Sindrom paraneoplazic – cauze, simptome, tipuri

sindrom paraneoplazic

Sindrom paraneoplazic – inseamna o boala sau o serie de simptome care sunt o consecinta a unui cancer in organism. Este un termen umbrela, intrucat exista o gama larga de astfel de sindroame.

CUPRINS:

1. Ce este sindromul paraneoplazic?
2. Tipuri de sindroame paraneoplazice
3. Simptome ale sindromului paraneoplazic
4. Cauze ala aparitiei sindromului paraneoplazic
5. Diagnostic
6. Tratament

Ce este sindromul paraneoplazic?

Sindromul paraneoplazic apare atunci cand un neoplasm secreta o substanta care are ca rezultat un efect ce nu este direct legat de cresterea, invazia si metastazarea tumorii in sine. Cele mai multe astfel de sindroame rezulta din producerea de substante asemanatoare hormonilor de catre celulele neoplazice, dar sunt posibile numeroase efecte.

Sunt mai frecvente la pacientii in varsta. De asemenea, sunt mai frecvente in anumite tipuri de cancer – cancerele pulmonare, cancerele de san, de ovare sau cancerele sistemului limfatic sunt mai susceptibile sa provoace astfel de probleme. In unele cazuri, sindroamele cauzate de un raspuns defectuos al sistemului imunitar vor prezenta simptome inainte ca tumora sa devina maligna si sa inceapa sa prezinte propriile simptome. Cu toate acestea, atat tumorile maligne, cat si cele benigne pot avea sindroame paraneoplazice asociate.

Uneori, sindromul paraneoplazic este chiar mai periculos decat tumora in sine, ca in cazul hipoglicemiei cauzate de un insulinom.

ce sunt sindroamele paraneoplazice

Tipuri de sindroame paraneoplazice

Sindroamele paraneoplazice sunt un grup de afectiuni neobisnuite care se dezvolta la unele persoane care au cancer. Sindroamele paraneoplazice pot afecta diferite sisteme de organe, inclusiv sistemul nervos, hormonii (endocrin), pielea (dermatologic), sangele (hematologic) si articulatiile (reumatologic). Exista mai multe tipuri de astfel de sindroame, in functie de regiunea afectata:

A. Sindroame neurologice paraneoplazice

Aceste sindroame afecteaza sistemul nervos. Sunt, in general, mult mai severe decat celelalte tipuri si pot persista chiar si dupa tratarea cancerului de baza. Pot provoca ameteli, dificultati de inghitire, pierderea tonusului muscular, pierderea controlului muscular fin, pierderea memoriei, probleme de vedere, tulburari de somn, dementa, convulsii si neuropatie periferica. In functie de locul in care este afectat sistemul nervos, sindroamele paraneoplazice pot cauza probleme cu miscarea sau coordonarea, perceptia senzoriala, probleme cu abilitatile de memorare sau de gandire sau chiar probleme de somn.

Aceste sindroame includ:

Sindromul miastenic Lambert-Eaton sau LEMS

Este un sindrom cauzat de comunicarea perturbata intre nervi si muschi. Semnele si simptomele includ slabiciune musculara in zona pelvina si extremitatea inferioara, oboseala, dificultati de inghitire, dificultati de vorbire, miscari neregulate ale ochilor si vedere dubla. Problemele sistemului nervos autonom pot include gura uscata si impotenta. Cand apare ca sindrom paraneoplazic, sindromul miastenic Lambert-Eaton este de obicei asociat cu cancerul pulmonar.

