Cancerul anal

Cancerul anal

Cuprins:

  1. Ce este cancerul anal?
  2. Semne și simptome
  3. Cauze și factori de risc
  4. Tipuri de cancere anale
  5. Diagnostic
  6. Tratament
  7. Prevenție
  8. Statistici și prognostic

Ce este cancerul anal?

Cancerul anal se formează la nivelul anusului, situat la capătul tractului gastro-intestinal. Este diferit și mai puțin frecvent decât cancerul colorectal, care este cancerul colonului sau rectului.

Cancerul anal este rar. Diferiți factori de risc sunt legați de cancerul anal, însă infecția cu două tipuri de virus papilloma uman (HPV) pare să fie prezentă în 79% dintre cazuri.

Anusul este capătul intestinului gros, sub rect, prin care scaunul este eliminat din corp. Anusul este format, în mare parte, din straturile exterioare ale țesutului cutanat și parțial din intestin. Doi mușchi în formă de inel, numiți mușchii sfincterului, deschid și închid regiunea anală și lasă fecalele să iasă din corp.

Cancerul anal apare atunci când celulele sănătoase din anus se modifică și se dezvoltă necontrolat, formând o tumoră. O tumoră poate fi canceroasă sau benignă. O tumoare canceroasă este malignă, adică poate să se dezvolte și să se răspândească în alte părți ale corpului. La început, modificările într-o celulă sunt anormale, nu canceroase. Se pare că unele dintre aceste modificări anormale reprezintă primul pas dintr-o serie de schimbări lente care pot duce la cancer. Unele dintre celulele anormale dispar fără tratament, dar altele pot deveni canceroase. Această fază a bolii se numește displazie, care este o creștere anormală a celulelor. Displazia din anus se numește neoplazie intraepitelială anală (AIN) sau leziune intraepitelială scuamoasă anală. Creșteri – cum ar fi polipii sau negi pot apărea, de asemenea, în sau în jurul anusului; unii pot deveni canceroși în timp.

Semne și simptome

Simptomele cancerului anal sunt adesea similare cu cele mai frecvente și mai puțin grave afecțiuni care afectează anusul, cum ar fi hemoroizi și fisuri anale.

Simptomele cancerului anal pot include:

  • sângerare rectală;
  • mâncărime și durere în jurul anusului;
  • presiune în zona anusului;
  • dezvoltarea unor mase în jurul anusului, sau a unor formațiuni confundate cu hemoroizii;
  • scurgeri cu mucus din anus;
  • incontinență fecală;
  • modificări de tranzit, inclusiv diaree, constipație etc.;
  • balonare.

Unii oameni cu cancer anal nu au simptome.

Cauze și factori de risc

Multe tipuri de cancer anal sunt legate de stilul de viață sau alți factori de risc. Având acești factori de risc nu înseamnă că veți dezvolta cu siguranță cancer. Iată care sunt posibilele cauze și factori de risc asociați cu cancerul anal:

  • Virusul papiloma uman (HPV) – Bărbații și femeile cu HPV au un risc crescut de apariție a cancerului anal. Aproximativ 9 din 10 cazuri de cancer anal (90%) sunt legate de infecția cu HPV. Infecţia cu HPV este o infecție obișnuită care este transmisă de la o persoană la alta prin contact sexual. Pentru majoritatea oamenilor, virusul nu provoacă simptome și se reduce fără tratament. Cancerul anal este cauzat uneori de tulpinile HPV16 și HPV18.
  • Unele relaţii sexuale – Relațiile intime neprotejate cu mai mulți parteneri sexuali cresc riscul de apariție a cancerului anal, inclusiv relațiile sexuale anale. De asemenea, herpesul henital crește acest risc.
  • Istoricul personal de cancer cervical, vaginal sau vulvar – Unele studii arată că un istoric de cancer de col uterin, vulval sau vaginal, este asociat cu un risc mai mare de a dezvolta celule anormale în anus sau cancer anal. Riscul este, de asemenea, mai mare pentru femeile cu antecedente de celule anormale în cervix, vulvă sau vagin.
  • Fumatul – Fumatul poate crește riscul de cancer anal.
  • Vârsta – Riscul de aparitie a cancerului anal crește odată cu înaintarea în vârstă.
  • Imunitate redusă – Cei cu imunitate redusă prezintă un risc mai mare de cancer anal, de exemplu, persoanele care au efectuat un transplant de organe și iau medicamente pentru a-și suprima sistemul imunitar.

