În cazul în care se suspectează prezența unei tumori cerebrale, medicul ca prescrie o serie de analize și teste pentru depistarea cancerului.

Iată care sunt testele şi procedurile pentru diagnosticarea acestor cancere:

• Examen fizic şi istoric pentru a analiza simptomele generale ale sănătății, inclusiv semne de boală, ca noduli etc.
• Examen neurologic – presupune chestionare şi teste pentru a analiza funcțiile creierului şi nervilor, statusul mental, coordonarea, abilitatea de a merge, de a folosi musculatura, simțurile, reflexele;
• Examenul de câmp vizual - pentru a analiza câmpul vizual sau aria totală în care pot fi văzute obiecte, măsoară atât vederea centrală, cât şi vederea periferică;
• Teste ale markerilor tumorali - prin prelevare și analiză a probelor de sânge, urină sau ţesut pentru a măsura cantitatea lor din organe, şesuturi sau celule tumorale; anumite substanţe sunt asociate cu tipuri specifice de cancere;
• Teste genetice din probe de sânge sau de ţesut pentru a analiza modificările cromozomilor asociaţi cu anumite tipuri de tumori cerebrale;
• Scanări CT - proceduri care realizează o serie de imagini detaliate ale unor regiuni din corp, din diferite unghiuri; o substanţă de contrast este injectată în vene sau înghițită pentru a facilita vizualizarea unor regiuni;
• RMN cu gadolinium - o procedură care utilizează un magnet, unde de radio-frecvență şi un computer pentru a realiza o serie de imagini detaliate ale creierului; substanţa numită gadolinium este injectată în vene și se acumulează în jurul celulelor canceroase, astfel că acestea apar mai deschise la culoare în imagini;
• scanări SPECT (tomografia computerizată de emisie cu foton unic) - realizează imagini 3D ale creierului; o cantitate redusă de substanţă radioactivă este injectată în circuitul sangvin sau inhalată şi circulă în sânge, iar o cameră video specială conectată la computer se rotește în jurul regiunii craniene şi preia imagini ale creierului;
• scanări PET - proceduri pentru depistarea celulelor tumorale maligne; o cantitate redusă de glucoză radioactivă este injectată în vene; scannerul PET se roteşte în jurul corpului şi realizează imagini ale regiunii unde glucoza este utilizată de creier; celulele maligne apar mai deschise deoarece sunt mai active și necesită mai multă glucoză decât celulele normale.

Biopsii 

- biopsii stereotactice cu ajutorul unui scanner 3D pentru a ghida acul care prelevează țesutul: se realizează o mică incizie la nivelul scalpului şi se realizează un mic orificiu prin craniu, acul este inserat pentru  preleva celule sau țesut care va fi vizualizat și analizat la microscop.

Mai este biopsia deschisă, când proba este prelevată în timpul intervenției chirurgicale. Ulterior, este analizată la microscop de un anatomopatolog, prin tehnici ca imunohistochimia, microscopia electronică sau analiza citogenetică.

Extinderea sau răspândirea cancerului se definește de obicei ca stadializare. Nu este un sistem standard de stadializare a cancerelor cerebrale. Tumorile cerebrale se pot forma în creier de unde se pot răspândi în alte regiuni ale creierului sau coloanei, dar rar se răspândesc în alte regiuni din corp. Astfel, tratamentul tumorilor cerebrale primare se bazează pe tipul celulelor unde s-a format tumora primară, localizarea exactă, celulele canceroase rămase după intervenția chirurgicală de rezecție a tumorii și gradul tumorii.

