Cancer endometrial Tipuri de cancer

---

Unele femei cu cancer endometrial nu au simptome până când boala nu s-a răspândit în alte organe. Dar cancerul endometrial este, de obicei, diagnosticat la timp, deoarece apar simptomele clare - cum ar fi sângerarea vaginală. Cele mai probabile simptome sunt:

• sângerări vaginale anormale, care apar la nouă din 10 femei cu cancer endometrial;
• scurgeri vaginale, unele roșiatice, cu miros neplăcut sau maronii și apoase;
• urinări dificile sau dureroase;
• dureri pelvine;
• mărirea volumului uterului, detectabil în timpul unui examen pelvin;
• durere în timpul actului sexual;
• scădere inexplicabilă în greutate;
• slăbiciune și durere în abdomenul inferior, în regiunea spatelui sau la nivelul picioarelor.

Un factor de risc este orice element care este asociat cu creșterea riscului cuiva de a dezvolta o anumită afecțiune, cum ar fi cancerul. Unii factori de risc sunt modificabili, cum ar fi factorii de risc privind stilul de viață sau de mediu, iar alții nu pot fi modificați, cum ar fi istoricul familial și factorii moșteniți. Având unul sau mai mulți factori de risc nu înseamnă că o persoană va dezvolta cancer. Mulți oameni au cel puțin un factor de risc, dar nu vor dezvolta niciodată cancer, în timp ce alții cu cancer nu au prezentat factori de risc cunoscuți. Cancerul endometrial nu este infecțios. Nu este cauzat de activitatea sexuală și nu poate fi transmis prin contact sexual.

Factorii de risc pentru cancerul endometrial includ:

• Obezitatea - Femeile obeze sunt mai predispuse decât femeile cu greutate normală la dezvoltarea cancerului endometrial, deoarece organismul lor prezintă concentrații mai mari de estrogem. Riscul cancerului endometrial este, de asemenea, mai mare la femeile cu diabet zaharat sau hipertensiune arterială, probleme care apar la multe femei obeze.
• Anovulație cronică - Anovulația este atunci când nu este eliberat un ovul din ovar în timpul ciclului menstrual. Dacă acest lucru se petrece pe parcursul mai multor cicluri, se numește anovulație cronică. Acest lucru poate crește riscul de a dezvolta cancer endometrial.
• Terapia cu estrogen - Terapia de substituție hormonală este utilizată pentru a controla simptomele menopauzei. Femeile care beneficiază de terapie cu estrogen fără progesteron prezintă un risc crescut de a dezvolta cancer endometrial. Utilizarea pe termen lung și dozele mari de estrogen sub această formă par să crească acest risc. Progesteronul protejează uterul, astfel că femeile care utilizează o combinație de estrogen și progesteron au un risc mai scăzut de cancer endometrial decât femeile care utilizează numai estrogen.
• Tratamentul cu tamoxifen - Femeile care iau medicamentul tamoxifen pentru a preveni sau a trata cancerul de sân au un risc crescut de a dezvolta cancer endometrial. Acest risc pare să fie legat de efectul estrogenic al tamoxifenului asupra uterului. Femeile care iau tamoxifen sau intenționează să ia tamoxifen ar trebui să discute cu medicul lor despre istoricul medicală personal și familial pentru cancer.
• Istoricul familial de cancer endometrial – În anumite cazuri, cancerul endometrial poate fi cauzat de o mutație genetică, într-o afecțiune cunoscută sub numele de sindrom Lynch. Sindromul Lynch crește riscul de cancer endometrial, ovarian, intestinal și alte forme de cancer, iar aceste tipuri de cancere apar adesea la o vârstă mai mică decât la persoanele care nu au sindrom Lynch.
• Nuliparitatea (lipsa unei sarcini pe parcursul vieții) - Sarcina modifică echilibrul hormonal spre progesteron, care poate proteja uterul. Sarcinile pot proteja împotriva cancerului endometrial. Femeile care nu au fost niciodată însărcinate prezintă un risc mai mare de cancer endometrial, mai ales dacă sunt și infertile (nu pot rămâne gravide).

Cele două tipuri principale de cancere ale endometrului sunt:

• sarcoamele uterine, care încep în stratul muscular (miometru) sau în țesutul conjunctiv al uterului. Acestea includ leiomiosarcoamele uterine și sarcoamele stromale endometriale;
• carcinomul endometrial, care începe în celulele căptușelii interioare a uterului (endometru). Aproape toate cancerele uterului sunt de acest tip. Carcinoamele endometriale pot fi împărțite în diferite tipuri pe baza modului în care celulele arată sub microscop (tipuri histologice). Acestea includ: adenocarcinomul (majoritatea cancerelor endometriale sunt adenocarcinoame), carcinosarcomul, carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul nediferențiat, carcinomul cu celule mici și carcinomul tranzitoriu.

