Boala trofoblastica gestationala deriva de la nivelul trofoblastului sau tesutul prezent in sarcina ce se dezvolta ulterior, in mod normal, in placenta. Iata care sunt cauzele, simptomele si factorii de risc.

CUPRINS:

1. Ce este boala trofoblastica gestationala?
2. Simptome si semne
3. Cauze si factori de risc
4. Metode de diagnostic
5. Metode de tratament

Ce este boala trofoblastica gestationala?

Boala trofoblastica gestationala reprezinta un grup de tumori rare caracterizate de cresterea anormala a celulelor la nivelul uterului. Se mai intalneste si sub denumirile tumori trofoblastice gestationale sau neoplazie trofoblastica gestationala. Cele mai multe astfel de tumori sunt benigne (nu sunt cancer), nu invadeaza profund tesuturile corpului si nu se raspandesc in alte zone ale corpului. Insa, unele sunt maligne (sunt canceroase). Retineti ca acestea NU se dezvolta din celulele uterului, cum ar fi cancerul de col uterin sau cancerul endometrial. In schimb, aceste tumori se formeaza din celulele care in mod normal s-ar dezvolta in placenta in timpul sarcinii.

Boala apare in stratul de celule numit trofoblast care inconjoara in mod normal un embrion. La inceputul dezvoltarii normale, celulele trofoblastului formeaza o serie de proiectii mici, cunoscute sub numele de vilozitati, care cresc in captuseala uterului. In timp, stratul de trofoblast se dezvolta in placenta, organul ce protejeaza si hraneste fatul in crestere. Uneori exista o problema cu ovulul fertilizat si se formeaza o tumora. Pana in momentul in care apar semne sau simptome ale tumorii, va parea o sarcina normala.

Tipuri de boli trofoblastice gestationale

Boala trofoblastica gestationala este un termen general care include diferite tipuri de boala, inclusiv mola hidatiforma, mola invaziva, coriocarcinoame, tumora de situs placentar si tumora trofoblastica epiteloida.

Mola hidatiforma

Mola hidatiforma este cel mai frecvent tip de boala trofoblastica gestationala. La inceput, poate parea o sarcina normala. Un test de sarcina va arata ca sunteti insarcinata si s-ar putea chiar sa aveti simptome de sarcina, dar nu creste un fat. E numita si sarcina molara. Este alcatuita din vilozitati care s-au umplut cu fluid. Aceste vilozitati cresc ca niste ciorchini de struguri – un grup de chisturi (saculeti plini cu lichid). Mola hidatiforma nu este cancer, dar uneori poate duce la cancer. Exista doua tipuri: mola hidatiforma completa (nu exista embrion sau tesut placentar normal) si mola hidatiforma partiala (poate avea un anumit tesut placentar normal, dar embrionul rareori supravietuieste pana la termen).

O mola hidatiforma completa incepe atunci cand spermatozoidul fertilizeaza un ovul anormal care nu contine ADN-ul mamei. In loc sa formeze un fat, tesutul creste intr-o masa de celule care arata ca niste chisturi in forma de ciorchine. O mola hidatiforma partiala incepe cu fertilizarea unui ovul normal de catre 2 spermatozoizi, deci exista doua seturi de ADN de la tata. Rezultatul are unele dintre caracteristicile unei sarcini molare complete si se poate forma o parte a fatului, dar nu exista nicio sansa ca un copil sanatos sa se dezvolte.

Molele partiale sunt de obicei indepartate complet prin interventie chirurgicala. Doar un numar mic de femei cu mole partiale au nevoie de tratament suplimentar dupa operatia initiala. Boala trofoblastica gestationala persistenta este o tumora trofoblastica gestationala care nu este vindecata dupa o interventie chirurgicala initiala.

Mola invaziva

Mola invaziva incepe de obicei ca mola hidatiforma completa, dar se dezvolta in cancer si creste in muschiul uterului. Foarte rar, incepe ca mola partiala. Desi o mola invaziva este un tip de sarcina molara, este considerata o boala trofoblastica gestationala datorita potentialului sau de crestere si raspandire. O mola invaziva poate creste in stratul muscular al uterului. Mai putin de 15% dintre sarcinile molare devin invazive si se raspandesc in afara uterului.

Coriocarcinomul

Coriocarcinomul este un cancer rar care incepe adesea ca o mola hidatiforma. Se poate forma si din tesutul ramas in uter dupa un avort sau nasterea unui copil. Este un cancer agresiv care se poate raspandi in tot corpul, inclusiv in uter, plamani si creier. Rareori, se pot dezvolta coriocarcinoame care nu au legatura cu sarcina. Acestea pot fi gasite in alte zone decat uterul si pot aparea atat la barbati, cat si la femei. Se pot dezvolta in ovare, testicule, piept sau abdomen. Coriocarcinomul non-gestational poate fi mai putin receptiv la chimioterapie si poate avea un prognostic mai putin favorabil decat coriocarcinomul gestational.

