Leucemia Tipuri de cancer

---

Simptomele leucemiei variază în funcţie de tipul de leucemie. Cele mai comune semne şi simptome ale leucemiei includ:

• febră;
• oboseală şi slăbiciune persistentă;
• infecţii frecvente sau severe;
• scădere inexplicabilă în greutate;
• umflarea nodulilor limfatici, mărirea dimensiunilor ficatului sau splinei;
• sângerări uşoare şi apariţia rapidă a echimozelor;
• epistaxis (sângerări nazale) recurent;
• pete mici roşiatice pe piele (petechii);
• transpiraţie abundentă, mai ales în cursul nopţii;
• dureri osoase sau sensibilitate osoasă.

Leucemia apare când ADN-ul unei singure celule din măduva osoasă este afectată. Este vorba despre o mutaţie şi modifică abilitatea celulelor de a se dezvolta şi de a funcţiona normal.

Deşi cauzele exacte ale acestei boli nu sunt pe deplin înţelese şi cunoscute,  cercetătorii consideră că sunt o serie de asocieri între anumite acţiuni şi riscul de leucemie. Cauzele şi factorii de risc pentru leucemie pot fi:

• expunerea la benzen sau doze mari de radiaţii ionizante;
• fumul de ţigară conţine compuşi chimici cancerigeni, asociaţi cu o serie de cazuri de leucemie la adulţi;
• istoricul familial de leucemie este asociat cu un risc mai mare pentru unele tipuri de leucemie, cum ar fi leucemia limfocitară cronică;
• sindromul Down sau afecţiuni ale sângelui ca policitemia vera (o boală în care sunt prezente prea multe celule sangvine roşii în măduva osoasă şi în sânge, ce cauzează îngroşarea sângelui), pot creşte riscul de leucemie;
• cauze genetice ca mutaţii ale cromozomului Philadelphia care pot face ca măduva osoasă să producă o enzimă ce face ca prea multe ce

Clasificarea leucemiei se face în funcţie de progresul bolii şi de tipul celulelor implicate. Prima clasificare a leucemiilor este prin viteza cu care se dezvoltă acest tip de cancer:

• Leucemia acută – celulele sangvine anormale sunt celule sangvine imature sau blaști; acestea nu îşi pot exercita funcţiile în mod normal şi se multiplică rapid, astfel că boala se agravează ușor; leucemia acută necesită tratament agresiv rapid.
• Leucemia cronică – sunt mai multe tipuri de leucemii cronice: unele produc prea multe celule şi unele duc la producerea a prea puţine celule. Leucemia cronică implică celule sangvine mature, care se multiplică sau se acumulează mai lent şi pot funcţiona normal petru o anumită perioadă de timp; unele forme de leucemii cronice nu produc iniţial simptome şi pot rămâne fără să producă simptome şi nediagnosticate mult timp.

O altă clasificare este în funcţie de tipul celulelor sangvine albe afectate:

• Leucemie limfocitară – acest tip de leucemie afectează celulele limfoide sau limfocitele, care formează limfoidul sau ţesutul limfatic. Ţesutul limfatic este baza sistemului imunitar.
• Leucemia mieloidă – acest tip de leucemie afectează celulele mieloide; celulele mieloide susţin dezvoltarea celulelor care produc celulele sangvine roşii, celulele sangvine albe şi trombocitele.

Tipurile majore de leucemii sunt:

• Leucemia limfocitară acută – cel mai comun tip de leucemie la copii, dar care poate să apară şi la adulţi;
• Leucemia mieloidă acută – un tip comun de leucemie, atât la copii, cât şi la adulţi; este cel mai comun tip de leucemie acută în rândul adulţilor;
• Leucemia limfocitară cronică – este cea mai comună formă de leucemie cronică în rândul adulţilor, în cazul căreia simptomele apar când boala deja a progresat de cele mai multe ori;
• Leucemia mieloidă cronică – acest tip de leucemie afectează în special adulţii; o persoană cu această formă de cancer poate să nu prezinte niciun simptom multe luni sau chiar ani înainte de faza în care celulele canceroase se dezvoltă foarte rapid;
• Alte tipuri de leucemii – sunt acele tipuri de leucemii rare, care includ leucemia cu celule păroase, sindroamele mielodisplastice şi afecţiunile mieloproliferative.