Pe baza diferențelor de histologie și a rezultatelor clinice, cancerele endometriale au fost mult timp divizate în două tipuri:

• Tumorile de tip I cuprind marea majoritate a cancerelor endometriale, sunt adenocarcinome endometrioide, asociate cu stimularea fără estrogen și sunt adesea precedate de hiperplazia endometrială.
• Tumorile de tip II sunt carcinoame predominant seroase și sunt în mod obișnuit descrise ca fiind independente de estrogen, care apar în endometrul atrofic și provin din carcinom intraepitelial, o leziune precanceroasă.

Tumorile tip II sunt, în general, mai puțin diferențiate și au prognostic mai slab decât tumorile de tip I.

Diagnosticul cancerului endometrial poate include una sau mai multe dintre următoarele:

• Examenul pelvin intern: Acest lucru se face pentru a se depista orice anomalii sau modificări în forma uterului.
• Testul Papanicolau: Acest test implică examinarea microscopică a celulelor prelevate din colul uterin, pentru a detecta modificări care pot fi canceroase sau pot duce la cancer și pentru a evidenția afecțiuni noncanceroase, cum ar fi infecția sau inflamația. Cu toate acestea, testul Papanicolau nu detectează cancerul endometrial.
• Biopsia endometrială: Această procedură utilizează un tub mic, flexibil, care este introdus în uter pentru a colecta o mostră de țesut endometrial. Proba este examinată sub microscop pentru a vedea dacă
  sunt prezente celule canceroase sau alte celule anormale. Dacă în timpul unei biopsii nu se pot obține suficiente probe de țesut sau dacă rezultatele biopsiei sunt neclare, va trebui probabil să urmați o procedură numită dilatare și chiuretaj (D & C). În timpul D & C, țesutul este „răzuit” de la nivelul mucoasei uterului și examinat sub microscop pentru a depista celulele canceroase.
• Ecografia transvaginală: Această investigație cu ultrasunete utilizează un instrument mic, numit traductor, care este plasat în vagin. De asemenea, se poate efectua o ecografie pelvină sau o histerosonogramă.
• Testele imagistice: Pot fi recomandate radiografii pentru depistarea răspândirii celulelor canceroase la oase, sau o computer tomografie (CT) sau RMN.
• Teste sangvine: Se pot recomanda teste cum ar fi o hemoleucograma completă, testarea substanței CA- 125 (o substanță eliberată în circuitul sangvin în cazul anumitor cancere prezente în organism), sau markeri tumorali.

Stadializarea oferă o modalitate comună de a descrie cancerul, permițând medicilor să aleagă cele mai bune tratamente. Doctorii atribuie stadiul cancerului endometrial utilizând sistemul FIGO.

• Stadiul I: Cancerul se găsește numai în uter sau în endometru și nu s-a răspândit în alte părți ale corpului.
• Stadiul IA: Cancerul se găsește numai în endometru sau mai puțin de jumătate din miometru.
• Stadiul IB: Tumora s-a răspândit în jumătate sau mai mult din miometru.
• Stadiul II: Tumora s-a răspândit de la uter la regiunea cervicală, dar nu și în alte părți ale corpului.
• Stadiul III: Cancerul s-a răspândit dincolo de uter, dar este încă numai în zona pelvină.
• Stadiul IIIA: Cancerul s-a răspândit în țesutul trompelor uterine și ovarelor, dar nu și în alte părți ale corpului.
• Stadiul IIIB: Tumora s-a răspândit în vagin sau lângă uter.
• Stadiul IIIC1: Cancerul s-a răspândit în ganglionii limfatici pelvini regionali.
• Stadiul IIIC2: Cancerul s-a răspândit în ganglionii limfatici cu sau fără răspândire la ganglionii limfatici pelvini regionali.
• Stadiul IV: Cancerul a metastazat la nivelul rectului, vezicii urinare și / sau al organelor îndepărtate.
• Stadiul IVA: Cancerul s-a răspândit în mucoasa rectului sau a vezicii urinare.
• Stadiul IVB: Cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici în zona inghinală și / sau s-a răspândit în organe îndepărtate, cum ar fi oasele sau plămânii.

Grad (G)

Doctorii descriu acest tip de cancer prin gradul său (G), care arată cât de mult celule canceroase seamănă cu celulele sănătoase când sunt analizate sub microscop. Medicul compară țesutul canceros cu țesuturi sănătoase. Țesutul sănătos conține de obicei multe tipuri diferite de celule grupate împreună. Dacă tumora pare similară cu țesutul sănătos și conține diferite grupări celulare, aceasta se numește tumoră diferențiată sau cu grad scăzut. Dacă țesutul canceros arată foarte diferit de țesutul sănătos, cancerul se numește tumoră slab diferențiată sau de grad înalt. Gradul cancerului poate ajuta medicul să prezică cât de repede se va răspândi cancerul. În general, cu cât este mai mic gradul tumorii, cu atât este mai bun prognosticul.

