Cancer de prostată Tipuri de cancer

---

De multe ori, cancerul de prostată nu prezintă semne sau simptome decât în stadiile avansate. Tumorile care se dezvoltă nu pun presiune şi nu cauzează dureri, astfel că boala se poate dezvolta mulţi ani fără să cauzeze niciun disconfort. De aceea, screening–urile de prostată sunt indicate periodic, pentru depistarea precoce a bolii, în stadii incipiente, când este mai uşor de tratat şi şansele de recuperare, vindecare şi supravieţuire sunt semnificativ mai mari.

Principalele semne și simptome ale cancerului de prostată sunt:

• simptome urinare – urinări frecvente și întrerupte sau dureri la urinare, arsuri la urinare, urinări frecvente noaptea, lipsa controlului vezicii urinarem modificări ale fluxului urinar, sânge în urină (hematurie);
• sânge în materialul seminal;
• disfuncții erectile;
• ejaculare dureroasă;
• edemul picioarelor sau a zonei pelvine;
• amorțeală sau durere la nivelul șoldurilor, picioarelor sau picioarelor;
• dureri osoase persistente.

Simptomele menţionate anterior, inclusiv simptomele urinare, nu sunt neapărat un semn al cancerului de prostată, putând fi cauzate de alte afecţiuni benigne.

Factorii de risc obișnuiți pentru cancerul de prostată includ:

• Vârsta: riscul de a dezvolta cancer de prostată crește odată cu vârsta. În timp ce doar unul din 10.000 de bărbați sub 40 de ani va fi diagnosticat cu cancer de prostată, unul din 15 bărbați în vârsta de 60 de ani poate fi diagnosticat cu boala.
• Istoric familial de cancer de prostată: bărbații care au o rudă de sânge de gradul I, cum ar fi un tată sau un frate, care au sau au avut cancer de prostată, sunt de două ori mai susceptibili la a dezvolta boala.
• Alimentația: o dietă bogată în grăsimi saturate, precum și obezitatea, cresc riscul de cancer de prostată.
• Nivel ridicat de testosteron: bărbații care beneficiază de terapie cu testosteron au un risc mai mare de a dezvolta cancer de prostată, deoarece o creștere a testosteronului stimulează creșterea prostatei.
• Neoplazie intraepitelială prostatică - afecțiune care poate fi asociată cu un risc crescut de cancer de prostată. Este o boală în care celulele prostatei arată anormal atunci când sunt examinate cu ajutorul unui microscop.
• Factori genetici: Anumite gene pot crește riscul de cancer de prostată, cum ar fi genele BRCA1 și BRCA2.

Cercetările arată şi că modificarea alimentaţiei poate reduce riscul de dezvoltare a cancerului de prostată, reducând predispoziţia  de recidivă canceroasă sau favorizând încetinirea progresului bolii.

Cunoașterea tipului cancerului de prostată este importantă pentru estimarea șanselor de vindecare și alegerea tratamentului.

Principalele tipuri de cancere de prostată includ:

• Adenocarcinom acinar - adenocarcinoamele sunt cancere care se dezvoltă în celulele glandei care acoperă glanda prostatică. Este cel mai frecvent tip de cancer de prostată.
• Adenocarcinom ductal - apare la nivelul celulelor care acoperă tubii prostatei. Tinde să crească și să se răspândească mai repede decât adenocarcinomul acinar.
• Cancerul cu celule tranzitorii - cancerul cu celule tranzitorii al prostatei se formează în celulele care acoperă tubul ce transportă urină în exteriorul corpului (uretră). Acest tip de cancer se formează de obicei în vezica urinară și se răspândește la prostată.
• Cancerul cu celule scuamoase - aceste tipuri de cancer se dezvoltă din celulele plate ce acoperă prostata. Ele tind să crească și să se răspândească mai repede decât adenocarcinomul prostatei.
• Cancerul de prostată cu celule mici - cancerul de prostată cu celule mici este alcătuit din celule rotunde mici și este un tip de cancer neuroendocrin.

