Cancer hepatic (de ficat) Tipuri de cancer

---

Semnele și simptomele cancerului hepatic apar de multe ori abia în stadii avansate, dar uneori pot apărea și mai devreme. Depistarea primelor semne și prezentarea la medic susțin diagnosticarea precoce și creșterea eficienței tratamentului și a șanselor de vindecare. Unele dintre cele mai frecvente simptome ale cancerului de ficat sunt:

• scădere inexplicabilă în greutate;
• pierderea poftei de mâncare;
• senzație de plenitudine gastrică după o masă ușoară;
• greață sau vărsături;
• ficat mărit în volum, simțit ca o masă sub coaste, în partea dreaptă;
• splină mărită, simțită sub coaste, în partea stângă;
• durere abdominală;
• umflarea abdomenului sau acumularea fluidelor în abdomen;
• prurit;
• îngălbenirea pielii și a ochilor (icter).

Alte simptome pot include febră, vene proeminente pe burtă care pot fi observate prin piele și vânătăi anormale sau sângerări. Unele tumori hepatice produc hormoni care acționează asupra altor organe.

Acești hormoni pot provoca:

• valori ridicate de calciu în sânge (hipercalcemie), care pot provoca greață, confuzie, constipație, slăbiciune sau probleme musculare;
• nivel scăzut al zahărului din sânge (hipoglicemie), care poate provoca oboseală sau leșin;
• mărirea sânilor (ginecomastia) și / sau contracția testiculelor la bărbați;
• creșterea numărului de celule roșii din sânge (eritrocitoză);
• valori ridicate ale colesterolului.

Multe dintre semnele și simptomele cancerului de ficat pot fi, de asemenea, cauzate de alte afecțiuni, inclusiv alte probleme hepatice.

Deși cauzele cancerului hepatic nu sunt pe deplin cunoscute, anumiți factori pot crește riscul de dezvoltare a bolii. Aceștia pot fi:

Vârsta - vârsta medie pentru debutul cancerului hepatic este de 60 de ani;

Genul - bărbații sunt mai predispuși riscului de a dezvolta cancer la ficat decat femeile, cu un raport de 2 la 1;

Infecția cronică cu virusul hepatitei B (VHB) sau virusul hepatitei C (VHC) – reprezintă cel mai frecvent factor de risc pentru cancerul hepatic. Virusul hepatitei B și virusul hepatitei C se pot răspândi de la o persoană la alta prin împărțirea acelor contaminate (cum ar fi în consumul de droguri), relații sexuale neprotejate sau transmiterea la naștere. De asemenea, acestea pot fi transmise prin transfuzii de sânge.

Ciroza hepatică -  apare când celulele hepatice sunt deteriorate și sunt înlocuite cu țesut cicatricial. Persoanele cu ciroză prezintă un risc crescut de cancer la ficat. Există mai multe cauze posibile pentru ciroză, pe lângă abuzul de alcool și infecții.

Consumul excesiv de alcool - abuzul de alcool este o cauză comună a cirozei hepatice, care crește riscul unei persoane de a dezvolta cancer hepatic;

Fumatul – tutunul poate crește riscul de apariție a cancerului hepatic;

Steroizi anabolizanți -  utilizați de sportivi pentru susținerea dezvoltării masei musculare, consumul pe termen lung a steroizilor anabolizanți (hormonii masculini) poate crește ușor riscul de apariție a cancerului la ficat. Steroizii cum ar fi hidrocortizonul, dexametazona și prednisonul, nu prezintă același risc. Mai sunt necesare cercetări în acest sens.

Aflatoxinele - sunt substanțe cauzatoare de cancer produse de o ciupercă care contaminează grâul, porumbul, soia, orezul și unele tipuri de fructe oleaginoase. Contaminarea apare de obicei din cauza depozitării produselor alimentare într-un mediu umed, cald, neprielnic. Expunerea pe termen lung la aflatoxine este un factor major de risc pentru cancerul de ficat, în special la persoanele cu infecții cu virusuri hepatice.

Expunerea la anumite substanțe chimice - expunerea la clorură de vinil (o substanță chimică utilizată la fabricarea unor materiale plastice) și dioxidul de toriu (o substanță chimică utilizată anterior pentru testarea cu raze X) poate crește riscul apariției angiosarcomului hepatic.

Cele mai comune tipuri de cancere hepatice sunt:

Carcinomul hepatocelular (HCC)

Carcinomul hepatocelular poate avea modele de creștere diferite. Unele dintre ele se răspândesc sub formă de tentacule în interiorul ficatului, altele încep ca o singură tumoră care se extinde în alte părți ale ficatului, pe măsură ce se dezvoltă boala, iar altele se dezvoltă ca noduli în mai multe locuri diferite ale ficatului. Aproximativ 80% dintre cancerele hepatice primare adulte sunt carcinoamele hepatocelulare.

