Radioembolizarea este o procedura medicala utilizata uneori in oncologie, de obicei pentru tumorile la nivelul ficatului. Iata ce implica, ce beneficii si riscuri poate avea.

CUPRINS:

1. Ce este radioembolizarea?
2. Principiu de actiune
3. Ce implica procedura?
4. Riscuri posibile si efecte adverse
5. Beneficiile procedurii

Ce este radioembolizarea?

Radioembolizarea este o forma de radioterapie interna folosita in cancer. Este o procedura asemanatoare cu chemoembolizarea, dar se folosesc microsfere radioactive. Acestea contin material radioactiv – Ytriu 90 – si sunt introduse in tesutul canceros prin intermediul vaselos sangvine. Energia radioactiva va distruge, astfel, celulele canceroase.

Este numita si radioterapie interna selectiva (Selective internal radiation therapy -SIRT) sau radioembolizare transarteriala, o procedura noua si in curs de dezvoltare pentru tratarea tumorilor hepatice nerezecabile (neoperabile).

Embolizarea arteriala se numeste si embolizare transarteriala si presupune folosirea unui cateter care sa ajunga prin artera hepatica pana la ficat. Prin cateter se vor injecta diferite particule, pentru a o bloca. Chemoembolizarea se numeste si chemoembolizare transarteriala si combina embolizarea cu chimioterapia. Se folosesc de obicei microsfere ce contin medicamente de chimioterapie pentru a distruge o tumora din interior si pentru a opri alimentarea cu sange a cancerului. Radioembolizarea combina embolizarea si radioterapia. Se injecteaza microsfere care ajung langa tumora si timp de cateva zile emit radiatii direct in locul unde se afla tumora, fara a afecta zonele din jur.

Indicatii

Scopul procedurii este de a vindeca sau de a incetini dezvoltarea cancerului. Poate fi efectuata singura sau in combinatie cu alte tratamente. Este de obicei utilizata pentru tratarea cancerelor localizate intr-un organ, cel mai frecvent ficatul. Radioembolizarea este o terapie locala, ceea ce inseamna ca trateaza numai celulele canceroase din apropierea locului in care este administrata. De obicei, este utilizata pentru tumorile din organele solide care nu pot fi tratate doar prin alte mijloace, desi poate fi utilizata impreuna cu chirurgia si chimioterapia.

Principiu de actiune

Radioembolizarea este un tratament folosit in general pentru cancerul hepatic – carcinom hepatocelular si colangiocarcinom. De asemenea, poate fi folosita pentru metastaze hepatice care nu raspund la chimioterapie sau alte tratamente de prima linie. Tehnica presupune livrarea de microsfere Ytrium-90 in artera hepatica pentru a obtine un grad de absorbtie selectiva in tumorile hepatice. Se administreaza doze mari de radiatii direct in tumora, fara a afecta restul ficatului. Radioterapia cu fascicul extern nu este de multe ori eficienta pentru tratarea tumorilor hepatice, deoarece ficatul nu tolereaza bine radioterapia. Dozele mari de radiatii pot provoca probleme hepatice severe.

Pregatirea pentru interventie

Inainte de a se efectua aceasta procedura, se vor face o serie de teste si analize pentru a examina ficatul si pentru a stabili planul de tratament. O scanare CT arata unde sunt localizate tumorile in ficat si dimensiunea lor. Se vor face si analize de sange pentru a examina numarul de celule sangvine, cat de bine functioneaza rinichii si ficatul, daca exista probleme cu coagularea sangelui etc. O angiografie analizeaza alimentarea cu sange a ficatului, care variaza de la persoana la persoana. Se vor bloca vasele de sange mici care duc in alte zone ale corpului, cum ar fi stomacul sau plamanii. Acest lucru previne ca microsferele sa ajunga in alte zone si sa deterioreze tesutul sanatos.

Ce implica procedura?

