Scintigrafia osoasă este o tehnică imagistică de diagnostic ce poate ajuta la depistarea unor afecțiuni osoase – de la fracturi și infecții osoase până la cancere osoase și metastaze osoase.

CUPRINS:

1. Ce este scintigrafia?
2. Ce afecţiuni poate depista scintigrafia?
3. Tipuri de scintigrafie, în funcţie de localizare
4. Când se recomandă scintigrafia?
5. Pregătirea pentru scintigrafie
6. Cum se derulează o scintigrafie
7. Beneficii ale scintigrafiei
8. Riscuri ale scintigrafiei
9. Cât durează o scintigrafie
10. Cum se interpretează rezultatele unei scintigrafii

Ce este scintigrafia?

Scintigrafia osoasă este o procedură imagistică de diagnostic, axată în principal pe examinarea scheletului. Ajută la diagnosticarea și urmărirea mai multor tipuri de boli osoase. Poate fi, de asemenea, un instrument important pentru detectarea cancerului care s-a răspândit la os din locația inițială a tumorii, cum ar fi sânul sau prostata.

Medicul poate recomanda o scintigrafie dacă aveți dureri scheletice inexplicabile, infecții osoase sau leziuni osoase care nu pot fi văzute pe o radiografie standard. O cantitate redusă de substanță radioactivă este utilizată în timpul scanării pentru a ajuta la examinarea oaselor. Substanța radioactivă, numită radionuclid sau trasor radioactiv, poate fi crescută sau scăzută în zone anormale ale osului. Radionuclidul emite un tip de radiație, numită radiație gamma. Radiația gamma este detectată de un scaner. Zonele în care se acumulează radionuclidul se numesc „puncte fierbinți”. Aceste zone pot fi un semn al unor afecțiuni, cum ar fi tumorile osoase și cancerul osos metastatic.

Ce afecţiuni poate depista scintigrafia?

Testul este foarte sensibil la orice diferență în metabolismul osos. Este o procedură utilă în diagnosticarea unei game largi de afecțiuni osoase, inclusiv:

• fracturi;
• artrită;
• infecții articulare sau infecții osoase;
• displazie fibroasă (o afecțiune care determină creșterea țesutului anormal, cicatrician, în locul osului normal);
• afectarea circulației sangvine în oase sau moartea țesutului osos;
• boala Paget a oaselor;
• cancer osos;
• cancer care a metastazat în oase – metastaze osoase.

Tipuri de scintigrafie, în funcţie de localizare

O scanare osoasă este un test de medicină nucleară. Aceasta înseamnă că procedura utilizează o cantitate foarte mică de substanță radioactivă, numită trasor – ce este injectat intravenos. De cele mai multe ori, întregul corp este scanat în timpul acestui test. Rezultatele pot arăta leziuni osoase care pot fi cauzate de cancer. Dacă scanarea prezintă leziuni osoase, pot fi necesare mai multe teste.

Scintigrafia întregului corp este numită și scintigrafie completă sau scintigrafie „whole body”, iar scintigrafia mai poate fi scintigrafie localizată. Alte tipuri de scintigrafie sunt scintigrafia trifazică – permite examinarea secvențială a oaselor, vaselor de sânge și țesuturilor și scintigrafia 3D SPECT – se obțin imagini 3D ale unei zone sau a întregului corp.

Pe lângă scintigrafia osoasă, mai sunt și alte tipuri de scintigrafii, ca scintigrafie renală, scintigrafie pulmonară, scintigrafie tiroidiană, scintigrafie cardiacă, scintigrafie miocardică.

Când se recomandă scintigrafia?

Scintigrafia este indicată mai ales pentru a depista un cancer osos, inclusiv cancere care s-au răspândit la os din alte zone ale corpului – cum ar fi sânul, plămânul, rinichii, glanda tiroidă sau prostata. De asemenea, este indicată pentru a diagnostica exact cauza sau localizarea durerii osoase inexplicabile – ca durerea persistentă de spate.