Encefalomielita

Poate fi rezultatul mai multor afectiuni, dar poate fi cauzata si de excesul de inflamatie din cauza unui cancer de baza. Acest sindrom se refera la inflamatia creierului si maduvei spinarii. Poate exista o mare varietate de simptome in functie de zona afectata.

sindroame paraneoplazice neurologice

Encefalita limbica si encefalita trunchiului cerebral

Acestea pot fi cauzate de carcinomul pulmonar cu celule mici. Encefalita limbica este inflamatia care afecteaza o regiune a creierului cunoscuta sub numele de sistemul limbic, care controleaza emotiile, comportamentele si anumite functii ale memoriei. Persoanele cu aceasta tulburare pot suferi modificari de personalitate sau tulburari de dispozitie, pierderi de memorie, convulsii, halucinatii sau somnolenta.

Polimiozita

Reactia autoimuna impotriva muschilor poate fi declansata de limfomul non-Hodgkin si de cancerele pulmonare si ale vezicii urinare.

Sindromul Opsoclonus-myoclonus

Acest sindrom este din cauza disfunctiei cerebelului sau a legaturilor sale. Poate provoca miscari rapide, neregulate ale ochilor si muscaturi involuntare, haotice ale muschilor la nivelul membrelor si trunchiului.

Sindromul omului rigid

Denumit si sindromul omului intepenit, acest sindrom este caracterizat prin rigiditate musculara progresiva, severa, afectand mai ales coloana vertebrala si picioarele. De asemenea, poate provoca spasme musculare dureroase.

Mielopatia

Acest termen se refera la un sindrom limitat la maduva spinarii. In functie de nivelul de leziune a maduvei spinarii, este posibil sa apara modificari ale functiei intestinale si ale vezicii urinare si slabiciune si amorteala severa in corp.

Miastenia gravis

Este, de asemenea, legata de comunicarea perturbata intre nervi si muschi. E caracterizata prin slabiciune si oboseala rapida a oricaruia dintre muschii care sunt sub control voluntar, inclusiv muschii fetei, mainilor si picioarelor. Muschii implicati in mestecat, inghitire, vorbire si respiratie pot fi, de asemenea, afectati. Cand apare ca sindrom paraneoplazic, este de obicei asociata cu cancerul timusului (timom).

Neuromiotonia

Neuromiotonia se caracterizeaza prin impulsuri anormale ale celulelor nervoase din afara creierului si a maduvei spinarii (hiperexcitabilitate a nervului periferic) care controleaza miscare musculara. Aceste impulsuri pot provoca spasme musculare si zvacniri, rigiditate progresiva, crampe musculare, miscare incetinita si alte tulburari musculare.

Neuropatie periferica

Aceasta afectiune se refera la tipare de deteriorare a nervilor care transmit mesaje din creier sau coloana vertebrala catre restul corpului. Cand deteriorarea implica doar nervii senzoriali ai sistemului nervos periferic, pot aparea dureri si tulburari de senzatie oriunde in corp.

Disautonomia

Disautonomia se refera la o gama larga de semne si simptome rezultate din leziunile nervilor care regleaza functiile involuntare ale corpului (sistemul nervos autonom), cum ar fi frecventa cardiaca, tensiunea arteriala, transpiratia si functiile intestinale si ale vezicii urinare. Cand aceasta parte a sistemului nervos este afectata, simptomele obisnuite sunt tensiunea arteriala scazuta, batai neregulate ale inimii si dificultati de respiratie.

B. Sindroame paraneoplazice dermatologice

Multe dintre sindroamele paraneoplazice dermatologice si reumatologice sunt afectiuni care apar cel mai frecvent fara o malignitate asociata. Aceste sindroame afecteaza pielea si stratul in care se intalnesc pielea si tesuturile subiacente. Din pacate, cele mai multe dintre acestea pot fi cauzate de alte afectiuni decat cancerul. Acestea includ:

Osteoartropatia hipertrofica

Osteartropatia hipertrofica se caracterizeaza prin formarea de os nou de-a lungul axului oaselor lungi si falangelor, umflare articulara si durere. Aproximativ 90% dintre cazuri sunt paraneoplazice, restul cazurilor gasindu-se in asociere cu afectiuni cum ar fi fibroza pulmonara, endocardita, boala Graves si boala inflamatorie intestinala. Caracteristicile clinice ale osteoartropatiei hipertrofice sunt prezente la pana la 10% dintre pacientii cu tumori pulmonare.

tipuri de sindrom paraneoplazic

Pemfigus paraneoplazic

Este o afectiune severa care afecteaza pielea si mucoasele. Daca nu este tratata in mod eficient, poate duce la  infectie secundara si chiar deces. Se caracterizeaza prin leziuni dureroase ale mucoasei, precum si o eruptie care se observa mai ales pe palme, talpi si trunchi. Sindromul se crede ca provine din anticorpi directionati impotriva antigenelor tumorale care prezinta reactivitate incrucisata impotriva diferitelor proteine ​​epidermice.

Dermatomiozita

Este cauzata de un raspuns imunitar care provoaca inflamarea pielii si a tesuturilor subiacente. Desi are alte cauze, poate fi cauzata si de mai multe tipuri de cancer, inclusiv cancer mamar, cancer ovarian, cancer pancreatic, cancer la stomac, cancer de intestin gros si limfom non-Hodgkin. Rezultatele dermatologice includ o eruptie pe pleoapele superioare, o eruptie eritematoasa pe fata, gat, spate, piept si umeri si o eruptie deasupra articulatiilor falangelor care poate imita psoriazisul.

Acantosis nigricans

Desi poate avea mai multe cauze subiacente, poate fi cauzata de carcinoame gastrice, ale plamanilor si uterului care determina producerea unui hormon care duce la cresterea necontrolata a celulelor. Se caracterizeaza prin piele ingrosata hiper-pigmentata, predominant in regiunile axile si gatului. Cele mai multe cazuri apar la persoane cu rezistenta la insulina sau alte afectiuni endocrine nemaligne.

Vasculita leucocitoclastica

Vasculita leucocitoclastica paraneoplazica apare cel mai frecvent in caz de afectiuni hematologice sau tumori pulmonare, gastrointestinale sau ale tractului urinar. Apar si simptome de durere, arsura si prurit pe langa alte simptome ca febra si starea de rau, de obicei.

Sindromul Sweet (dermatoza neutrofilica febrila)

Este caracterizat printr-un anumit tip de papule. Acestea pot fi cauzate de cancere de sange precum leucemia. Aproximativ 20% dintre pacientii cu sindrom Sweet prezinta un cancer de baza, cel mai frecvent leucemie mieloida acuta sau o alta malignitate hematologica. Cele mai frecvent asociate tumori solide sunt cancerul mamar, cancer genitourinar si gastrointestinal.

C. Sindroame paraneoplazice endocrine

Aceste sindroame apar, in general, cand o tumora ce se gaseste intr-unul dintre organele care produc hormoni incepe sa creeze hormonul in sine. Poate fi cauzata si de tumori din alta regiune a corpului. Tratamentul tumorii subiacente reduce adesea aceste afectiuni. Dezvoltarea acestor afectiuni nu se coreleaza neaparat cu stadiul cancerului sau cu prognosticul.

Unele dintre cele mai cunoscute dintre acestea sunt:

Sindrom Cushing

Sindromul Cushing poate fi cauzat de o tumora care secreta ACTH. Poate fi cauzat de carcinom cu celule mici, tumora la nivelul pancreasului, o tumora pe nervi sau un timom. Aproximativ 5 – 10% dintre cazurile de sindrom Cushing sunt paraneoplazice. Aproximativ 50 – 60% dintre aceste cazuri paraneoplazice sunt tumori pulmonare neuroendocrine.

Hipercalcemie

Mai multe tipuri de cancer pot provoca hipercalcemie, inclusiv carcinomul cu celule scuamoase al plamanilor, cancerul de san, cancerul de rinichi, mielom si cancerul ovarian. Hipercalcemia asociata malignitatii apare in pana la 10% dintre cazurile de cancer avansat. Caracteristicile clinice ale hipercalcemiei includ greata, varsaturi, letargie, insuficienta renala si coma. Gravitatea simptomelor depinde nu numai de gradul de hipercalcemie, ci si de rapiditatea debutului.

Hipoglicemia

Hipoglicemia poate fi cauzata de sarcoamele tesutului conjunctiv, ale oaselor, maduvei osoase si altor tesuturi similare, precum si de carcinomul hepatocelular.

Sindrom carcinoid

Sindromul carcinoid provoaca niveluri ridicate de serotonina. Poate fi cauzat de un adenom bronsic, carcinom pancreatic sau carcinom stomacal.

SIADH – Sindrom de secretie inadecvata a hormonului antidiuretic

Duce la un volum redus de urina si o acumulare de lichide in organism. Poate fi cauzat de carcinomul cu celule mici sau de tumorile sistemului nervos central. Cancerul pulmonar cu celule mici reprezinta cea mai mare parte a acestor cazuri.

D. Sindroame paraneoplazice hematologice

sindroame paraneoplazice hematologice

Aceste sindroame afecteaza sangele. Aproape orice probleme generala a sangelui poate fi cauzata de un cancer de baza. Sindroamele hematologice paraneoplazice sunt rareori simptomatice. Aceste afectiuni sunt de obicei detectate dupa un diagnostic de cancer, necesita rareori terapie specifica si se pot reduce odata cu tratarea cu succes a malignitatii subiacente. Aceste sindroame includ:

Granulocitoza

Acest sindrom este comun in asociere cu leucemia. Granulocitoza paraneoplazica apare la aproximativ 15% dintre pacientii cu tumori solide. Numarul globulelor albe variaza de obicei intre 12 si 30 × 109 / L, dar in unele cazuri depaseste 50 × 109 / L.  Poate fi asociata cu cancerul pulmonar (in special cancerul pulmonar cu celule mari), precum si cancerele gastro-intestinale, cerebrale, de san, renale si ginecologice.

Eozinofilia paraneoplazica

Eozinofilia paraneoplazica reprezinta un subset de eozinofilie secundara care apare din cauza productiei tumorale a factorilor de crestere a eozinofilelor interleukina (IL) -3, IL-5 si GM-CSF. Cele mai frecvent asociate malignitati sunt limfoame si leucemii, dar eozinofilia paraneoplazica poate fi, de asemenea, observata in caz de tumori pulmonare, gastrointestinale si ginecologice.

Trombocitoza paraneoplazica

Aproximativ 35% dintre pacientii cu trombocitoza paraneoplazica prezinta o malignitate. Alte afectiuni asociate frecvent cu trombocitoza reactiva includ infectia, starea de postplenectomie, pierderea de sange acuta si deficienta de fier.

Aplazia eritrocitara pura paraneoplazica

Este cel mai frecvent asociata cu timomul. Poate aparea, de asemenea, dintr-un defect al celulelor stem, virusuri herpetice, parvovirus B19 etc. Tratamentul este centrat pe terapia cancerului si imunosupresie.

Simptome ale sindromului paraneoplazic

simptomele sindroamelor paraneoplazice

Simptome generale

Simptomele sindroamelor paraneoplazice variaza in functie de sistemele de organe afectate. In mai mult de jumatate dintre cazuri, simptomele apar inainte ca o persoana sa primeasca un diagnostic de cancer. Simptomele generale ale acestor sindroame pot include febra, pierderea poftei de mancare, pierdere in greutate si transpiratii nocturne. De asemenea, oamenii se pot confrunta cu simptome in functie de tipul sindromului.

Simptome asociate cu sindroamele paraneoplazice dermatologice

Sindroamele dermatologice pot cauza:

  • roseata;
  • prurit;
  • eruptii cutanate de diferite tipuri;
  • cresteri cutanate benigne – necanceroase.