Microsferele pot fi livrate in artera hepatica fie printr-o punctie sau o incizie in zona inghinala, in acelasi timp cu utilizarea procedurilor imagistice de angiografie. Cateterele se introduc pana la vasele de sange care alimenteaza tumorile hepatice. Este esential ca circulatia hepatica sa fie izolata de cea a altor structuri, cum ar fi duodenul, stomacul si pancreasul. Vase precum artera gastroduodenala, artera gastrica dreapta si ramurile pancreatico-duodenale trebuie embolizate inainte de administrarea tratamentului. In timpul angiografiei, o cantitate mica de colorant (sau substanta de contrast) este injectata printr-un cateter introdus intr-o artera. Substanta de contrat se deplaseaza prin cateter in ficat si evidentiaza vasele de sange. Imaginile sunt preluate pe tot parcursul procedurii. Se va obtine o harta a vaselor hepatice, astfel incat cateterul sa poata fi avansat mai aproape de locul tumorilor din ficat.

Se vor introduce microsferele care au dimensiunea de aproximativ 20-30 microni, si care sunt incarcate cu material radioactiv. Radionuclidul Ytrium-90 emite o serie de radiatii cu particule β, direct in tumora, fara a afecta tesutul sanatos din jur. De obicei, procedura este efectuata in 2 etape, la distanta de 7-10 zile. Radiatia β este un tip obisnuit de radiatii utilizate in alte terapii de medicina nucleara si proceduri de diagnostic. In prima etapa se face o angiografie pentru a cartografia vasele sangvine si se va injecta prin intermediul cateterului trasorul radioactiv. Se va calcula doza necesara si eficienta de tratament – este practic o etapa de simulare. In etapa a doua se face angiografie pentru a se administra radionuclidul Ytrium-90.

Retineti!

Tumorile tratate prin aceasta interventie pot fi tumori care incep la nivelul ficatului (cunoscut si sub numele de cancer hepatic primar) sau pot fi tumori care s-au raspandit in ficat dintr-o alta parte a corpului (cunoscute si sub numele de cancer hepatic secundar sau metastaze). Procedura dureaza de obicei 60 – 90 de minute, dar poate dura mai mult. Radioembolizarea este in general nedureroasa. Cu toate acestea, unii pacienti pot prezenta dureri usoare atunci cand microsferele sunt injectate. Putini pacienti au reactii adverse numite sindrom postembolizare, inclusiv greata, varsaturi si febra.

Eficienta si contraindicatii

Radioembolizarea nu este recomandata in caz de disfunctie hepatica sau renala severa, coagulare anormala a sangelui sau blocaje al cailor biliare. In unele cazuri – in ciuda disfunctiei hepatice – radioembolizarea se poate face in cantitati mici si in mai multe proceduri pentru a reduce efectul asupra ficatului.

Aproximativ 70-95% dintre pacienti vor observa imbunatatiri la nivelul ficatului si, in functie de tipul de cancer hepatic, procedura poate imbunatati rata de supravietuire.

Recomandari dupa interventie

In primele 24 de ore dupa tratament, trebuie sa va asigurati ca va spalati bine mainile dupa ce ati folosit toaleta. Gama de radiatii este foarte mica. Insa, ca masura de precautie, vi se poate spune sa evitati contactul strans cu copiii mici si cu femeile insarcinate in prima saptamana dupa tratament. Cea mai mare parte a radiatiei din microsfere dispare in decurs de 2 saptamani. Microsferele raman in ficat permanent, dar sunt inofensive.

Riscuri posibile si efecte adverse

Exista riscul ca vasul de sange sa fie ranit in timp ce se plaseaza tubul. Cand tumora este distrusa, este posibil sa aveti dureri, febra si greata – sindrom postembolizare. In cazuri rare, zona inciziei se poate infecta, ceea ce poate necesita medicamente sau o alta interventie. Distrugerea tumorilor hepatice si a produselor secundare poate provoca febra pe termen scurt (pana la o saptamana). Acest lucru poate fi bine controlat cu paracetamol, de obicei.