Tipuri de cancere anale

Cancerul anal poate fi de mai multe tipuri:

  • Carcinoame cu celule scuamoase – Majoritatea cancerelor anale sunt carcinoame cu celule scuamoase, care provin din celulele plate care căptușesc regiunea anusului.
  • Adenocarcinoame – Un număr mic de cancere anale sunt adenocarcinoamele, care pornesc de la celulele din glandele din regiunea anală. Acest tip de cancer anal este similar cu cancerul intestinal și este tratat într-un mod similar. Se estimează că 15% dintre cazurile de cancer anal sunt denumite adenocarcinoame. Acestea afectează glandele în zona anală și un tip de adenocarcinom care poate apărea în zona anală, cunoscut sub numele de boala Paget, poate afecta, de asemenea, vulva, sânii și alte zone ale corpului.
  • Cancer de piele – Un număr foarte mic de cancere anale afectează pielea chiar din afara anusului. Cunoscute sub numele de cancere de piele perianale, ele sunt tratate în mod similar cu cancerele de piele care se găsesc pe alte părți ale corpului.
  • Alte tipuri foarte rare de cancer anal sunt limfoamele și tumorile stromale gastrointestinale (GIST).

Diagnostic

Diagnosticul cancerului anal începe cu un examen fizic și un istoric medical complet. Examenul digital rectal presupune examinarea anusului și a rectului pentru depistarea eventualelor anomalii. Alte teste de diagnostic includ:

  • sigmoidoscopie – se folosește un tub subțire, flexibil, cu o cameră mică și sursă de lumină ce se introduce la nivel anal pentru a depista o eventuală anomalie;
  • anoscopie – examinarea anusului și a rectului folosind un tub scurt, cu sursă de lumină, numit anoscop;
  • proctoscopie – interiorul rectului este examinat cu ajutorul unui tub tubular (proctoscop) cu o lumină pe capăt;
  • ecografia endo-anală sau endorectală – se folosește o sondă specială ce se introduce în anus pentru a examina regiunea;
  • biopsie – se va preleva o probă de țesut mic din anus în timpul unei sigmoidoscopii sau proctoscopii, ce va fi apoi examinată într-un laborator la microscop;
  • teste de sânge – pentru analiza celulelor roșii care în număr redus pot indica o anemie, sau pentru a testa funcția ficatului;
  • alte teste pot include o tomografie, un RMN sau o scanare PET.

Stadializarea cancerului

Sistemul TNM de stadializare a cancerului anal este un sistem standard pentru descrierea gradului de creștere a cancerului. Acest sistem este cel mai comun sistem folosit pentru a stadializa cancerul anal:

  • T (tumora) – se referă la dimensiunea tumorii în anus și dacă a invadat sau nu organele din apropiere;
  • N (nodul) – arată dacă ganglionii limfatici din zona anusului au devenit canceroși;
  • M (metastazare) – arată dacă celulele tumorale s-au răspândit în alte organe din organism, cum ar fi oasele, ficatul sau plămânii.

Astfel, se stabilește stadiul:

  • Stadiul 0 – cancerul se găsește numai în stratul superior al țesutului anal;
  • Stadiul I – cancerul s-a răspândit dincolo de stratul superior al țesutului anal, dar este mai mic de 2 cm diametru și nu s-a răspândit în ganglionii limfatici sau în alte organe;
  • Stadiul II – cancerul are diametrul mai mare de 2 cm, dar nu s-a extins încă la organele din apropiere sau în ganglionii limfatici;
  • Stadiul III – cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din rect, în zona abdomenului sau în organele din apropiere, cum ar fi vaginul sau vezica urinară;
  • Stadiul IV – cancerul s-a răspândit în organe îndepărtate din alte părți ale corpului.

Tratament

Principalele metode de tratament în cazul cancerului anal includ:

Radioterapia

Terapia cu radiații este un tratament pentru cancer care utilizează raze X de înaltă energie sau alte tipuri de radiații pentru a distruge celulele canceroase. Există două tipuri de radioterapie. Radioterapia externă utilizează un dispozitiv extern, iar radioterapia internă utilizează o substanță radioactivă sigilată în formă de ace, fire sau catetere care este plasată direct sau aproape de cancer.

Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament pentru cancer care folosește medicamente pentru a opri creșterea celulelor canceroase, fie prin distrugerea celulelor, fie prin oprirea diviziunii. Când chimioterapia este administrată pe cale orală sau injectată într-o venă sau mușchi, medicamentele intră în sânge și pot ajunge la celulele canceroase din organism (chimioterapie sistemică). Când chimioterapia este plasată direct în lichidul cefalorahidian, într-un organ sau în cavitatea corpului, cum ar fi abdomenul, medicamentele afectează în principal celulele canceroase din aceste zone (chimioterapia regională). Modul în care se administrează chimioterapia depinde de tipul și stadiul cancerului tratat.

Chemoradiația – chimioterapia și radioterapia

Chemoradiația este un tratament care combină chimioterapia (medicamente care distrug cancerul) și radioterapia. În prezent, este cel mai eficient tratament pentru cancerul anal. Atât chimioterapia cât și radioterapia cauzează adesea reacții adverse semnificative, inclusiv oboseală, durere în jurul anusului, inflamație în jurul penisului și scrotului la bărbați sau vulvei la femei, dar și căderea părului și diaree. Aceste reacții adverse sunt de obicei temporare, dar există și riscul unor probleme pe termen lung, cum ar fi infertilitatea.

Chimioterapia folosește medicamente citotoxice care împiedică diviziunea celulelor canceroase. Acestea se administrează pe cale orală sau prin injectare. Radioterapia utilizează raze de energie înalte care distrug celulele canceroase. Radiațiile pot fi administrate intern sau extern.

Intervenția chirurgicală

Chirurgia este o opțiune mai puțin frecventă de tratament pentru cancerul anal. De obicei, este luată în considerare numai dacă tumora este mică și poate fi ușor îndepărtată sau dacă chimioradiația nu a funcționat. Dacă tumora este mică, poate fi făcută o excizie locală, o procedură relativ simplă, efectuată sub abestezie generală. O altă procedură este rezecția abdominoperineală. Ca și în cazul unei excizii locale, această operație se efectuează sub anestezie generală. O rezecție abdominoperineală implică îndepărtarea anusului, a rectului, a părții din colon, a unor țesuturi musculare învecinate și, uneori, a unor ganglioni limfatici înconjurători pentru a reduce riscul reapariției cancerului. În timpul operației, va fi formată o colostomie permanentă pentru a permite eliminarea fecalelor. Stoma este atașată de o pungă care va colecta fecalele după operație.

Prevenție

Nu există niciun mod garantat de a preveni cancerul anal, dar există câteva modalități de a reduce riscul de apariție:

  • Evitați relațiile sexuale cu mai mulți parteneri și mai ales relațiile rexuale neprotejate. Folosiți prezervative, inclusiv în cazul sexului anal.
  • Efectuați regulat teste pentru infecțiile cu transmitere sexuală.
  • Adoptați un stil de viață activ și sănătos. Renunțați la fumat și evitați consumul crescut de alcool.
  • Se recomandă vaccinarea anti HPV atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Această vaccinare va proteja oamenii de anumite tulpini de HPV care cauzează în mod obișnuit cancer anal. Vaccinul poate fi eficient chiar dacă o persoană a fost deja expusă la o tulpină de HPV. Vaccinul mai poate oferi protecția persoanei împotriva altor tulpini HPV cu care nu este infectată.
  • Dacă aveți un risc crescut de cancer anal din cauza altor factori, cum ar fi istoricul familial sau vârsta, discutați cu medicul despre posibilele metode de prevenție și screening. 

Statistici și prognostic

Cele mai frecvente tipuri de cancer anal au un prognostic foarte bun pe termen lung, mai ales daca forma de cancer este depistată devreme. Prognosticul depinde de dimensiunea tumorii, mai ales – tumorile mai mici de 2 cm au un prognostic mai bun decât tumorile mai mari. Tumorile mai mari de 5 cm tind să aibă un prognostic slab. De asemenea, prognosticul depinde de răspândirea bolii – cancerul care nu s-a răspândit la ganglionii limfatici are un prognostic mai bun decât cancerul care s-a răspândit în ganglionii limfatici. Alți factori sunt nivelul hemoglobinei și tipul tumorii.

Referinte:

Citește și:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *