Markerii tumorali – Tot ce trebuie să ştii

Markerii tumorali sunt substanțe care pot fi găsite în organism atunci când cancerul este prezent. Aceştia sunt de obicei identificaţi în sânge sau urină. Pot fi produşi ai celulelor canceroase sau ai organismului ca răspuns la cancer.

Cuprins:

1. Ce sunt markerii tumorali mai exact?
2. Importanța markerilor tumorali
3. Are fiecare tip de cancer un marker tumoral specific?
4. Cum sunt măsurați markerii tumorali?
5. Tipuri de markeri tumorali
6. Limitările analizei markerilor tumorali

Ce sunt markerii tumorali mai exact?

Majoritatea markerilor tumorali sunt proteine. Din multe motive, markerul tumoral în sine nu este de obicei suficient pentru a diagnostica sau exclude cancerul. Majoritatea markerilor tumorali pot fi de asemenea produşi de celulele normale, precum și de celulele canceroase. Uneori, bolile non-canceroase pot determina, de asemenea, creșterea valorilor anumitor markeri tumorali mai mult decât în mod normal. În plus, nu toți pacienții cu cancer ar putea avea un nivel crescut al unui marker tumoral. Din aceste motive, doar o combinaţie de markeri tumorali este frecvent utilizată de majoritatea medicilor.

Un marker tumoral ideal trebuie să fie foarte sensibil, specific, precis, fiabil și ușor de analizat. În ciuda limitărilor lor, markerii tumorali sunt unelte prețioase pentru screening-ul personelor cu risc ridicat de cancer, efectuarea diagnosticului unui tip specific de cancer, împreună cu determinarea prognosticului și monitorizarea cursului bolii la pacient.

Primul marker tumoral modern utilizat pentru a detecta cancerul a fost Gonadotropina Corionică Umană (HCG) pe care medicii îl analizează în testele de sarcină. Un nivel ridicat de HCG în sânge poate fi un semn al unui cancer de placentă numit boală trofoblastică gestațională. Acest cancer continuă să producă HCG.

Recent, au fost dezvoltate noi tipuri de teste care caută modificări ale materialului genetic (ADN, ARN), nu doar proteine, în probele prelevate de la pacient. Schimbările genetice s-au dovedit a fi asociate cu anumite tipuri de cancer și pot fi folosite ca markeri tumorali pentru a ajuta la determinarea prognosticului, pentru a gestiona tratamentul vizat și / sau pentru a detecta cancerul incipient.

Importanța markerilor tumorali

Numeroşi markeri tumorali pot fi utilizați în prezent. În funcție de tipul de cancer, pot fi utilizați împreună cu o biopsie de țesut sau cu o examinare a măduvei osoase sau a frotiului de sânge, de exemplu. Iată care sunt indicațiile analizei markerilor tumorali:

• Screening – Deoarece majoritatea markerilor tumorali nu sunt sensibili sau suficient de specifici, aceste teste nu sunt potrivite pentru screening-ul populației generale; totuși, câteva astfel de teste pot fi folosite pentru a examina persoanele care prezintă un risc ridicat dat de un istoric familial sau factori de risc specifici pentru un anumit tip de cancer.
• Diagnostic – Dacă o persoană are simptome, markerii tumorali pot fi utilizați pentru a ajuta la detectarea prezenței cancerului și la diferențierea sa de alte boli cu simptome similare.
• Stadializare – Dacă o persoană are cancer, se pot utiliza analize ale markerilor tumorali pentru a determina dacă boala s-a răspândit (metastazat) la alte țesuturi și organe și în ce măsură.
• Stabilirea prognosticului – Anumiți markeri tumorali pot fi utilizați pentru a determina cât de agresiv este un cancer.
• Alegerea tipului de tratament – Unii markeri tumorali oferă informații privind eficiența unor tratamente împotriva unor forme de cancer.
• Monitorizarea eficienței tratamentului – Markerii tumorali pot fi utilizați pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului, în special în cazurile de cancer avansat. Dacă nivelul markerului scade, înseamnă că tratamentul funcționează; dacă rămâne ridicat, sunt necesare modificări ale planului de tratament.
• Detectarea unei recidive – Una dintre cele mai importante utilizări ale markerilor tumorali, împreună cu tratamentul orientativ, este monitorizarea recidivei cancerului. Dacă un marker tumoral este crescut înainte de tratament, scăzut după tratament, și apoi începe să crească în timp, atunci este posibil ca acea formă de cancer să reapară.

Are fiecare tip de cancer un marker tumoral specific?

Nu există câte un marker tumoral cunoscut pentru toate tipurile de cancer. De asemenea, markerii tumorali nu sunt în concentrații mari în toate cazurile de cancer pentru care sunt utilizați, deci nu sunt utili pentru toți pacienții.