Tumora de situs placentar

Tumora trofoblastica de situs placentar este o forma foarte rara de boala trofoblastica gestationara care se dezvolta acolo unde placenta se ataseaza la mucoasa uterului. Aceasta tumora se dezvolta cel mai adesea dupa o sarcina normala sau avort, dar se poate dezvolta si dupa indepartarea unei mole complete sau partiale. Cele mai multe nu se raspandesc in alte zone din corp. Insa, aceste tumori au tendinta de a creste (a invada) stratul muscular al uterului. Cele mai multe forme de boli trofoblastice gestationale sunt foarte sensibile la medicamentele chimioterapice, dar aceasta forma nu. In schimb, acestea sunt tratate prin interventii chirurgicale, pentru a elimina complet tumora.

Tumorile trofoblastice epiteloide

Tumora epitelioida trofoblastica este un tip extrem de rar de boala trofoblastica gestationala care poate fi greu de diagnosticat. Se mai numea coriocarcinom atipic, deoarece celulele arata ca celule de coriocarcinom la microscop, dar acum se crede ca este o boala separata. Deoarece poate fi gasit in crestere in colul uterin, poate fi confundat uneori cu cancerul de col uterin. La fel ca tumorile trofoblastice de situs placentar, si acestea apar cel mai adesea dupa o sarcina la termen, dar poate dura cativa ani dupa sarcina pentru ca boala sa apara. Nu raspunde foarte bine la medicamentele de chimioterapie, deci tratamentul principal este interventia chirurgicala. Este posibil sa fi metastazat deja atunci cand este diagnosticat, cand are un prognostic mai slab.

Simptome si semne

Femeile cu boli trofoblastice gestationale pot prezenta unele simptome sau semne, dar nu mereu, iar in cele mai multe cazuri simptomele sunt date de cu totul alte probleme, care NU sunt cancer.

Simptomele pot semana uneori cu cele ale unei sarcini normale. Cu toate acestea, urmatoarele simptome ar putea semnala o problema potentiala:

• sangerari vaginale anormale in timpul sau dupa sarcina;
• uterul este mai mare decat in mod normal pentru acel moment al sarcinii;
• greata sau varsaturi severe;
• tensiune arteriala crescuta intr-un moment incipient al sarcinii, care poate include dureri de cap sau umflarea picioarelor si a mainilor;
• sarcina in care bebelusul nu s-a miscat la momentul asteptat;
• durere sau presiune in zona pelvina;
• umflare abdominala;
• anemie – poate provoca oboseala, ameteli, dificultati de respiratie sau batai neregulate ale inimii;
• anxietate sau iritabilitate, inclusiv senzatie de tremuraturi sau transpiratie intensa;
• probleme de somn;
• pierderea in greutate inexplicabila.

Ocazional, simptomele pot aparea dupa saptamani, luni sau chiar ani de la o sarcina normala si nastere.

In situatii rare, daca o boala trofoblastica gestationala canceroasa s-a raspandit dincolo de uter in momentul diagnosticarii, pot aparea alte simptome in functie de localizarea bolii. De exemplu, raspandirea coriocarcinomului la creier poate duce la sangerari, care pot fi confundate cu un anevrism cerebral.

Cauze si factori de risc

In mod normal, spermatozoizii si ovulele ofera fiecare un set de 23 de cromozomi pentru a forma o celula cu 46 de cromozomi. Aceasta celula va incepe sa se divida pentru a deveni in cele din urma un fat. Acest proces normal nu are loc in caz de boala trofoblastica gestationala.

Factorii de risc sunt:

• sarcina inainte de varsta de 20 ani sau dupa 35 ani;
• istoric de sarcina molara;
• istoric familial de sarcina molara.

Metode de diagnostic

Cele mai multe cazuri de boala trofoblastica gestationala sunt depistate in timpul ingrijirii prenatale de rutina. De obicei, o femeie are anumite semne si simptome, cum ar fi sangerarea vaginala, care sugereaza ca ceva nu este in regula. Adesea, molele sau tumorile provoaca umflaturi in uter care par a fi o sarcina normala. Insa, un medic poate spune de obicei ca nu este o sarcina normala in timpul unui examen ecografic de rutina. Un test de sange pentru HCG (gonadotropina corionica umana) poate prezenta, de asemenea, ceva anormal. Aceasta substanta este in mod normal crescuta in sangele femeilor insarcinate, dar poate fi foarte mare daca vorbim de boala trofoblastica gestationala.