Diagnosticul leucemiei se stabileşte de obicei după o consultaţie medicală şi o serie de analize medicale. Următoarele proceduri şi investigaţii sunt utilizate de obicei pentru diagnosticarea leucemiei:

• Examenul fizic şi istoricul medical – pentru analiza unor simptome, a nivelului de expunere la radiaţii, sindroame genetice, expunerea la benzen, terapii anterioare anticancerigene, afecțiuni hematologice sau infecţii virale; de asemenea, medicul va analiza semnele vitale, inclusiv analiza pielii, palparea nodulilor, verificarea cavităţii bucale pentru depistarea eventualelor semne de infecţii, palparea abdomenului pentru depistarea organelor cu volum mărit, examinarea scheletului pentru depistarea sensibilităţilor sau a durerii;
• Hemoleucograma completă – analiza numărului şi a calităţii celulelor sangvine albe, celulelor sangvine roşii şi a trombocitelor;
• Teste sangvine biochimice – măsurarea anumitor compuşi chimici din sânge, care denotă buna funcţionare a anumitor organe şi depistarea anomaliilor; compuşii chimici care pot fi în procent mai mare în cazul leucemiei sunt: ureea nitrogen, creatinina, fosfataza, lactat dehidrogenaza, alanin aminotransferaza, aspartat aminotransferaza, acidul uric;
• Teste de coagulare – măsoară factorii de coagulare sangvină pentru a vedea cât de eficient se poate coagula sângele; valori anormale ale factorilor de coagulare pot fi întâlnite în leucemie, iar din această categorie fac parte următoarele teste: nivelul de fibrinogen, timpul de protrombină, timpul de tromboplastină parţial activat, INR (international normalized ratio);
• Teste de citochimie – pentru identificarea ţesuturilor şi componentelor sangvine sau din măduva osoasă, posibil cancerigene; se determină tipul celulelor prezente;
• Teste de imunofenotip – se vizualizează la microscop celulele şi ţesuturile din jur;
• Studii citogenetice şi moleculare – pentru analiza cromozomilor celulari, inclusiv numărul, dimensiunea, forma şi modul de aranjare;
• Prelevare măduvă osoasă şi biopsii – se vor preleva celule din măduva osoasă pentru a fi testate în laborator;
• Puncţie lombară – se obţine o cantitate mică de lichid cefalorahidian din spaţiul dinte coloana vertebrală pentru analiza la microscop;
• Biopsie de noduli limfatici – biopsie excizională, mai exact, doarece nodulul limfatic este complet îndepărtat;
• Radiografia pieptului – pentru a analiza nodulii limfatici măriţi din centrul pieptului (noduli limfatici mediastinali), glanda timus mărită, acumulările de fluid între plămâni şi pereţii pieptului (efuziune pleurală), infecţii pulmonare sau pneumonii;
• Scanări CT – pentru analiza splinei şi a ficatului pentru a depista eventualele dimensiuni prea mari şi pentru a verifica starea nodulilor limfatici din jurul inimii, traheei sau spatele abdomenului;
• RMN – pentru a verifica dacă leucemia s–a răspândit la creier;
• Ecografia – pentru analiza organelor interne, ca rinichii, ficatul sau splina.

Tratamentul eficient începe cu stabilirea stadiului bolii. Stadiul leucemiei este un factor extrem de important în evaluarea opţiunilor de tratament. Majoritatea cancerelor sunt stadializate în funcţie de dimensiunea şi răspândirea tumorii. Stadiile leucemiei variază în funcţie de tipul bolii. Factorii care afectează stadializarea leucemiei şi prognosticul sunt numărul de celule sangvine albe, vârsta pacientului, istoricul personal de boli sangvine, mutaţiile cromozomiale, afectarea osoasă, sănătatea ficatului şi a splinei.

Stadializarea leucemiei limfocitare cronice:

• Stadiul 0 (leucemii cu dezvoltare lentă) – o abundenţă de limfocite prezente în sânge (peste 10.000/mm3); în acest stadiu nu sunt simptome;
• Stadiul 1 – noduli limfatici măriţi şi sângele cu o cantitate crescută de limfocite;
• Stadiul II – surplus de limfocite în sânge şi ficat, splina şi nodulii limfatici sunt măriţi;
• Stadiul III – sunt mai multe limfocite în sînge decât celule sangvine roşii sănătoase (anemie), iar ficatul, splina şi nodulii limfatici sunt măriţi;
• Stadiul IV – număr abundent de limfocite în sânge şi număr redus de celule sangvine roșii normale şi trombocite; ficatul, plina şi nodulii limfatici sunt măriţi.