De exemplu, antigenul carcinoembrionic (CEA) este un marker tumoral utilizat în analiza cancerului de colon, dar numai 70-80% dintre cancerele de colon duc la creșterea acestui marker. Asta înseamnă că 20-30% dintre persoanele care au cancer de colon nu vor avea un nivel crescut de CEA. Doar 25% dintre cancerele de colon în stadiu incipient au un nivel de CEA crescut. Din acest motiv, CEA nu poate ajuta întotdeauna la depistarea cancerului de colon în stadiile incipiente, când ratele de vindecare sunt cele mai mari.

Cum sunt măsurați markerii tumorali?

Un medic va preleva o probă de țesut tumoral sau fluid corporal și îl trimite la un laborator, unde se utilizează diverse metode pentru a măsura nivelul markerului tumoral.

Dacă se analizează markerul tumoral pentru a determina dacă tratamentul funcționează sau dacă există o recidivă, nivelul markerului va fi măsurat în mai multe probe prelevate în timp. De obicei, aceste analize arată dacă nivelul unui marker crește, rămâne la fel sau scade.

Majoritatea markerilor tumorali sunt măsurați dintr-o probă de sânge.

Analiza unui marker tumoral nu este suficientă pentru a examina sau pentru a diagnostica un cancer. Nivelurile markerului tumoral pot sau nu să crească atunci când există cancer în organism. De asemenea, este normal ca oamenii să aibă niveluri scăzute, dar detectabile ale markerilor tumorali. Interpretarea rezultatelor testului markerului tumoral trebuie combinată cu analiza istoricului medical complet, o examinare fizică, alte teste de laborator sau teste de imagistică.

Când vorbim de monitorizarea tratamentului, rezultatele analizei markerilor tumorali pot fi comparate cu rezultatele testelor făcute înainte de începerea tratamentului. O scădere sau revenire la normal a markerului tumoral poate însemna că boala a răspuns bine la tratament, în special dacă valorile markerilor tumorali au fost crescute înainte de tratament. O creștere a nivelului markerului tumoral poate însemna că boala nu răspunde la tratament, crește sau a reapărut (recidivă).

Tipuri de markeri tumorali

AFP (Alfa-fetoproteina)

Alfa fetoproteina ste un marker tumoral util mai ales în analiza carcinomului hepatocelular, dar și a unor tumori gastrice, biliare și pancreatice, în ciroză, hepatită virală sau sarcină. Nivelurile AFP sunt anormale la 80% dintre pacienții cu carcinom hepatocelular și depășesc 1.000 ng / ml la 40% dintre pacienții cu acest cancer. Pacienții cu ciroză sau hepatită virală pot avea valori anormale ale AFP, deși de obicei mai mici de 500 ng / ml. Sarcina este, de asemenea, asociată cu niveluri ridicate ale AFP, în special dacă sarcina este complicată de un defect sau de altă anomalie.

Beta-hCG (beta gonadotropina corionică umană)

Nivelurile crescute ale beta-hCG sunt asociate cel mai frecvent cu sarcina, tumorile celulelor germinative, boala trofoblastică gestațională. Nivelurile pozitive false apar în cancerul de plămâni, boala renală cronică, menopauză, bolile hipogonadale și în cazul consumului de marijuana.

CA 15-3 și 27 – 29

Antigenul 27-29 este utilizat în depistarea cancerului de sân, dar și a cancerului de colon, gastric,  hepatic, pulmonar, pancreatic, ovarian și cancerul de prostată. Poate fi întâlnit și în unele boli necanceroase, ca afecțiuni ale sânilor, ficatului și rinichilor, sau chisturi ovariene. CA 15-3 și CA 27-29 sunt markeri utilizați mai ales în monitorizarea terapiei cancerului mamar. CA15-3 este util în prognostic mai ales și poate  fi, de asemenea, crescut în hepatită acută, boli hepatice cronice (de exemplu, ciroză, hepatită activă cronică, boală renală cronică, colită și unele afecțiuni cutanate). CA 27-29 are o sensibilitate și o specificitate mai bune decât CA 15-3.

CA 19-9

Antigenul CA 19 9 este un marker întâlnit la valori mai mari în cancerul pancreatic și cel al tractului biliar, dar și în cancerul esofagian și hepatic, în pancreatită, boală biliară, ciroză. Are o sensibilitate și o specificitate de 80-90% pentru cancerul pancreatic, o sensibilitate de 60-70% pentru cancerul de tract biliar. Bolile benigne, cum ar fi ciroza, colestaza, colangita și pancreatita, au, de asemenea, valori mai mari ale acestui marker, deși valorile sunt de obicei mai mici de 1000 de unități pe ml. Poate fi crescut și în diabetul zaharat și sindromul intestinului iritabil. Nivelurile CA 19-9 de peste 1 000 de unități pe ml prezic prezența bolii metastatice.

