Se pot folosi următoarele teste și proceduri pentru diagnosticarea cancerului de vezică urinară: Examen fizic și istoric medical - Un examen fizic se va efectua pentru a analiza semnele generale de sănătate, inclusiv semnele de boală, cum ar fi formațiuni sau alte anomalii. Se va lua în calcul o analiză a obiceiurilor de sănătate ale pacientului și a bolilor și tratamentelor din trecut.

Teste de urină -  Dacă medicul suspectează prezența sângelui în urină, poate fi indicat un test de citologie urinară. Citologia urinară folosește adesea o probă de urină aleatorie din urinarea normală pentru a vedea dacă aceasta conține celule tumorale. Dacă un pacient suferă o cistoscopie, se poate efectua un test suplimentar care presupune clătirea vezicii și colectarea lichidului prin cistoscop sau prin alt tub mic inserat în uretră. Eșantionul poate fi testat într-o varietate de moduri. Cea mai obișnuită metodă este de a examina celulele sub microscop.

Cistoscopie - O procedură ce presupune analiza interiorului vezicii urinare și a uretrei pentru a verifica dacă există zone anormale. Un cistoscop este introdus prin uretră în vezică. Cistoscopia flexibilă este efectuată într-un cabinet medical și nu necesită anestezie. Această procedură scurtă poate detecta modificările vezicii urinare și poate determina necesitatea unei biopsii sau a unei intervenții chirurgicale.

Pielograma intravenoasă (IVP) - o serie de proceduri cu raze X la nivelul rinichilor, ureterelor și vezicii urinare pentru a afla dacă celulele canceroase sunt prezente în aceste organe. O substanță de contrast este injectată intravenos. Pe măsură ce substanța de contrast circulă prin rinichi, uretere și vezică, imaginile sunt captate pentru a vedea dacă există blocaje.

Biopsia – presupune prelevarea celulelor sau a țesuturilor, astfel încât acestea să poată fi analizate la microscop de către un patolog pentru a depista semnele de cancer. O biopsie pentru cancerul vezicii urinare se face de obicei în timpul cistoscopiei. Poate fi posibilă îndepărtarea întregii tumori în timpul rezecției. Această procedură chirurgicală se numește rezecție tumorală transuretrală a vezicii urinare sau TURBT. Medicul îndepărtează tumora și o parte a mușchiului vezicii urinare din apropierea tumorii.

Tomografie computerizată - O scanare CT creează o imagine tridimensională a interiorului corpului folosind raze X luate din diferite unghiuri. Un computer combină aceste imagini care prezintă anomalii sau tumori. O scanare CT poate fi utilizată pentru a măsura dimensiunea tumorii și pentru a identifica extinderea la ganglionii limfatici, ceea ce poate arăta dacă celulele canceroase s-au răspândit. Uneori, o substanță de contrast este administrată înainte de scanare pentru a oferi imagini mai detaliate despre țesut.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) - Un RMN utilizează câmpuri magnetice, nu raze X, pentru a produce imagini detaliate ale corpului. RMN poate fi folosit pentru a măsura dimensiunea tumorii și pentru a identifica ganglionii limfatici afectați de cancer. O substanță de contrast este administrată înainte de scanare pentru a crea o imagine mai clară. Acest colorant poate fi injectat în vena unui pacient sau administrat ca lichid pentru înghițire.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) sau scanare PET-CT -  O scanare PET este de obicei combinată cu o scanare CT, numită scanare PET-CT. O scanare PET este o modalitate de a crea imagini ale organelor și țesuturilor din interiorul corpului. O cantitate mică de substanță radioactivă este injectată în corpul pacientului. Această substanță este preluată de celulele care utilizează cea mai mare parte a energiei. Deoarece cancerul tinde să folosească energia activă, el absoarbe mai mult din substanța radioactivă. Un scaner detectează apoi această substanță pentru a produce imagini ale interiorului corpului.

Ecografie - utilizează unde sonore pentru a crea o imagine a organelor interne. Aceasta poate ajuta la depistarea blocajelor la nivelul rinichilor sau ureterelor. Acest test nu necesită nicio substanță de contrast.

Sistemul de stadializare TNM este cel mai comun mod în care medicii stabilesc stadiul cancerului vezicii urinare. Medicul poate numi cancerul de vezică non-muscular invaziv, invaziv sau avansat.

Tumora (T) - descrie dimensiunea tumorii.

• Tis - celulele canceroase sunt foarte timpurii, de grad înalt, prezente numai în stratul cel mai intim al mucoasei vezicii urinar;
• Ta - cancerul este doar în cel mai înalt strat al mucoasei vezicii urinare;
• T1 - cancerul a început să se dezvolte în țesutul conjunctiv sub mucoasa vezicii urinare;
• T2 - cancerul s-a format prin țesutul conjunctiv în mușchi;
  T2a - cancerul s-a dezvoltat în mușchiul superficial;
• T2b - cancerul s-a dezvoltat în mușchiul mai profund;
• T3 - cancerul s-a dezvoltat prin mușchi în stratul de grăsime;
• T3a - cancerul din stratul de grăsime poate fi văzut doar sub microscop (invazie microscopică);
• T3b - cancerul din stratul de grăsime poate fi văzut în testele efectuate sau este simțit de medic în timpul unui examen (invazie macroscopică);
• T4 - cancerul s-a răspândit în afara vezicii urinare;
• T4a - cancerul s-a răspândit în prostată, uter sau vagin;
• T4b – cancerul s-a răspândit în peretele pelvisului sau abdomenului.

Noduli (N) - ganglionii limfatici.

• N0 - nu există cancer în niciun ganglion limfatic;
• N1 - cancer într-un ganglion limfatic în bazin (între oasele din șold);
• N2 - cancer în mai mult de un ganglion limfatic în pelvis;
• N3 - cancer în unul sau mai mulți ganglioni limfatici chiar în afara bazinului.

Metastaza (M) - metastaza descrie dacă cancerul s-a răspândit într-o altă parte a corpului.

• M0 - cancerul nu s-a răspândit în alte părți ale corpului;
• M1 - cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului, cum ar fi oasele, plămânii sau ficatul

Există un alt sistem de stadializare pentru cancerul vezicii urinare, care nu este utilizat frecvent. Are 5 etape principale, numerotate de la etapa 0 la etapa 4. Etapa sau stadiul 0 este cel mai timpuriu cancer, iar 4 este cel mai avansat.

• Stadiul 0 - Cancerul se află doar în stratul interior al căptușelii vezicii urinare (stadiul 0a) SAU există celule canceroase foarte timpurii, foarte rare, numai în stratul interior al căptușelii vezicii urinare (stadiul 0).
• Stadiul 1 - Cancerul a început să se formeze în țesutul conjunctiv sub mucoasa vezicii urinare. Stadiul 2 - Cancerul a crescut prin stratul de țesut conjunctiv în mușchiul peretelui vezicii urinare.
• Stadiul 3 - Cancerul a crescut prin mușchi în stratul de grăsime și s-a răspândit în prostată, uter sau vagin.
• Stadiul 4 - Cancerul s-a răspândit în peretele abdomenului sau în pelvis, la nivelul ganglionilor limfatici sau în alte părți ale corpului, cum ar fi oasele, plămânii sau ficatul.

Există patru tipuri de tratament pentru pacienții cu cancer de vezică urinară. Uneori se vor folosi combinații ale acestor tratamente.

Opțiuni chirurgicale

Chirurgia este o opțiune comună de tratament pentru cancerul de vezică urinară. Tipul de chirurgie aleasă va depinde de stadiul cancerului. Rezecția transuretrală a vezicii urinare este folosită cel mai adesea pentru boala în stadiu incipient. În această procedură, un telescop special numit rezectoscop este introdus prin uretră în vezică. Tumora este apoi îndepărtată cu rezectoscopul, iar suprafața vezicii este apoi distrusă cu un curent electric.