Dacă apar anumite semne și simptome, medicul va indica o serie de analize și investigații pentru depistarea cancerului de prostată, cum ar fi:

• Analiza PSA (antigen specific prostatei): există controverse cu privire la limitele și intervalele de referință ale nivelului PSA;
• Examen rectal: indică prezența unui nodul, precum și asimetria, diferențele de textură și dimensiunea prostatei, analiza veziculelor seminale și a organele adiacente;
• Biopsia și examenul histologic: ajută la diagnosticare și la stabilirea scorului Gleason; o biopsie poate, de asemenea, ajuta la diferențierea chistului sau a calculului de focarele de cancer;
• Tomografia computerizată (CT): pentru a evalua extinderea cancerului în vezică și ganglionii limfatici, pentru stadializarea cancerului sau pentru ghidajul prelevării de probe din ganglionii limfatici;
• Imagistica prin rezonanță magnetică endorectală (RMN): permite localizarea cancerului şi este utilă pentru a ajuta la stadializarea locală;
• Ecografia transrectală: permite examinarea prostatei pentru depistarea cancerelor care nu sunt suficient de specifice.

Nici scanarea CT, nici RMN nu pot fi utilizate pentru a determina dacă ganglionii limfatici sunt reactivi sau conțin depozite maligne, cu excepția cazului în care nodulii sunt măriţi semnificativ și poate fi efectuată o biopsie percutanată.

Stadializarea este o modalitate de a descrie localizarea cancerului, dacă sau unde s-a răspândit și dacă afectează alte părți ale corpului. Stadializarea pentru cancerul de prostată presupune, de asemenea, analizarea rezultatelor testelor pentru a afla dacă celulele canceroase s-au răspândit din prostată în alte părți ale corpului.

Există 2 tipuri de stadializare pentru cancerul de prostată: stadiul clinic se bazează pe rezultatele testelor efectuate înainte de intervenție chirurgicală, care includ biopsie, radiografie, scanări CT și / sau RMN și scanări osoase, iar stadiul patologic se bazează pe informațiile găsite în timpul intervenției chirurgicale, plus rezultatele obținute în laborator, ale țesutului prostatic îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale.

Un instrument pe care medicii îl utilizează pentru a descrie stadiul cancerului este sistemul TNM. Tumora (T) - folosind sistemul TNM, litera T plus o literă sau un număr (0 până la 4), este folosit pentru a descrie dimensiunea și localizarea tumorii:

• TX: tumora primară nu poate fi evaluată;
• T0: nu există dovezi ale unei tumori în prostată;
• T1: tumora nu poate fi simțită în timpul unei examen fizic și nu este observată în timpul testelor imagistice, dar sunt depistate celule canceroase în țesuturile analizate;
• T1a: tumora este în 5% sau mai puțin din țesutul de prostată prelevat în timpul intervenției chirurgicale;
• T1b: tumora este în mai mult de 5% din țesutul prostatic prelevat în timpul intervenției chirurgicale;
• T1c: tumora se găsește în timpul unei biopsii cu ac;
• T2: tumora se găsește numai în prostată, nu în alte părți ale corpului;
• T2a: tumora implică o jumătate de lob al prostatei;
• T2b: tumora implică mai mult de o jumătate de lob al prostatei, dar nu ambii;
• T2c: tumora a crescut în ambii lobi ai prostatei;
• T3: tumora a trecut prin capsula prostatei și în țesutul din afara prostatei;
• T3a: tumora a crescut prin capsula de prostată, fie pe o parte, fie pe ambele părți ale prostatei, sau s-a extins la vezică;
• T3b: tumora a crescut în veziculele seminale, tubul (tuburile) care transportă materialul seminal;
• T4: tumora este fixată sau se dezvoltă în structuri din apropiere, altele decât veziculele seminale, cum ar fi sfincterul extern, rectul sau peretele pelvin.

Nodulii (N) vizează afectarea nodulilor sau ganglionilor limfatici:

• NX: ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluați;
• N0: cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici regionali;
• N1: cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici regionali.

Metastaza (M)

• MX: metastazele la distanță nu pot fi evaluate;
• M0: boala nu a metastazat;
• M1: există metastaze îndepărtate;
• M1a: cancerul s-a răspândit la noduli limfatici îndepărtați;
• M1b: cancerul s-a răspândit în oase;
• M1c: cancerul s-a răspândit în altă regiune a corpului, cu sau fără răspândire la nivelul osului.

Tot pentru stadializarea cancerului de prostată se foloseşte scorul Gleason. Acesta se stabileşte pe baza biopsiei, în funcţie de cele 5 etape de dezvoltare ale celulelor canceroase, pe măsură ce acestea se modifică pentru a forma tumorile. Celulele sunt numerotate pe o scală de la 1 la 5, unde cele mai aproape de 1 sunt considerate a fi cu grad redus şi tind să fie similare celor normale, iar cele aproape de 5 sunt cu grad ridicat şi au mutaţii care fac să nu mai semene cu celulele normale.