Celulele trofoblastice ale placentei normale si ale tumorilor trofoblastice gestationale formeaza un hormon numit gonadotropina corionica umana sau HCG, care este vital in sustinerea unei sarcini. HCG este eliberat in sange, iar o parte din acesta este excretat in urina. Acest hormon are doua componente chimice, iar testele de sange si urina utilizate in mod obisnuit masoara una dintre acestea, numita beta-HCG (βHCG). O mola completa elibereaza de obicei mai mult HCG decat o placenta normala, astfel incat depistarea unor niveluri mai mari poate fi un semn ca este prezenta o mola completa. Cu toate acestea, nu toate femeile cu boala trofoblastica gestationala au niveluri de HCG mai mari decat cele observate intr-o sarcina normala.

In cazuri rare, pacientii pot avea in sange substante anormale (anticorpi) care interactioneaza cu testul HCG. Atunci cand probele de sange ale acestor pacienti sunt testate, nivelurile de HCG par mai mari decat sunt in realitate, situatie cunoscuta sub numele de HCG fantoma sau rezultat fals pozitiv.

Alte analize sunt hormonul lactogen placentar uman (hPL), un marker care poate fi utilizat pentru urmarirea pacientilor cu tumori trofoblastice la nivelul placentei. Se pot face uneori si proceduri imagistice ca radiografii, CT sau RMN.

Stadializare

Medicii folosesc teste de diagnostic pentru a afla stadiul tumorii, astfel incat stadializarea poate sa nu fie completa pana la finalizarea tuturor testelor. Exista diferite descrieri de stadiu pentru diferite tipuri de tumori. Pentru aceste boli, se foloseste sistemul de stadializare dezvoltat de Federatia Internationala de Obstetrica si Ginecologie (FIGO).

Stadiul anatomic FIGO

• Stadiul I – boala este numai in uter;
• Stadiul II – se extinde in afara uterului, dar este limitata la structurile genitale;
• Stadiul III – boala se extinde la plamani si poate implica sau nu tractul genital;
• Stadiul IV – boala s-a extins la alte zone indepartate.

Stadializarea FIGO include un scor de risc dezvoltat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, pentru ca acest scor de risc este util in construirea unui plan de tratament eficient pentru fiecare femeie. Riscul scazut este un scor de 6 sau mai putin. Femeile cu o tumora cu risc scazut au un prognostic bun, chiar daca boala s-a raspandit, deoarece tratamentul este de obicei foarte eficient. Riscul ridicat este un scor de 7 sau mai mult. Femeile cu o tumora cu risc crescut pot necesita un tratament mai intens chiar daca tumora nu s-a raspandit.

Metode de tratament

Boala trofoblastica gestationala este de obicei tratabila, mai ales daca e depistata la timp. Principalele tratamente sunt operatia si chimioterapia.

Interventie chirurgicala

Operatia presupune indepartarea tumorii si a unor tesuturi sanatoase din jur. Este adesea primul tratament utilizat pentru o sarcina molara si poate fi singurul tratament necesar. Optiunile chirurgicale obisnuite includ chiuretaj, o histerectomie (indepartarea uterului femeii si a colului uterin), histerectomia supracervicala etc. Inainte de operatie, discutati cu medicul despre posibilele efecte secundare ale interventiei chirurgicale specifice.

Chimioterapie

Chimioterapia presupune utilizarea medicamentelor pentru distrugerea celulelor tumorale. Chimioterapia este de obicei foarte eficienta in tratarea unei sarcini molare si a unor tipuri de boli trofoblastice gestationale, dar nu este la fel de eficienta in caz de tumora de situs placentar si tumori trofoblastice epiteloide. Uneori, chimioterapia este utilizata ca tratament unic dar, in alte cazuri, poate fi combinata cu o interventie chirurgicala.

Medicamentele obisnuite utilizate in chimioterapie pentru aceste boli, atunci cand este cazul, includ: metotrexat, dactinomicina, ciclofosfamida, vincristine, cisplatina. Femeile cu boala metastatica cu risc crescut primesc, in general, chimioterapie combinata – mai multe medicamente. Efectele secundare ale chimioterapiei depind de individ si de doza utilizata, dar pot include oboseala, risc de infectie, greata si varsaturi, leziuni bucale, caderea parului, pierderea poftei de mancare, neuropatie etc.

Tratamente paliative

O tumora in sine si tratamentul acesteia provoaca simptome fizice si efecte secundare, precum si efecte emotionale, sociale si financiare. Gestionarea tuturor acestor efecte se numeste ingrijire paliativa sau ingrijire de sustinere. Este o parte importanta a ingrijirii. Tratamentele paliative variaza foarte mult si includ adesea medicamente, modificari nutritionale, tehnici de relaxare, sprijin emotional si spiritual si alte terapii.

 

Referinte:
(1) https://www.cancer.org/cancer/gestational-trophoblastic-disease/about/what-is-gtd.html
(2) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470267/
(3) https://www.cancer.gov/types/gestational-trophoblastic/patient/gtd-treatment-pdq
(4) https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/gestational-trophoblastic-disease