Astfel, indicațiile scintigrafiei sunt:

• depistarea unui cancer osos;
• stadializarea unui cancer osos;
• monitorizarea răspunsului la tratament a unei boli osoase – inclusiv cancer osos;
• examinarea răspândirii unui cancer la os;
• examinarea răspândirii unui cancer osos;
• depistarea unor leziuni ale oaselor cauzate de infecții sau boli de oase;
• depistarea cauzei pentru dureri osoase sau localizarea durerii – pentru dureri de oase de cauză necunoscută;
• diagnosticarea oaselor rupte – când radiografiile nu sunt suficiente;
• identificarea fracturilor greu de localizat;
• examinarea unei fracturi osoase inexplicabile (frractură patologică);
• examinarea vârstei unei fracturi;
• evaluarea unei infecții osoase detectate prin alte teste;
• evaluarea daunelor cauzate de artrită și alte afecțiuni osoase;
• pentru a vedea dacă fluxul de sânge către un os e afectat.

Pregătirea pentru scintigrafie

Scanările osoase nu sunt de obicei indicate pentru femeile însărcinate sau mame care alăptează din cauza preocupărilor legate de expunerea la radiații pentru copil. Informați medicul dacă sunteți gravidă – sau credeți că puteți fi gravidă – sau dacă alăptați.

Nu e nevoie de o pregătire specială. Discutați cu medicul și informați medicul dacă ați luat un medicament care conține bismut sau dacă ați făcut un test cu raze X folosind bariu în ultimele 4 zile. Bariul și bismutul pot interfera cu rezultatele scanării osoase. De asemenea, menționați dacă aveți alergii la medicamente sau alte afecțiuni medicale.

Înainte de test, vi se poate cere să îndepărtați bijuterii sau alte obiecte metalice.

Cum se derulează o scintigrafie

Există 2 părți pentru o scanare osoasă și o perioadă de așteptare între. Prima parte durează 20-30 de minute, inclusiv timpul necesar pentru a te pregăti. Aceasta va include injectarea lichidului radioactiv și poate include scanarea imediat după injecție. Aceasta este urmată de 3 – 6 ore timp de așteptare. A doua parte durează 30 – 60 minute, inclusiv timpul necesar pentru a te pregăti. Dacă scanarea este efectuată pentru a depista o infecție osoasă, imaginile vor fi preluate aproape imediat după injectarea materialului radioactiv și din nou 3-4 ore mai târziu. Dacă testul este utilizat pentru a examina metastazele osoase, imaginile sunt luate o singură dată, la 3-4 ore după injecție.

După ce trasorul a avut timpul necesar pentru a circula prin corp, vi se va cere să vă întindeți pe o masă plată. O cameră se va mișca încet în jurul corpului pentru a prelua imagini. Poate fi necesară schimbarea poziției. Un computer procesează imaginile preluate pentru a crea o imagine generală. Orice zone cu activitate osoasă crescută apar ca o pată întunecată pe imagine.

Materialul se acumulează în zona corpului în curs de examinare, unde emite o cantitate mică de energie sub formă de raze gamma. Camerele speciale detectează această energie și, cu ajutorul unui computer, creează imagini care oferă detalii despre structura și funcția organelor și țesuturilor.

Beneficii ale scintigrafiei

Principalele beneficii ale scintigrafiei sunt:

• este o procedură mai puțin costisitoare decât alte proceduri de diagnostic;
• permite evaluarea oaselor și detectarea fracturilor și a altor anomalii ce nu pot fi văzute pe radiografii;
• poate ajuta la depistarea precoce a cancerului osos primar sau a cancerului care s-a răspândit la oase din alte regiuni ale corpului;
• poate detecta osteomielita, o infecție a osului sau a măduvei osoase;
• poate ajuta la monitorizarea tratamentului anumitor anomalii osoase;
• oferă informații unice – inclusiv detalii despre funcția și anatomia structurilor corpului – adesea imposibil de utilizat prin alte proceduri imagistice;
• oferă numeroase informații de diagnostic sau care permit stabilirea unui plan de tratament pentru multe boli;
• poate oferi informații mai precise decât chirurgia exploratorie;
• nu se cunosc reacții adverse acute sau pe termen lung și, cu excepția cazurilor de pacienți foarte tineri, sedarea este rareori necesară.