Stadializarea leucemiei limfocitare acute (nu sunt stadii, ci grupuri de risc, deoarece cancerul deja s–a răspândit în organism):

• Risc redus – copii între 1–9 ani cu valoarea celulelor sangvine albe de aproximativ 50.000/µL la momentul diagnosticării;
• Risc mare – copii mai mici de 1 an sau mai mari de 9 ani cu valoarea leucocitelor de 50.000/µL sau mai mare;
• Recurent – pacienții care chiar şi după tratarea eficientă a cancerului, continuă să dezvolte leucemie limfocitară acută.

Stadializarea leucemiei mieloide acute:

• Netratată –  pacienţii care prezintă semne şi simptome de leucemie şi au fost diagnosticați cu numărătoare completă sangvină anormală, aproximativ 20% dintre celulele din măduva osoasă sunt blaști;
• Remisie –  cancerul a fost tratat iar pacientul are valori normale sangvine;
• Recurent –  pacienţii care s – au tratat, dar continuă să dezvolte leucemie mieloidă acută.

Stadializarea leucemiei mieloide cronice:

• Faza cronică –  leucemie stabilă şi cu dezvoltare lentă; numărătoarea blaștilor sau a celulelor sangvine imature este mai mică de 10%;
• Faza accelerată –  numărătoarea blaștilor este de aproximativ 10 – 19%;
• Faza blastică –  stadiul este cu dezvoltare rapidă şi agresivă; aproape 3 procente din totalul celulelor sanvgine şi din măduva osoasă sunt blaști.

Tratamentul leucemiei depinde de stadiul şi tipul bolii, precum şi de starea generală de sănătate a pacientului. Principalele tehnici de tratament includ:

• Radioterapia – pentru a distruge celulele leucemiei, sau pentru a reduce durerea sau disconfortul cauzat de mărirea ficatului sau splinei, sau de umflarea nodulilor limfatici.
• Chimioterapia – pentru tratarea leucemiei sau pentru a preveni recidiva; se poate administra oral, intravenos sau intratecal; în cazul leucemiilor acute se administrează combinaţii de medicamente pentru a readuce valorile celulelor sangvine la normal. Dacă leucemia afectează creierul sau coloana vertebrală, medicamentele se administrează în fluidul care  umple spaţiile din şi din jurul creierului sau colonei, metodă numită chimioterapie intratecală (administrată în lichidul cefalorahidian sau sub scalp).
• Terapia ţintită – pentru a reduce afectarea celulelor sănătoase şi pentru minimizarea efectelor adverse; alegerea tipului de terapie ţintită depinde de tipul leucemiei.
• Transplantul de celule stem – pentru restabilirea sănătăţii măduvei osoase şi pentru a stimula formarea de măduvă osoasă şi restaurarea sistemului imunitar.

Riscul de apariţie a leucemiei nu poate fi complet scăzut, ci doar redus, prin adoptarea unor măsuri, cum ar fi:

• renunţarea la fumat – renunţarea la fumat este principalul mod prin care poate fi redus riscul de leucemie;
• adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi activ şi menţinerea unei greutăţi sănătoase;
• evitarea expunerii la substanţe chimice nocive ca benzen sau formaldehidă;
• efectuarea de analize medicale periodice şi screening–uri pentru depistarea precoce a cancerului; depistarea precoce a oricărei forme de cancer creşte considerabil şansele de vindecare şi eficienţa tratamentului anticancerigen.

Infecţiile repetate complină majoritatea cazurilor de leucemie. Insuficienţa renală sau afectarea funcției normale şi reducerea numărului de neutrofile (un tip de celule sangivne albe) sunt, de asemenea, complicaţii comune ale leucemiei. Tratamentul leucemiei poate cauza efecte adverse severe.

Prognosticul pentru persoanele cu leucemie variază în funcție de tipul leucemiei. Pacienţii cu leucemie limfoidă acută au cel mai bun prognostic, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de 80%.