Organizația Mondială a Sănătății are următorul sistem de stadializare a tumorilor cerebrale:

• Gradul I - celulele tumorale arată la fel ca cele normale la microscop şi se dezvoltă şi se răspândesc mai lent decât alte tumori de alte grade; rar se răspândesc la ţesuturile din jur;
• Gradul II - celulele tumorale de dezvoltă şi se răspândesc mai lent decât ale grade mai avansate, se pot răspândi la ţesuturile din jur și pot recidiva.
• Gradul III - celulele tumorale arată foarte diferit comparativ cu celulele normale la microscop şi se dezvoltă mai rapid decât gradul I sau II, se pot răspândi ulterior la ţesuturile din jur;
• Gradul IV - celulele nu arată ca celulele normale la microscop și se dezvoltă şi se răspândesc foarte rapid: pot fi regiuni cu celule moarte în tumoră. De obicei nu poate fi tratat cancerul ajuns la acest grad.

Un cancer care a recidivat este o tumoră care a reapăru după ce a fost tratată. De obicei apare după câțiva ani de la diagnosticarea primei tumori. Tumora poate recidiva în același loc sau în alte regiuni ale sistemului nervos central.

Sunt valabile tipuri diferite de tratamente pentru pacienţii cu cancer cerebral. Unele pot fi asociate pentru rezultate mai bune. Opțiunile de tratament sunt variate, dar alegerea celor mai eficiente depinde de dimensiunea, tipul și gradul tumorii, dacă tumora pune presiune pe anumite regiuni, dacă s-a răspândit la alte regiuni ale sistemului neros central sau alte regiuni din corp, posibilele efecte adverse asociate terapiei sau preferințele pacientului și starea lui generală de sănătate.

De asemenea, unele tumori se dezvoltă rapid, în timp ce altele prezintă o dezvoltare mai lentă.

Tipurile de tratament utilizate:

Supraveghere activă

Monitorizarea de aproape a stării pacientului fără tratament propriu-zis dacă nu apar modificări care arată agravarea stării; este utilizată pentru a evita sau pentru a reduce necesitatea radioterapiei sau tehnicilor chirugicale, care pot cauza efecte adverse sau alte probleme. Sunt realizate periodic teste şi investivaţii complexe.

Intervențiile chirurgicale

Sunt utilizate pentru a diagnostica şi trata cancerele; se îndepărtează țesuturile tumorale pentru a reduce presiunea tumorii din regiunile apropiate. Se pot asocia cu radioterapia sau chimioterapia.

Radioterapia

Utilizează radiaţii X sau alte tipuri de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase şi pentru a opri dezvoltarea lor. Sunt mai multe tipuri de radioterapii şi alegerea depinde de tipul cancerului. Poate fi radioterapie conformală, radioterapie cu intensitate modulată, radiochirurgie stereotactică sau radioterapie internă ce utilizează substanţe radioactive introduse în organism prin capsule, fire, catetere și plasate în tumoră sau în apropierea ei, pentru a o distruge sau pentru a-i reduce dimensiunile.

Chimioterapia

Se folosesc medicamente pentru oprirea dezvoltării celulelor canceroase, fie prin distrugerea celulelor, fie prin oprirea divizării lor. Medicamentul chimioterapic este ingerat, injectat intravenos sau intramuscular, fie plasat în fluidul cerebrospinal, într-un organ sau o cavitate. 

Terapia ţintită

Este un tip de tratament ce utilizează medicamente sau alte substanțe pentru a identifica sau ataca celule canceroase specifice fără a afecta celulele sănătoase.

Terapia cu anticorpi monoclonali este un tip de astfel de tratament ce utilizează anticorpi creaţi în laborator dintr-un singur tip de celule imunitare; aceștia identifică substanţele din celulele canceroase sau normale care pot ajuta la dezvoltarea celulelor tumorale, le atacă şi distrug celulele canceroase, opresc dezvoltarea lor şi previn răspândirea.

Cancerul nu poate fi prevenit în totalitate, dar sunt anumite moduri în care putem reduce riscul de apariţie:

• evitarea expunerii la pesticide şi insecticide;
• evitarea expunerii la compuşi chimici carcinogeni;
• evitarea fumatului;
• evitarea consumului excesiv de alcool;
• adoptarea unui stil de viață activ și a unei alimentații sănătoase;
• limitarea utilizării telefonului mobil;
• evitarea expunerii ne-necesare la radiații etc.