• GX: Celulele nu poate fi evaluate.
• G1: Celulele sunt bine diferențiate.
• G2: Celulele sunt diferențiate moderat.
• G3: Celulele sunt slab diferențiate.

Tratamentul pentru cancerul uterin depinde de pacient și stadiul bolii. Tratamentul poate include intervenții chirurgicale, chimioterapie și / sau radioterapia.

Intervenția chirurgicală - Pentru a gestiona cancerele uterine, medicii recomandă adesea o histerectomie totala (eliminarea completă a uterului și a colului uterin) cu disecția ganglionilor limfatici. Medicul va recomanda în unele cazuri îndepărtarea trompelor uterine și a ovarelor (numită salpingo-oforectomie bilaterală). Această procedură poate fi efectuată fie printr-o incizie abdominală deschisă, fie prin tehnici minim invazive, cum ar fi procedurile laparoscopice sau robotizate.

Radioterapia -  Radioterapia independentă este cel mai bun tratament pentru anumite tipuri de cancer și unele boli benigne (non-canceroase). Alte tipuri de cancere pot necesita administrarea radioterapiei împreună cu alți agenți terapeutici, cum ar fi chimioterapia sau terapia hormonală. Terapia radiologică poate fi utilizată pentru a micșora tumorile înainte de îndepărtarea chirurgicală sau după operația de distrugere a celulelor tumorale care pot exista microscopic în zona chirurgicală.

Chimioterapia -  Chimioterapia este un tratament pentru cancer care utilizează medicamente pentru a opri creșterea celulelor canceroase, fie prin distrugerea celulelor, fie prin oprirea dezvoltării au diviziunii lor. Când chimioterapia este administrată pe cale orală sau injectată într-o venă sau mușchi, medicamentele intră în sânge și pot ajunge la celulele canceroase în organism (chimioterapie sistemică). Când chimioterapia este plasată direct în lichidul cefalorahidian, într-un organ sau în cavitatea corpului, cum ar fi abdomenul, medicamentele afectează în principal celulele canceroase din aceste zone (chimioterapia regională). Modul în care se administrează chimioterapia depinde de tipul și stadiul cancerului tratat.

Terapia hormonală  - Terapia hormonală este un tratament pentru cancer care elimină hormonii sau blochează acțiunea lor și oprește creșterea celulelor canceroase. Hormonii sunt substanțe produse de glande în organism și circulă în sânge. Unii hormoni pot determina creșterea anumitor forme de cancer. Dacă testele arată că celulele canceroase au locuri în care hormonii se pot atașa (receptori), medicamentele, chirurgia sau radioterapia sunt folosite pentru a reduce producția de hormoni sau pentru a-i împiedica să lucreze.

Terapie țintită -  Terapia țintită este un tip de tratament care utilizează medicamente sau alte substanțe pentru a identifica și a ataca celulele canceroase specifice, fără a afecta celulele normale. Anticorpii monoclonali, inhibitorii mTOR și inhibitorii semnalelor de transducție sunt trei tipuri de terapii țintite utilizate pentru tratamentul cancerului endometrial. Terapia cu anticorpi monoclonali este un tratament pentru cancer care utilizează anticorpi produși în laborator dintr-un singur tip de celulă a sistemului imunitar. Bevacizumab este utilizat pentru tratamentul stadiului III, stadiul IV  cancerul endometrial recurent.

Cele mai multe cazuri de cancer endometrial nu pot fi prevenite, dar există unele recomandări care pot reduce riscul de a dezvolta această boală:

• Este indicat să vă mențineți la o greutate sănătoasă.
• Fiți activi fizic - studiile au asociat nivelurile mai ridicate ale activității fizice cu riscurile mai scăzute pentru dezvoltarea cancerului endometrial.
• Discutați cu medicul dumneavoastră avantajele și dezavantajele terapiei hormonale.
• Realizați screening-uri periodice și analize pentru depistarea precoce a unui eventual cancer, precum și a afecțiunilor endometriale precanceroase.

Statisticile privind perspectivele unui anumit tip și stadiu al cancerului sunt date adesea ca rate de supraviețuire la 5 ani, dar mulți oameni trăiesc mai mult - adesea mult mai mult - decât 5 ani. Rata de supraviețuire la 5 ani este procentul persoanelor care trăiesc cel puțin 5 ani după ce au fost diagnosticate cu cancer.

Pentru cancerul endometrial, rata de supraviețuire la 5 ani este: 88% pentru stadiul IA, 75% pentru stadiul IB, 69% pentru stadiul II, 58%  pentru stadiul IIIA, 50%  pentru stadiul IIIB, 47% pentru stadiul IIIC, 17% pentru stadiul IVA și 15% pentru stadiul IVB.