Simptome asociate cu sindroamele paraneoplazice endocrine

Sistemul endocrin include organe precum hipofiza  si hipotalamus care produc hormoni. Sindroamele endocrine pot provoca:

  • tensiune arteriala crescuta;
  • slabiciune;
  • crestere in greutate.

Simptome asociate cu sindroamele paraneoplazice neurologice si musculare

Sindroame neurologice pot cauza simptome precum:

  • ameteala;
  • vedere dubla;
  • reflexe reduse
  • dificultati de vorbire;
  • slabiciune;
  • afectarea coordonarii musculare;
  • tulburari de somn;
  • convulsii;
  • halucinatii;
  • probleme de echilibru etc.

Semnele si simptomele sindroamelor paraneoplazice ale sistemului nervos se pot dezvolta relativ repede.

Cauze ala aparitiei sindromului paraneoplazic

Sindroamele paraneoplazice pot aparea uneori alaturi de multe forme de cancer. Acestea apar atunci cand sistemul imunitar, pe langa atacarea celulelor canceroase, incepe sa atace celulele normale, sanatoase.

De ce sistemul imunitar ataca aceste celule sanatoase? Tumorile canceroase pot produce anumite substante – precum hormoni sau anticorpi – ce intra in fluxul sangvin. Aceste substante pot cauza probleme. De exemplu, intrucat sistemul imunitar al organismului elibereaza un anumit anticorp pentru a ataca o tumora, acel tip de anticorp ar putea interactiona, de asemenea, cu tesutul creierului si poate duce la probleme de vedere.

Factorii de risc includ varsta, un diagnostic anterior de cancer sau un istoric familial al anumitor tipuri de cancer.

Tipurile de cancer care pot provoca sindroame paraneoplazice includ:

  • cancer de san;
  • cancer gastric;
  • leucemie;
  • limfom;
  • cancer pulmonar;
  • cancer ovarian;
  • cancer pancreatic;
  • cancer renal etc.

tratarea sindromului paraneoplazic

Diagnostic

Un medic poate diagnostica sindroamele paraneoplazice cu un examen fizic si mai multe teste. Medicii folosesc teste imagistice, cum ar fi tomografii si RMN-uri pentru a depista o tumora care poate cauza simptome. Testele de sange pot oferi indicatii importante privind o tumora sau prezenta anticorpilor legati de sindroamele paraneoplazice.

Tratament

Sindroamele paraneoplazice variaza mult in functie de simptome si pot exista chiar mai multe cauze. Din acest motiv, tratamentul va trebui adaptat pentru fiecare cancer si sindrom individual.

In general, cel mai bun tratament pentru oricare dintre aceste sindroame este tratarea cancerului de baza. Terapiile suplimentare includ:

  • corticosteroizi: medicamente care reduc inflamatia (umflarea);
  • imunosupresie: medicamente care gestioneaza raspunsul autoimun;
  • imunoglobulina intravenoasa: anticorpi sanatosi ce ajuta la distrugerea anticorpilor care provoaca sindromul respectiv;
  • plasmafereza: procedura care scade numarul de anticorpi prin eliminarea plasmei din sange;
  • kinetoterapie si logopedie: exercitii musculare care ajuta la imbunatatirea unor functii precum vorbirea si miscarea.

Este important ca tratamentul acestor simptome sa fie inceput cat mai curand posibil, deoarece unele dintre simptome pot fi critice. Acestea includ niveluri ridicate de calciu in sange sau niveluri scazute de sodiu in sange.

Referinte:
(1) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2931619/
(2) https://www.ninds.nih.gov/disorders/all-disorders/paraneoplastic-syndromes-information-page
(3) https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17938-paraneoplastic-syndromes
(4) https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/paraneoplastic-syndromes/symptoms-causes/syc-20355687
(5) https://rarediseases.org/rare-diseases/paraneoplastic-neurologic-syndromes/

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *