Tratamentul cu bifosfonati in cancer poate avea o serie de beneficii – iata ce sunt aceste medicamente, ce rol au, cum se administreaza si ce efecte adverse pot aparea.

CUPRINS:

1. Ce sunt bifosfonatii?
2. Bifosfonatii in cancer – rol
3. Efecte secundare

Ce sunt bifosfonatii?

Bifosfonatii sunt medicamente utilizate pentru tratarea pierderii osoase si sunt cel mai frecvent tratament prescris pentru osteoporoza. Aceste medicamente pot reduce, de asemenea, riscul de fractura in caz de istoric de fracturi. Osul este supus in mod constant unui proces in care osteoblastele creeaza os nou si osteoclastele degradeaza tesutul osos. Bifosfonatii inhiba actiunea osteoclastelor prin favorizarea apoptozei lor (moartea celulara programata), care, la randul sau, incetineste pierderea osoasa.

Bifosfonatii sunt utilizati in boli osoase, cum ar fi osteoporoza si boala Paget. In osteoporoza, oasele devin fragile si se pot rupe cu usurinta. In boala Paget, se formeaza tesut osos anormal care poate provoca deformare si dureri.

Administrare

Bifosfonatii sunt de obicei administrati sub forma de tablete, dar pot fi administrati si prin injectii. Aceste medicamente pot provoca iritatii gastro-intestinale si trebuie luate pe stomacul gol dimineata. Pacientii sunt sfatuiti sa astepte apoi cel putin o jumatate de ora inainte de a manca sau de a lua orice alte medicamente. De asemenea, nu trebuie sa se intinda timp de 30 de minute dupa administrarea acestor comprimate. Pentru osteoporoza, tratamentul cu bifosfonati se administreaza de obicei timp de cel putin 5 ani, in functie de progres. Pentru boala Paget, tratamentul poate fi administrat pentru o perioada mai scurta de timp.

Iata exemple de medicamente ce apartin clasei bifosfonatilor:

• risedronat;
• alendronat;
• ibandronat;
• acid zoledronic.

Bifosfonatii injectabili se administreaza de obicei la fiecare 3 – 4 saptamani. Perfuziile pot dura de la 15 minute la 4 ore, in functie de tipul de bifosfonat administrat. Pe durata tratamentului e nevoie de monitorizare – pentru a vedea daca se reduce durerea osoasa si se fac teste de sange pentru a verifica modul in care functioneaza rinichii. Se testeaza si nivelul de calciu. De asemenea, se face evaluari imagistice ale densitatii osoase.

Bifosfonatii in cancer – rol

Aceste medicamente incetinesc leziunile osoase in curs de desfasurare, reduc durerile osoase si previn nivelurile anormale de calciu din sange. In cazul pacientilor cu cancer asociat cu leziuni osoase, bifosfonatii reduc nevoia de radioterapie si riscul de fractura. Pot ajuta la tratarea unor tipuri de cancer care cauzeaza leziuni osoase. Sunt, de asemenea, un tratament pentru nivelurile ridicate de calciu din sange. Bifosfonatii sunt un grup de medicamente care pot fi utilizate pentru a proteja oasele impotriva efectelor unor tipuri de cancer si pentru a trata unele afectiuni osoase. Uneori, bifosfonatii se numesc tratamente de intarire osoasa. Pot fi utilizati in mielomul multiplu si in metastazele osoase.

Limiteaza activitatea anumitor celule osoase, numite osteoclaste, care duc la slabirea osoasa si descompunere – ceea ce duce la osteoporoza. Cele mai multe tipuri de cancer care afecteaza oasele au inceput in alta parte a corpului si s-au raspandit in os. Cele mai frecvente tipuri sunt cancerul de san, cancerul de prostata si cancerul pulmonar. Durerea data de cancer este adesea legata de metastaze osoase. Cand metastazele osoase si mielomul multiplu duc la descompunerea oaselor, apare cresterea nivelului de calciu din sange. Un nivel ridicat de calciu in sange se numeste hipercalcemie.

O pierdere a masei osoase (sau a densitatii osoase) se numeste osteoporoza. Aceasta afectiune face ca osul sa devina slabit si e mai probabil sa se rupa. Unele tratamente pentru cancer, cum ar fi utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor, terapiile hormonale si unele medicamente de chimioterapie pot creste riscul de osteoporoza. Osteoporoza poate sa apara si din cauza factorilor care nu au legatura cu cancerul. Bifosfonatii pot fi utilizati pentru prevenirea si tratarea osteoporozei.

Cancere care pot afecta oasele

Cele mai multe tipuri de cancer care afecteaza oasele sunt cele care au inceput intr-o alta parte a corpului si s-au raspandit in os (cancer secundar osos). Cele mai frecvente tipuri sunt cancerul de san, cancerul de prostata si cancerul pulmonar. Mielomul se dezvolta din celulele din maduva osoasa, numite celule plasmatice. Maduva osoasa este tesutul spongios gasit in interiorul unora dintre oasele mari. Unele tipuri de tratamente pentru cancer pot afecta, de asemenea, oasele, facandu-le mai slabe, inclusiv chimioterapia si terapiile hormonale.

Cum afecteaza cancerul oasele?

Cancerele care se raspandesc la oase afecteaza oasele pe masura ce cresc. Celulele canceroase care s-au raspandit in oase elibereaza, de asemenea, proteine ​​care interactioneaza cu procesul normal de modelare a oaselor. Aceste proteine ​​sunt citokine si factori de crestere. Proteinele stimuleaza celulele care descompun osul (osteoclastele) si le fac hiperactive. Deci, osul este distrus mai repede decat este format os nou.

Asta inseamna ca oasele pot deveni mai subtiri si mai slabe, provocand durere la nivelul osului afectat, niveluri ridicate de calciu in sange si un risc crescut de fracturi. Calciul este depozitat in mod normal in oase si descompunerea celulelor osoase elibereaza mai mult calciu decat de obicei in sange. Medicii numesc hipercalcemie un nivel ridicat de calciu in sange. Simptomele hipercalcemiei includ senzatia de sete persistenta, constipatie, stare de rau, senzatie de somnolenta, durere abdominala si dureri osoase.

Tratamentul cu bifosfonati poate opri raspandirea anumitor tipuri de cancer in os. Studiile au aratat, de asemenea, ca bifosfonatii pot ajuta unele persoane cu cancer de san si mielom sa traiasca mai mult.

Tratamentul cu bifosfonati pentru mielom

E posibil sa fie nevoie de tratament cu bifosfonati daca aveti mielom pentru a incetini sau preveni bolile osoase, pentru a trata simptomele mielomului, cum ar fi durerea osoasa sau nivelurile ridicate de calciu etc. Se folosesc de obicei acid zoledronic, pamidronat disodic, clodronat de sodiu.

Tratamentul cu bifosfonati pentru cancerul de prostata

Poate fi recomandat tratament cu bifosfonati daca urmati terapie hormonala si aveti osteoporoza. Daca nu puteti beneficia de bifosfonati din orice motiv, este posibil sa sa recomande denosumab. Bifosfonatii nu sunt recomandati pentru a preveni cancerul de prostata care nu s-a raspandit. Este posibil sa primiti tratament cu bifosfonati daca aveti cancer avansat, iar tratamentul hormonal nu mai controleaza cancerul. Asta are ca scop prevenirea sau reducerea problemelor cu oasele.

Tratamentul cu bifosfonati pentru cancerul de san

In unele cazuri, tratamentul cu bifosfonati poate ajuta la reducerea riscului de raspandire a cancerului de san la oase. Poate fi indicat daca aveti cancer mamar raspandit la ganglionii limfatici din apropiere si sunteti in postmenopauza. Poate fi recomandat si pentru cancer mamar local avansat, care nu se afla in ganglionii limfatici din apropiere si sunteti la postmenopauza, aveti risc crescut de aparitie a cancerului dupa tratament etc. Pentru aceste femei, bifosfonatii recomandati sunt acid zoledronic si clodronat de sodiu.

Efecte secundare

Cel mai frecvent efect secundar al terapiei cu bifosfonati este iritatia gastro-intestinala. Acest lucru poate duce la dureri de stomac, arsuri la stomac, greata, varsaturi, constipatie sau diaree. Alte reactii adverse includ ameteli, cefalee, leziuni bucale si dureri musculare si articulare. Un efect secundar potential grav, dar foarte rar al terapiei cu bifosfonati este osteonecroza maxilarului, care poate distruge osul maxilarului. Daca dezvoltati reactii adverse, acestea pot aparea in orice moment, imediat dupa sau la cateva zile sau saptamani dupa terapia cu bifosfonati.

Efectele secundare ale terapiei cu bifosfonati vor depinde in principal de tipul de bifosfonat, doza, modul in care este administrat medicamentul si starea generala de sanatate.

Oboseala

Oboseala poate sa apara des in timpul terapiei cu bifosfonati. Tinde sa fie mai severa cand se folosesc si alte tratamente, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia.

Intensificarea durerii osoase

Uneori, durerile osoase se pot agrava temporar cand luati prima data bifosfonati. Acest efect secundar este adesea temporar. Este posibil sa se administreze analgezice mai puternice pana cand acest efect secundar dispare.

Probleme digestive

Pot sa apara probleme digestive, mai ales atunci cand bifosfonatul este luat sub forma de pastile. Problemele digestive includ greata si varsaturi, arsuri la stomac, crampe abdominale sau durere si diaree.

Simptome asemanatoare gripei

Simptomele asemanatoare gripei pot aparea la scurt timp dupa administrarea bifosfonatilor. Acestea includ febra, frisoane, dureri musculare si articulare sau dureri de cap. Aceste reactii adverse nu apar de obicei si sunt adesea temporare. Este mai probabil sa apara daca bifosfonatii se administreaza intravenos.

Osteonecroza

Osteonecroza este moartea osului cauzata de alimentarea deficitara cu sange a zonei. Osteonecroza maxilarului este un efect secundar rar asociat cu unii bifosfonati, daca sunt luati timp de peste un an. De obicei apare cand vorbim de tratament injectabil. Poate provoca slabirea dintilor, pierderea dintilor si leziuni deschise ale maxilarului care nu se vindeca. Efectuati un control stomatologic inainte de a incepe sa luati bifosfonati. Mentinerea unei bune igiene orale, asigurarea faptului ca protezele dentare sunt bine montate si efectuarea unor controale dentare regulate ar putea ajuta la prevenirea osteonecrozei maxilarului.

Referinte:
(1) https://vetoncologia.com/wp-content/uploads/2015/09/Bisphosphonates-and-cancer.pdf
(2) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3722725/
(3) https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S875632821100055X
(4) https://www.cancernetwork.com/view/bisphosphonates-prevention-and-treatment-bone-metastases