CA 125

Antigenul CA 125 este un marker întâlnit în concentrații mari mai ales în cancerul ovarian, dar și cancerul endometrial, cancerul mamar, pulmonar, esofagian, gastric, hepatic și pancreatic, dar și în menstruație, sarcină, fibroame, chisturi ovariene, inflamație pelvină, ciroză, ascite, revărsări pleurale și pericardice, endometrioză.

CEA (Antigenul carcinoembrionar)

Antigenul carcinoembrionar sau CEA este util pentru a ajuta la diagnosticarea cancerului colorectal, a unor cancere pulmonare, gastrice, pancreatice, de sân, de vezică, cancer de col uterin și hepatic, limfom, melanom. Fumatul,  ulcerul peptic, boala inflamatorie intestinală, pancreatita, hipotiroidismul, ciroza, obstrucția biliară pot duce la creșterea concentrației acestui marker.

PSA

PSA sau antigenul specific prostatic este un marker asociat cu cancerul de prostată, dar întâlnit la valori mari și în prostatită, hipertrofia prostatică benignă, traumatismul prostatic sau după ejaculare. Valoarea predictivă pozitivă a nivelului de PSA în cancerul de prostată mai mare de 4 ng / ml este de 20-30%. Aceasta crește până la 50% atunci când nivelurile de PSA depășesc 10 ng / ml. Cu toate acestea, 20-30% dintre bărbații cu cancer de prostată au nivele de PSA în limite normale.

Alți markeri tumorali

• Calcitonina are un rol în diagnosticarea, detectarea recurenței și monitorizarea tratamentului la pacienții cu cancer tiroidian medular.
• Tiroglobulina poate fi utilizată în detectarea recurenței și monitorizării tratamentului la pacienții cu cancer tiroidian folicular sau papilar.
• Paraproteinele (proteina M / proteina lui Bence Jones) pot fi, de asemenea, măsurate în urină și utilizate în diagnosticul, detectarea recurenței și monitorizarea tratamentului la pacienții cu tulburări proliferative ale celulelor B, cum ar fi mielomul multiplu.
• Factorul de transcripție micoftalmică (Mitf) este important în dezvoltarea melanocitelor și în creșterea melanomului.
• ADN-ul metilat circulant – Acizii nucleici circulanți pot fi biomarkeri care ar putea fi utilizați în detectarea timpurie a cancerului. Aceștia ar putea fi, de asemenea, folosiți pentru a urmări prognosticul pacienților cu cancer.

În anumite situații, utilizarea unei combinații de markeri tumorali poate fi potrivită, cum ar fi:

• Măsurarea atât a gonadotropinei corionice (hCG), cât și a alfa-fetoproteinei (AFP) este obligatorie la pacienții la care se suspectează un cancer de celule germinative sau testiculare (acești markeri nu sunt crescuți la acești pacienți).
• Măsurarea AFP și hCG este obligatorie în monitorizarea tratamentul tumorilor cu celule germinale.
• La unii pacienți cu risc crescut, măsurarea AFP, CA 125 sau CA 19-9 poate ajuta la detectarea precoce a carcinomului hepatocelular, a cancerului ovarian sau a cancerului pancreatic.

Limitările analizei markerilor tumorali

În timp ce analiza markerilor tumorali poate oferi informații foarte utile, aceștia au și o serie de limitări. De exemplu, mulți markeri tumorali pot fi, de asemenea, în concentrații crescute la persoanele cu alte boli necanceroase. Anumiți markeri tumorali sunt specifici pentru un anumit tip de cancer, în timp ce alții sunt întâlniți în mai multe tipuri diferite de cancer. Nu orice persoană cu un anumit tip de cancer va avea un nivel crescut al markerului tumoral corespunzător și nu fiecare cancer are un marker tumoral specific, ce a fost identificat ca asociat cu acesta.

În consecință, markerii tumorali utilizați și analizați independent nu sunt suficienți pentru a diagnostica o formă de cancer; pentru anumite tipuri de cancer, ei conferă informații suplimentare care pot fi luate în considerare împreună cu istoricul medical și examenul fizic al pacientului, precum și alte teste de laborator și / sau imagistică.

Referinte:

• Tumor markers, link: https://www.cancer.gov/about-cancer/diagnosis-staging/diagnosis/tumor-markers-fact-sheet
• Tumor markers: An overview, link: http://www.jofs.in/article.asp?issn=0975-8844;year=2012;volume=4;issue=2;spage=87;epage=95;aulast=Babu