Limitări ale procedurii

În timp ce o scanare osoasă este extrem de sensibilă la leziuni și alte anomalii osoase, imaginile nu sunt specifice mereu și pot necesita investigații suplimentare cu PET, tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) sau biopsie osoasă. O scanare osoasă poate uneori să omită tumori mai mici și este mai puțin specifică în detectarea tumorilor osoase metastatice decât un PET.

Riscuri ale scintigrafiei

Scanerul gamma în sine nu emite radiații. Singurele efecte secundare asociate procedurii (din cauza duratei lungi) sunt cele legate de radioactiv.

Termenul „radioactivitate” poate suna ca ceva grav, dar substanțele chimice radioactive utilizate în scanările de acest tip sunt considerate a fi sigure și părăsesc organismul rapid prin urină. Doza de radiații pe care o primește corpul este foarte mică. O scanare osoasă implică utilizarea unui trasator radioactiv, cel mai frecvent o substanță cunoscută sub numele de technetium-99m, care este injectată în fluxul sangvin. Nivelul radiațiilor emise este extrem de scăzut, cu mult mai mic decât cel de la o scanare CT. De asemenea, are un timp de înjumătățire relativ scurt al medicamentului (în jur de 6 ore), ceea ce înseamnă că va fi excretat din sistem în decurs de 1-2 zile.

Efecte secundare de la injectare

Cele mai frecvente reacții adverse asociate cu technetium-99m (apar la mai mult de 1 % dintre pacienți) sunt:

• dureri sau umflături la locul injecției;
• schimbări de gust;
• durere în piept sau disconfort;
• frecvența cardiacă rapidă;
• modificări ale mirosului;
• frecvența cardiacă neregulată.

Alte efecte secundare mai puțin probabile includ vederea încețoșată, amețeli, oboseală, mâncărime, greață, vărsături și slăbiciune.

Scintigrafia și sarcina

Ca în cazul oricărui alt tip de radiații (cum ar fi radiografii – raze X), există un risc mic ca razele gamma să afecteze un copil nenăscut. Așadar, informați medicul dacă sunteți gravidă sau dacă puteți fi gravidă.

Cât durează o scintigrafie

Prima etapă a scintigrafiei – inclusiv injectarea – durează aproximativ 20-30 de minute, și poate include și o scanare imediat după injectare. Urmează o perioadă de așteptare de 3-6 ore. Apoi, a doua parte – scanarea – durează 30-60 minute, în funcție de tipul de scintigrafie și de regiunile scanate.

Cum se interpretează rezultatele unei scintigrafii

După câteva zile de la scanare, medicul va examina rezultatele pe baza raportului de imagistică.

Scopul testării este de a identifica zonele de osos anormal. Imaginea în sine, care prezintă scheletul, poate conține „puncte fierbinți” mai închise la culoare în care s-au acumulat moleculele de trasor. Acest lucru indică o anomalie care, în funcție de dimensiunea și localizarea sa, poate oferi indicii cu privire la sănătatea țesutului respectiv.

În timp ce o scanare osoasă poate identifica o anomalie, imaginea în sine nu stabilește un diagnostic în sine. Pot fi necesare teste suplimentare de laborator și imagistică, pentru a face un diagnostic definitiv. În funcție de cauza suspectată, este posibil să fiți nevoit să faceți teste de sânge, biopsie osoasă sau proceduri mai complexe

Referințe:
(1) Bone Scan, link: https://www.healthline.com/health/bone-scan
(2) Skeletal Scintigraphy (Bone Scan), link: https://www.radiologyinfo.org/en/info.cfm?pg=bone-scan
(3) Bone scan, link: https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/bone-scan/about/pac-20393136
(4) Bone scan, link: https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/cancer-in-general/tests/bone-scan
(5) Bone Scan, link: https://patient.info/cancer/cancer/bone-scan
(6) Whole Body Bone Scan, link: https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/17642-whole-body-bone-scan