Tratamentul este diferit pentru cancerele de prostată incipiente și avansate. În cazul în care cancerul este mic și localizat, de administrează de obicei unul dintre următoarele tratamente:

• Monitorizare: sunt testate periodic valorile markerilor cancerigeni sangvini, fără alte intervenţii;
• Intervenţia chirurgicală: principala formă este prostatectomia radicală în care prostata este îndepărtată chirurgical, plus ţesuturi din jur, inclusiv veziculele seminale; alte abordări includ rezecţia transuretrală de prostată;
• Radioterapia: se foloseşte atât radioterapia cu fascicul extern, cât şi brahiterapia, când substanțe sau elemente radioactive sunt implantate în prostată pentru a furniza tratament radiologic vizat;
• Crioterapia numită şi criochirurgie sau crioablaţie, este utilizată pentru a îngheţa şi distruge celulele canceroase prostatice;
• Chimioterapia foloseşte medicamente injectate intravenos sau administrate oral pentru a distruge celulele canceroase ce s-au răspândit în organism.

În primele etape, pacienții pot beneficia de radioterapie combinată cu terapia hormonală timp de 4 până la 6 luni. Recomandările de tratament depind de cazurile individuale.

Pentru cancerul avansat de prostată, care este mai agresiv și se va răspândi mai mult în organism, chimioterapia poate fi recomandată, deoarece poate distruge celulele canceroase. Terapia cu deprivare androgenică (ADT) sau terapia de suprimare androgenică este un tratament hormonal care reduce efectul hormonilor. Androgenii sunt hormoni masculini care pot stimula creșterea cancerului. Prostatectomia radicală nu este în prezent o opțiune pentru cazurile avansate, deoarece nu tratează cancerul care s-a răspândit în alte părți ale corpului.

Deoarece prostata este implicată direct în reproducerea sexuală, eliminarea acesteia afectează producția de spermă și fertilitatea. Radioterapia afectează țesutul prostatic și, adesea, reduce capacitatea de a avea copii. Opțiunile non-chirurgicale, de asemenea, pot inhiba grav capacitatea de reproducere a pacientului. Opțiunile pentru păstrarea acestor funcții pot include donarea către o bancă de spermatozoizi înainte de intervenția chirurgicală sau extracția materialului seminal direct din testicule pentru inseminare artificială. Cu toate acestea, succesul acestor opțiuni nu este garantat mereu.

Puteți reduce riscul de apariție a cancerului de prostată dacă:

• Alegeți o dietă sănătoasă, bogată în fructe și legume - evitați alimentele bogate în grăsimi și alegeți o varietate de fructe, legume și cereale integrale. Fructele și legumele conțin multe vitamine și substanțe nutritive care pot contribui la sănătatea dumneavoastră. Consumaţi peşte, grăsimi sănătoase şi reduceţi aportul caloric.
• Sunteți activ – exercițiile fizice vă îmbunătățește sănătatea generală, vă ajută să vă mențineți greutatea și vă îmbunătățește dispoziția.
• Vă mențineți la o greutate sănătoasă - în cazul în care greutatea actuală este normală, încercați să o mențineți așa prin adoptarea unui stil de viață sănătos și activ.
• Efectuaţi periodic screening–uri şi investigaţii pentru depistarea precoce a eventualelor afecţiuni ale prostatei.

Rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul de prostată depistat precoce este de 99%.  Rata de supraviețuire medie la 10 ani este de 98%, iar rata de supraviețuire relativă la 15 ani este de 96%.

Rata medie de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul de prostată în stadiu local este de aproape 100%. Stadiul regional înseamnă că celulele canceroase s-au răspândit de la prostată în zonele din apropiere. Aceasta include în special cancerele de stadiul IIIB și IVA. Stadiul îndepărtat include cancerele din stadiul IVB - cancere care s-au răspândit în ganglioni limfatici distanți, oase sau alte organe.

Prognosticul şi şansele de vindecare depind de tipul cancerului de prostată, de momentul diagnosticării, gradul de invadare a ţesuturilor din jur, starea generală de sănătate a pacientului, reacţia organismului la tratamentul administrat.