ar fi cancerele în stadiul I și II), rata de supraviețuire relativă la 5 ani este de aproximativ 85%. Dacă celulele canceroase s-au răspândit în țesuturile sau ganglionii limfatici din apropiere (cum ar fi în stadiul III și unele forme de cancer în stadiul IV), rata de supraviețuire relativă la 5 ani este de aproximativ 59%. Dacă celulele canceroase s-au răspândit în regiuni îndepărtate ale corpului, rata de supraviețuire relativă la 5 ani este de aproximativ 11%.