Cancer cervical - Cancer de col uterinTipuri de cancer

---

Modificările uşoare la nivelul celulelor cervicale rar produc simptome. Dacă acestea se transformă în cancer cervical, apar uneori şi simptomele, cele mai comune fiind:

• sângerări vaginale între menstruaţii;
• sângerări menstruale care durează mai mult decât de obicei sau sunt mai intense;
• sângerări după actul sexual;
• dureri în timpul actului sexual;
• scurgeri vaginale neobişnuite;
• sângerări vaginale după instalarea menopauzei;
• oboseală excesivă;
• dureri de picioare sau edemul picioarelor;
• dureri lombare.

Dacă prezinţi unul sau mai multe dintre simptomele de mai sus, prezintă–te la medic. Cu cât celulele precanceroase sunt depistate mai repede, cu atât cresc şansele de vindecare şi de prevenire a formării celulelor canceroase.

Cancerul cervical se formează când celulele sănătoase dezvoltă mutaţii genetice care produc transformarea lor în celule anormale. Celulele sănătoase se dezvoltă şi se multiplică la o rată specifică, programată. Celulele canceroase se dezvoltă şi se multiplică necontrolat şi nu mor. Acumularea de celule anormale duce la formarea unei mase sau tumori. Celulele canceroase invadează ţesuturile din jur şi se pot desprinde de tumoră, cauzând metastaze. Nu este clar care este cauza cancerului cervical, dar în mod cert virusul HPV joacă un rol important.

Aproape toate cazurile de cancer cervical sunt produse de infecţia persistentă cu unele tulpini cu risc crescut de papiloma virus uman (HPV), care este, de altfel, şi cel mai mare factor de risc pentru cancerul cervical. Al doilea factor de risc pentru acest tip de cancer este fumatul.

Factorii de risc pentru cancerul cervical sunt:

• infecţia cu papiloma virus uman (HPV), care este cel mai important factor de risc pentru acest tip de cancer; unele dintre tulpini pot cauza formaţiuni numite papiloame, sau negi; HPV poate infecta celulele de pe suprafaţa pielii şi de la nivelul peretelui din regiunea genitală şi anus, cavitatea bucală sau gât, se poate răspândi de la o persoană la alta în urma contactului piele-pe-piele, prin contact sexual, inclusiv sex vaginal, anal sau oral, şi poate cauza negi în alte regiuni ale corpului, cum ar fi palmele, tălpile, buzele şi limba;
• fumatul – expunerea la compuşi chimici nocivi din fumul de ţigară poate afecta şi alte organe, nu doar plămânii, aceste substanţe fiind absorbite în organism prin circuitul sangvin;
• multipli parteneri sexuali – cu cât numărul partenerilor sexuali este mai mare, cu atât riscul de infectare cu HPV este mai mare;
• sistem imunitar slăbit – virusul imunodeficienţei umane, cel care cauzează SIDA, afectează sistemul imunitar şi creşte riscul de infecţii cu HPV;
• infecţia cu Chlamydia – un tip comun de bacterie care poate infecta sistemul reproducător şi se răspândeşte prin contact sexual, putând cauza inflamaţii pelvine;
• alimentaţia săracă în fructe şi legume – femeile a căror dietă nu include suficiente fructe şi legume prezintă un risc mai mare de cancer cervical;
• supraponderalitatea – femeile supraponderale sunt mai predispuse la dezvoltarea adenocarcinomului cervical;
• utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale – cercetările arată că riscul de cancer cervical creşte direct proporţional cu perioada de administrare de anticoncepţionale, dar se reduce după încetarea tratamentului şi ajunge la normal după aproximativ 10 ani de la încetarea administrării anticoncepţionalelor;
• utilizarea dispozitivelor intrauterine, deşi mai sunt necesare cercetări în acest sens;
• sarcinile multiple duse până la termen ar putea influenţa acest risc, dar nu este o certitudine – femeile care au avut 3 sau mai multe sarcini duse până la termen au un risc mai mare de dezvoltare a cancerului cervical, cel mai probabil din cauza modificărilor hormonale din timpul sarcinilor;
• sarcină înainte de vârsta de aproximativ 17 ani – femeile mai tinere de 17 ani care au o sarcină prezintă risc de două ori mai mare de cancer cervical ulterior pe parcursul vieţii;
• administrarea de dietilstilbestrol – DES sau dietilstilbestrol este un medicament hormonal care se administra unor femei în perioada 1940-1971 pentru prevenirea avortului; femeile ale căror mame au urmat acest tratament când erau însărcinate cu ele au risc mai crescut de a dezvolta adenocarcinom la nivelul vaginului sau cervixului.