Cistectomia parțială este îndepărtarea unei secțiuni a vezicii. Este utilizată pentru o singură tumoră care invadează peretele vezicii urinare într-o singură regiune a vezicii. Acest tip de chirurgie păstrează cea mai mare parte a vezicii urinare.

Cistectomia radicală este îndepărtarea completă a vezicii urinare. Este folosită pentru cancere mai extinse și pentru cele care s-au răspândit dincolo de vezică. În această intervenție chirurgicală, se face o incizie (tăietură) din ombilic până la osul pubian, iar vezica urinară și orice alt organ înconjurător afectat sunt îndepărtate. La bărbați, se poate îndepăra prostata și veziculele seminale, iar la femei, ovarele, uterul și o parte a vaginului.

Chimioterapia

Chimioterapia se referă la utilizarea oricărui grup de medicamente al căror efect principal este de a distruge sau de a încetini reproducerea celulelor care se înmulțesc rapid. Celulele canceroase absorb substanțele chimioterapice mai repede decât celulele normale (dar toate celulele sunt expuse la medicamentul chimioterapic). Unele medicamente comune de chimioterapie utilizate pentru tratamentul cancerului de vezică urinară sunt metotrexatul, vinblastina, doxorubicina, ciclofosfamida, paclitaxelul, carboplatina, cisplatina, ifosfamida și gemcitabina. Multe dintre aceste medicamente sunt utilizate în combinații.

Există două tipuri de chimioterapie care pot fi utilizate pentru a trata cancerul de vezică urinară. Tipul recomandat de medic depinde de stadiul cancerului.

Chimioterapia intravezicală - este de obicei administrată de un urolog. În timpul acestui tip de terapie, medicamentele sunt administrate în vezică printr-un cateter care a fost introdus prin uretră. Tratamentul local distruge numai celulele tumorale superficiale care vin în contact cu medicamentul.
Chimioterapia sistemică - este, de obicei, prescrisă de un oncolog medical, un medic specializat în tratarea cancerului cu medicamente. Chimioterapia sistemică pătrunde în sânge pentru a ajunge la celulele canceroase din tot corpul. Se poate administra intravenos sau prin capsule.

Imunoterapia

Imunoterapia, numită și terapie biologică, este concepută pentru a stimula apărarea naturală a organismului pentru a lupta împotriva cancerului. Folosește substanțe realizate fie de organism, fie în laborator pentru a îmbunătăți sau restabili funcția sistemului imunitar. Medicamentul standard de imunoterapie pentru cancerul vezicii urinare este o bacterie slăbită numită BCG sau bacilul Calmette-Guerin. Acesta este plasat direct în vezică printr-un cateter; se atașează de căptușeala interioară a vezicii urinare și stimulează sistemul imunitar să distrugă tumora. Interferonul este un alt tip de imunoterapie care poate fi administrat ca terapie intravezicală. Este uneori combinat cu BCG dacă utilizarea BCG în monoterapie nu ajută la tratarea cancerului.

Radioterapia

Radioterapia afectează ADN-ului celulelor canceroase prin utilizarea de raze X de înaltă energie sau  alte tipuri de radiații. Poate fi o alternativă la intervenția chirurgicală sau poate fi utilizată în combinație cu intervenția chirurgicală sau chimioterapia. Radioterapia poate fi administrată extern sau intern.

Deși nu există un mod garantat de prevenire a cancerului de vezică urinară, puteți lua unele măsuri pentru a vă reduce riscul. De exemplu, nu fumați. Substanțele chimice care provoacă cancer din fumul de țigară se pot acumula în vezica urinară. Dacă lucrați cu substanțe chimice, respectați toate instrucțiunile de siguranță pentru a evita expunerea. Consumați o varietate de fructe și legume. Antioxidanții din fructe și legume vă pot ajuta să reduceți riscul de apariție a cancerului.