Colangiocarcinomul

Un colangiocarcinom se dezvoltă în celulele din conductele biliare. Canalul biliar este un tub subțire care se extinde de la ficat la intestinul subțire. Aproximativ 10-20% dintre cazurile de cancer hepatic primar sunt colangiocarcinoame.

Angiosarcomul

Angiosarcomul începe în vasele de sânge ale ficatului și se dezvoltă foarte rapid. Aproximativ 1% dintre cazurile de cancer de ficat primar sunt angiosarcoame.

Mai sunt și alte tipuri de cancere hepatice, numite cancere hepatice rare: carcinomul hepatocelular fibrolamelar și cancerul hepatic secundat, numit și metastază hepatică.

Se pot folosi următoarele teste și proceduri pentru diagnosticarea cancerului hepatic:

Examenul fizic și istoricul medical – se va realiza un examen fizic pentru a analiza semnele generale de sănătate, inclusiv verificarea semnelor de boală. De asemenea, se va realiza un istoric personal în ceea ce privește starea generală de sănătate, obiceiurilor de sănătate ale pacientului și tratamentele din trecut.

Markerii tumorali serici - o procedură în care se examinează o mostră de sânge pentru a măsura cantitățile anumitor substanțe eliberate în sânge de organe, țesuturi sau celule tumorale din organism. Anumite substanțe sunt legate de anumite tipuri de cancer atunci când se găsesc la niveluri crescute în sânge și se numesc markeri tumorali. Un nivel crescut de alfa-fetoproteină (AFP) în sânge poate fi un semn al cancerului hepatic.

Analiza funcției hepatice – o procedură în care se analizează o probă de sânge pentru a măsura cantitățile anumitor substanțe eliberate în sânge de către ficat. O cantitate mai mare decât cea normală a unei substanțe poate fi un semn al cancerului hepatic.
Scanarea CT - o procedură care duce la obținerea unor imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, cum ar fi abdomenul, din diferite unghiuri.
RMN (imagistica prin rezonanță magnetică) – o procedură care utilizează un magnet, unde de radiofrecvență și un computer pentru a obține o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, cum ar fi ficatul. Pentru a crea imagini detaliate ale vaselor de sânge din interiorul sau din apropierea ficatului, se poate injecta o substanță de contrast. Această procedură se numește angio RMN (angiografie cu rezonanță magnetică).

Ecografia -  o procedură în care undele sonore de înaltă energie (ultrasunete) sunt reflectate de țesuturile interne sau organe și produc ecouri. Ecourile formează o imagine a țesuturilor organismului numită sonogramă.

Biopsia – presupune prelevarea celulelor sau a țesuturilor, astfel încât acestea să poată fi analizate la microscop pentru a verifica semnele de cancer. Procedurile utilizate pentru colectarea probei de celule sau țesuturi includ mai multe tipuri de proceduri, cu instrumente de prelevare diferite.

Stadializarea ia în considerare mărimea tumorii, indiferent dacă ganglionii limfatici sunt afectați și dacă celulele canceroase s-au răspândit oriunde altundeva.

Tumora (T) - principalul factor pe care doctorii îl iau în considerare este mărimea tumorilor hepatice și dacă celulele canceroase se dezvoltă în vasele de sânge din ficat.

• T1 - există o singură tumoră mică ce nu a crescut în vasele de sânge;
• T2 - există o singură tumoră ce a crescut într-un vas de sânge în ficat sau există mai multe tumori, toate de mai puțin de 5 cm, dar nu au crescut în vasele de sânge;
• T3 este împărțit în T3a și T3b: T3a înseamnă că există mai multe tumori, dintre care cel puțin una este mai mare de 5 cm, iar T3b înseamnă că cel puțin o tumoră a crescut într-o ramură majoră a unuia dintre vasele principale de sânge (vena portă sau vena hepatică);
• T4 înseamnă că celulele canceroase au crescut în organe apropiate ficatului (fără a include vezica biliară) sau în căptușeala care înconjoară organele interne ale abdomenului.

Nodulii (N)

• N0 - nu există celule canceroase în ganglionii limfatici din apropiere;
• N1 - există celule canceroase în ganglionii limfatici în apropierea ficatului. Dacă există celule canceroase în ganglionii limfatici, cancerul este avansat și este un cancer de ficat în stadiul 4.

Metastaze (M)

• M0- nu există semne că celulele canceroase s-au răspândit în afara ficatului;
• M1 - există celule canceroase în alte organe ale corpului, cum ar fi plămânii sau oasele.

Opțiunile de tratament și recomandările depind de mai mulți factori: cât de mult din ficat este afectat de cancer, cât de mult s-a răspândit cancerul, preferințele pacientului și sănătatea generală de sănătate.  În acest moment, obiectivele tratamentului se pot concentra pe încetinirea creșterii cancerului și ameliorarea simptomelor pentru îmbunătățirea calității vieții. Diferitele opțiuni de tratament îndreptate împotriva bolii pot fi grupate în funcție de modul în care acestea pot vindeca cancerul sau vor îmbunătăți supraviețuirea. Principalele opțiuni de tratament sunt:

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală în oncologie presupune îndepărtarea tumorii și a unor țesuturi sănătoase din jurul acesteia în timpul unei operații. Chirurgia poate să nu fie o opțiune dacă tumora ocupă prea mult din ficat, dacă ficatul este prea deteriorat, dacă tumora s-a răspândit în afara ficatului sau dacă pacientul are alte boli grave. Două tipuri de intervenții chirurgicale sunt folosite: hepatectomia (când o parte din ficat este îndepărtată) sau transplantul hepatic (această procedură este posibilă numai atunci când cancerul nu s-a răspândit în afara ficatului, se găsește un donator adecvat și sunt îndeplinite toate criteriile specifice în ceea ce privește dimensiunea și numărul tumorii).

Radioterapia

Radioterapia presupune utilizarea de raze X de înaltă energie sau alte particule pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia stereotactică este un termen care descrie mai multe metode de a furniza doze mari de radiații unei tumori, limitând în același timp cantitatea de radiații la care sunt expuse țesuturile sănătoase. Acest lucru este important deoarece țesutul hepatic sănătos poate fi deteriorat prin radiații.

Chemoembolizarea și radiembolizarea

Chemoembolizarea este un tip de tratament cu chimioterapie similar cu perfuzia arterială hepatică. Chimioterapia presupune folosirea medicamentelor pentru a distruge celulele canceroase, de obicei prin stoparea capacității celulelor canceroase de a se dezvolta și de a se împărți. În timpul acestei proceduri, medicamentele sunt injectate în artera hepatică, iar fluxul de sânge prin arteră este blocat pentru o perioadă scurtă de timp, astfel încât chimioterapia rămâne în tumoră mai lungă. Blocarea alimentării cu sânge a tumorii distruge celulele canceroase. Radioembolizarea este similară cu cea a chemoembolizării, cu excepția faptului că, în timpul radioembolizării, un medic plasează surse radioactive în artera care alimentează tumora cu sânge.

Terapia țintită

Terapia țintită este de tratament ce vizeaza gene specifice cancerului, proteine, sau  țesut care contribuie la dezvoltarea cancerului. Acest tip de tratament blochează creșterea și răspândirea celulelor canceroase, în timp ce limitează deteriorarea celulelor sănătoase.

Nu există un mod garantat de a preveni apariția cancerului hepatic, dar sunt o serie de moduri în care poate fi redus riscul:

• Consumați alcool doar cu moderație sau renunțați complet la consumul de alcool.
• Mențineți-vă la o greutate sănătoasă. Dacă trebuie să pierdeți în greutate, reduceți numărul de calorii pe care le consumați în fiecare zi și creșteți cantitatea de exerciții efectuate.
• Urmați instrucțiunile privind expunerea la unele substanțe chimice acasă sau la locul de muncă.
• Vaccinați-vă împotriva hepatitei B - puteți reduce riscul de hepatită B prin administrarea vaccinului împotriva hepatitei B, care oferă o protecție mai mare de 90% atât pentru adulți, cât și pentru copii. Preveniți riscul de hepatită C - nu există vaccinuri împotriva hepatitei C, dar puteți reduce riscul de infecție. Evitați relațiile sexuale neprotejate cu mai mulți parteneri sau cu persoane care pot prezenta riscul de a avea hepatită C sau altă  infecție cu transmitere sexuală, evitați complet utilizarea în comun cu alte persoane a acelor sau a altor obiecte ce intră în contact direct cu sângele sau alte fluide etc.
• Realizați periodic analize și investigații pentru depistarea precoce a bolilor, inclusiv a celor hepatice (screening-uti).

Pentru aproximativ 43% dintre persoanele diagnosticate cu această formă de cancer într-o fază incipientă, rata de supraviețuire la 5 ani este de 31%. Dacă tumora hepatică s-a răspândit în țesuturile sau organele învecinate și / sau în ganglionii limfatici regionali, rata de supraviețuire la 5 ani este de 11%. Dacă celulele canceroase s-au răspândit într-o regiune îndepărtată a corpului, rata de supraviețuire la 5 ani este de 3%. Cu toate acestea, chiar dacă boala se găsește într-un stadiu mai avansat, tratamentele sunt disponibile, care ajută multe persoane cu cancer la ficat să aibă o calitate a vieții asemănătoare cu cea a diagnosticului anterior, cel puțin pentru un timp. Este important să ne amintim că statisticile privind ratele de supraviețuire pentru persoanele cu cancer la ficat sunt o estimare, iar rata de supraviețuire variază de la fiecare pacient la altul.