Cancerul cervical şi precancerele cervicale sunt clasificate în funcţie de aspectul lor la microscop. Principalele tipuri de cancere cervicale sunt carcinomul cu celule scuamoase şi adenocarcinomul.

Aproximativ 9 din 10 cancere cervicale sunt carcinoame cu celule scuamoase, care se dezvoltă din celulele din exocervix.

Carcinoamele cu celule scuamoase adesea se dezvoltă în regiunea de transformare sau zona dintre exocervix şi endocervix. Pe locul doi se află adenocarcinoamele, cancere care se dezvoltă din celulele glandulare. Mai puţin comune sunt carcinoamele adenoscuamoase sau carcinoamele mixte.

Pe lângă examinarea fizică, sunt utilizate analize de sânge, investigaţii imagistice şi biopsii pentru diagnosticarea cancerului cervical, depistarea eventualelor metastaze şi a răspândirii. În cazul biopsiei, medicul va preleva o probă de ţesut care va fi ulterior testată în laborator. Pentru diagnosticarea cancerului cervical se utilizează astfel:

• examinări pelvine pentru analiza uterului, vaginului, ovarelor, cervixului, vezicii sau rectului;
• testul Babeş Papanicolau: prelevarea unei probe de ţesut de la nivel cervical, vaginal, pentru testare de laborator (teste citologice în mediu lichid sau AutoPap – screening computerizat);
• testarea împotriva HPV – prelevarea unei probe de celule de la nivel cervical pentru identificarea anumitor lanţuri de HPV, ca HPV–16 sau HPV–18;
• colposcopie – cu ajutorul unui instrument special numit colposcop, care măreşte celulele cervicale şi de la nivelul vaginului, similar microscopului;
• biopsie: prelevarea unei cantităţi mici de ţesut pentru examinare la microscop;
• examinare pelvină sub anestezie;
• radiografie;
• scanări CT;
• scanări RMN;
• tomografie cu emisie de pozitroni;
• cistoscopie – procedură care permite vizualitarea interiorului vezicii şi uretrei;
• proctoscopie – procedură care permite vizualizarea colonului şi rectului cu ajutorul sigmoidoscopului;
• laparoscopie – procedură ce permite analiza regiunii abdominale cu ajutorul unui laparoscop.

Stadializarea este un mod de a descrie localizarea cancerului, răspândirea şi dacă a afectat alte regiuni din corp. Sunt mai multe variante de stadializare iar pentru cancerul cervical, sistemul dezvoltat de Federaţia Internaţională de Obstetrică şi Ginecologie (FIGO) este cel mai utilizat:

• Stadiul I : cancerul s–a răspândit de la peretele cervical în profunzimea ţesutului, dar doar în uter; nu s–a răspândit la nodulii limfatici sau alte regiuni din corp; acest stadiu poate fi descris mai detaliat astfel:
• Stadiul IA: cancerul este diagnosticat doar microscopic, nodulii limfatici nu sunt implicaţi, nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul IA1: este o zonă canceroasă de 3 mm sau mai mică în profunzime şi 8 mm sau mai puţin în lungime, nu sunt implicaţi nodulii limfatici şi nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul IA2: este o zonă canceroasă mai mare de 3 mm, dar nu depăşeşte 5 mm în profunzime şi este mai mică de 7 mm în lungime, nodulii limfatici nu sunt implicaţi şi nu este răspîndire la distanţă:
• Stadiul IB: leziunea poate fi văzută de medic, iar cancerul este doar la nivelul cervixului, sau poate fi văzută la microscop doar, este mai mare decât stadiul IA2, a fost depistată la o examinare fizică, laparoscopică sau imagistică, nodulii limfatici nu sunt implicaţi şi nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul IB1: tumora este de 4 cm sau mai mică, nodulii limfatici nu sunt implicaţi, nu este răspîndire la distanţă;
• Stadiuşl IB2: tumora este mai mare de 4 cm, nodulii limfatici nu sunt implicaţi şi nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul II: cancerul s–a răspândit de la cervix la regiunile din jur, ca vaginul sau ţesutul din zona cervicală, dar nu a depăşit aria pelvină, nu s–a răspândit la nodulii limfatici sau alte regiuni;
• Stadiul IIA: tumora nu s–a răspândit la ţesuturile din apropierea cervixului, numită şi arie parametrială, nodulii limfatici nu sunt implicaţi;
• Stadiul IIA1: tumora este de 4 cm sau mai mică, nodulii limfatici nu sunt implicaţi şi nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul IIA2: tumora este mai mare de 4 cm, nodulii limfatici nu sunt implicaţi, nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul IIB: tumora s–a răspîndit la aria parametrială, nodulii limfatici nu sunt implicaţi şi nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul III: tumora s–a răspândit la peretele pelvin şi poate implica şi treimea inferioară a vaginului, poate cauza umflarea rinichilor (hidronefroză) sau poate opri funcţionarea lor; nodulii limfatici nu sunt implicaţi şi nu este răspândire la distanţă;
• Stadiul IIIA: tumora implică treimea inferioară a vaginului, dar nu şi peretele pelvin;
• Stadiul IIIB: tumora se dezvoltă în peretele pelvin şi poate afecta rinichii, dar nu s–a răspândit la nodulii limfatici sau regiunile distante;
• Stadiul IVA: cancerul s–a răspândit la vezică sau rect, dar posibil să nu se fi răspândit la nodulii limfatici; nu s–a răspândit la alte regiuni din corp;
• Stadiul IVB: cancerul s–a răspândit la alte regiuni din corp;
• Recidivă: cancerul a apărut iar după tratament în acelaşi loc sau în altă regiune.

