Cum ar trebui să se pregătească pacientul pentru aflarea diagnosticului?

–  transcriere video interviu cu d-na Victoria Asanache –

Victoria Asanache:

Sunt mai multe tipuri de pacienți. Sunt pacienți care nu cred în Dumnezeu și care, dintr-o dată spun „Aaa, poate că m-am înșelat, poate că de fapt trebuia să privesc lucrurile altfel. Poate că uite, Dumnezeu mi-a dat un semn că ceva nu e în regulă cum gândesc.” Eu le explic tuturor: Dumnezeu nu dă cu parul, deci nu Dumnezeu le-a dat o boală. De cele mai multe ori boala aceasta există ori din neglijența noastră – și am să vă dau un exemplu. Sunt pacienți care vin și sunt diagnosticați cu cancer pulmonar. Îl întrebi – ești fumător? El în loc să spună: „Da, am fumat toată viața două pachete de țigări pe zi.”, spune: „Da’ ce? Sunt și ăia care n-au fumat și au făcut cancer!”. Nu acesta e răspunsul. Cei care n-au fumat și au făcut cancer sunt extraordinar de puțini. Lumea ar trebui să înțeleagă că atunci când fumezi îți faci un rău ție. Eu sunt nefumătoare, deci nu prea pot să înțeleg acest lucru, cum e cu fumatul. Și multă lume spune: „Nu ne înțelegeți pentru că gândiți altfel.”

Fiecare trebuie să-și facă, înainte de toate, când se trezește cu un astfel de diagnostic, exact cum am spus, trebuie să se pregătească. Să-și facă puțin un calcul, să vadă, să-și accepte greșelile pe care le-a făcut, să se mobilizeze să se facă bine, să înțeleagă că – ok, a fumat. E momentul să se lase acum. Sunt pacienți care sunt diagnosticați cu cancer, termină tratamentul, sunt bine la evaluări, și fumează în continuare. Și atunci spui: Oare pacientul n-a înțeles nimic din acest lucru care i s-a întâmplat?

Sunt multe lucruri care converg către pacient în a-și pune cât de cât în ordine lucrurile. Fiecare va reacționa în felul lui. Navigatorul trebuie să nu încerce să-l corecteze pe pacient. Cel mai simplu este să-l judeci pe altul după ce faci tu. Și de multe ori așteptările tale nu sunt ok, pentru că l-ai judecat după cum ai gândit tu. Tu trebuie să-l iei așa cum este. N-a ajuns în fața ta ca să încerci să-l corectezi tu, sau să-i explici ce înseamnă viața. El va trebui să ajungă la concluzia în legătură cu ce e bine pentru viața lui în continuare. Și atunci trebuie doar să-i explici.

Ce e important este ca navigatorul să-i ofere o informație corectă, să se asigure că pacientul a înțeles despre ce e vorba, a înțeles diagnosticul lui, s-a mobilizat, și el va lua hotărâri pentru el. Niciun navigator nu trebuie să ia hotărâri pentru pacient. Pacientul trebuie să-și asume hotărârea pe care a luat-o și, în consecință, va face așa cum consideră el cu viața lui.

Sunt pacienți care ajung la mine și care, deși le explic nu o dată, vin de mai multe ori, le explic și ei la final spun ”Am înțeles ce mi-ați spus, și totuși hotărârea mea este să nu fac chimioterapie. Vreau să aleg altceva, să fac terapii complementare, să nu mai mănânc carne, să nu mai mănânc lapte”, în fine. Fiecare vine cu o soluție. Vă dați seama că eu nu sunt în poziția în care să-i spun: „Atunci ce cauți la mine, că eu de fapt sunt în zona de oncologie și voiam să te învăț cum e cu chimioterapia pe care trebuie s-o faci.”.

Și răspunsul meu este așa: „Să ne asigurăm că ați înțeles foarte bine despre ce vorbim și diagnosticul dumneavoastră. Dacă dumneavoastră vreți să plecați și să încercați altceva și peste trei luni, peste șase luni faceți o evaluare imagistică din nou și vedeți că tumora este acolo sau e mai mare,sau vă simțiți mai rău și vreți să vă întoarceți la mine – ușa mea este deschisă.

Dacă vreți peste un an, când lucrurile s-au agravat, când poate au apărut metastaze și vreți să veniți din nou la mine, eu o să vă deschid din nou ușa, eu nu o să vă spun niciodată dumneavoastră: „Vezi, te-ai întors la mine, că ți-am spus eu că nu o să poți să faci!”.”

Fiecare trebuie să facă cu viața lui ce dorește. Este opțiunea fiecăruia. Navigatorii nu sunt puși în poziția în care să ia hotărâri pentru ceilalți, trebuie doar să-i informăm corect ca ei să poată lua o hotărâre pentru ei.