In general, efectele secundare sunt usoare si includ:

• febra;
• frisoane;
• diaree;
• dureri de stomac;
• senzatie de presiune in abdomen.

Aceste reactii adverse dureaza de obicei doar cateva zile. Adresati-va medicului, insa, daca apare febra mare, deoarece poate fi data de o infectie. Oboseala este un efect secundar frecvent si poate dura pana la 6 saptamani. In mod normal, nu este atat de grava incat sa afecteze activitatile zilnice normale. Oboseala severa este destul de rara.

Efecte adverse rare

Rareori, un numar mic de microsfere se poate deplasa in sistemul digestiv si poate provoca dureri abdominale, sangerari, pancreatita, ulcer. Uneori, printre efectele adverse se poate numara si inflamatia vezicii biliare – aceasta se numeste colecistita. Simptomele includ durere, febra si senzatie de rau. Starea se poate reduce fara tratament, dar in cazuri rare este posibil sa fie nevoie de o interventie chirurgicala pentru a indeparta vezica biliara. Daca elementele radioactive se indreapta catre plamani, pot provoca inflamatii. Este o complicatie rara, insa. Poate provoca tuse si dificultati de respiratie.

De asemenea, radiembolizarea poate cauza inflamatia ficatului – poate afecta starea ficatului si poate sa apara la cateva saptamani dupa tratament. Se vor face teste periodice de sange (teste ale functiei hepatice) pentru a verifica acest lucru. Functia hepatica se poate imbunatati de la sine dupa cateva saptamani. Uneori este posibil sa fie nevoie de steroizi sau alte medicamente. Deteriorarea ficatului poate pune viata in pericol, dar acest lucru este extrem de rar.

Beneficiile procedurii

Pentru pacientii cu tumori neoperabile, radioembolizarea poate prelungi durata de viata de la luni la ani si poate imbunatati calitatea vietii. In unele cazuri, poate permite optiuni curative, cum ar fi interventia chirurgicala sau transplantul de ficat. Radioembolizarea produce mai putine efecte secundare comparativ cu radioterapia standard. Nu este necesara nicio incizie chirurgicala – doar o mica incizie in piele care nu are nevoie de cusaturi.

Combinarea acestei proceduri cu chimioterapia standard poate oferi beneficii mai mari in ceea ce priveste rata de supravietuire decat simpla utilizare a chimioterapiei, in cazul acestor tipuri de tumori. Aceasta procedura poate reduce dimensiunea tumorilor, pana la punctul in care chirurgii pot elimina tumora din ficat. Este o forma de tratament locoregional, adica actioneaza direct asupra tesutului afectat de cancer.

Scopul general al procedurii este de a reduce dimensiunea tumorilor din ficat, astfel incat sa poata prelungi viata pacientului, mentinand in acelasi timp sau imbunatatind calitatea vietii. Dupa procedura, se vor analiza rezultatele prin proceduri ca o tomografie computerizata (CT), tomografie cu emisie de pozitroni (PET), analiza markerilor tumorali etc. Deoarece aceasta procedura actioneaza prin distrugerea tumorile hepatice, medicul poate preleva o proba de sange inainte de radioembolizare si o alta proba de sange dupa tratament pentru a evalua daca a existat o reducere a markerilor in timp.

Referinte:
(1) https://www.cirse.org/patients/ir-procedures/selective-internal-radiation-therapy-sirt/
(2) https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/cancer-in-general/treatment/radiotherapy/internal/radioactive-implant-treatment/selective-internal-radiation-therapy-sirt
(3) https://www.insideradiology.com.au/sirt/
(4) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2020675/
(5) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3221012/
(6) https://www.radiologyinfo.org/en/info.cfm?pg=radioembol