După diagnosticarea şi stadializarea cancerului, medicul ca prescrie un plan individualizat de tratament. Deşi metoda de tratament depinde de stadiul bolii la momentul diagnosticării, şi alţi factori pot influenţa opţiunile, ca vârsta, starea generală de sănătate, circumstanţe individuale şi preferinţele pacientului.

În funcţie de stadiul şi tipul cancerului cervical, e nevoie de o echipă interdisciplinară de medici pentru un tratament eficient, şi anume un medic ginecoloc, un oncolog, un radiolog etc.

Cele mai comune tipuri de tratamente pentru cancerul cervical includ:

• intervenţiile chirurgicale de rezecţie tumorală;
• radioterapia;
• chimioterapia;
• terapia ţintită.

Pentru cancerele cervicale în stadii incipiente se recomandă de obicei chirurgia sau radioterapia combinată cu chimioterapia. Pentru stadiile avansate, radioterapia combinată cu chimioterapia este de obicei tratamentul de bază.

Cancerul cervical este cancerul ginecologic cel mai uşor de prevenit, datorită testelor de screening. Două teste de screening pot preveni cancerul cervical sau pot favoriza depistarea precoce:

• Testul Babeş Papanicolau care depistează celule precanceroase, modificări care apar la nivelul cervixului care pot deveni ulterior cancere dacă nu se intervine corespunzător asupra lor;
• Testul HPV care identifică virusul (virusul papilomavirus uman) care poate cauza aceste modificări celulare.

Testul Papanicolau este recomandat tuturor femeilor de 21-65 ani. Cu ajutorul unui instrument din plastic sau metal, numit speculum, se examinează vaginul şi cervixul şi se ia o probă de celule şi mucus de la nivelul cervixului şi regiunii din jur. Aceste celule sunt ulterior analizate în laborator pentru depistarea celulelor anormale.

Iată cum poţi reduce riscul de cancer cervical:

• vaccinează–te împotriva infecţiei cu HPV;
• efectuează periodic teste de rutină Babeş Papanicolau;
• foloseşte metode de protecţie în timpul actului sexual – folosirea prezervativelor şi un număr redus de parteneri sexuali pot reduce riscul de cancer cervical;
• evită contactul sexual cu persoane care au avut numeroşi parteneri sexuali;
• renunţă la fumat.

Screening–ul cancerului cervical implică teste şi proceduri pentru depistarea precoce a acestor forme de cancer. Acesta implică:

• examenul pelvin bimanual efectuat de medic, pentru depistarea dezvoltărilor anormale la nivel cervical, la nivelul uterului, vaginului, ovarelor sau organelor învecinate;
• testarea HPV;
• testul Papanicolau.

Prognosticul depinde de tipul cancerului cervical, de rezultatele testelor şi analizelor, de rata de dezvoltare tumorală, vârstă, condiţia fizică şi istoricul medical. Cancerul cervical apare de obicei la femeile de 35–44 ani, mai rar la tinerele cu vârsta mai mică de 20 de ani. Mai mult de 15% dintre cazurile de cancer cervical sunt întâlnite în rândul femeilor trecute de 65 ani. Cancerul cervical poate fi tratat eficient dacă este depistat la timp.

Aproximativ 46% dintre cazurile de cancer cervical sunt depistate în stadii incipiente, cu o rată de supravieţuire la 5 ani de 91%. Dacă acesta s–a răspândit la ţesuturile din jur sau la nodulii limfatici, rata de suravieţuire la 5 ani de 57%. Dacă celulele canceroase s–au răspândit la regiuni distante din corp, rata de supravieţuire la 5 ani este de doar 17%.