Monocite scăzute – iată care sunt cauzele pentru scăderea numărului de monocite, cum se manifestă în organism această scădere, care sunt valorile normale ale monocitelor și cum poate fi crescut nivelul lor.

CUPRINS:

1. Ce sunt monocitele?
2. Tipuri de monocite
3. Ce rol au monocitele?
4. Testarea numărului de monocite
5. Monocite scăzute – monocitopenie
6. Monocite scăzute – ce efecte au asupra sănătății?
7. Cum se poate crește nivelul monocitelor?
8. Monocitopenia și cancerul

Ce sunt monocitele?

Monocitele sunt cele mai mari dintre globulele sangvine albe și joacă un rol important în apărarea organismului împotriva germenilor și a inflamației. Aproximativ 2 -10% dintre globulele albe sunt monocite. Aceste celule circulă în sânge cu câteva zile înainte de a ajunge în țesuturi, unde devin macrofage sau celule dendritice.

La adulți, celulele sangvine sunt produse mai ales în măduva osoasă. Toate celulele sangvine provin din celule parentale comune numite celule stem hematopoietice. Procesul de producere a monocitelor se numește mielopoieză.

Monocitele trăiesc în medie 3 zile înainte de a suferi apoptoza (moarte celulară programată). Monocitele trăiesc mai mult când există inflamație. Odată ce inflamația se reduce, are loc moartea celulară.

Tipuri de monocite

Diferite subseturi de monocite au markeri proteici diferiți în exterior, iar aceste subseturi se pot comporta diferit. Acum sunt descrise trei tipuri diferite de monocite umane:

• monocitele clasice reprezintă aproximativ 80 % din totalul populației de monocite;
• restul de 20 % poate fi clasificat după etichetele lor proteice ca monocite neclasice și monocite intermediare.

Termenii „inflamatori” și „antiinflamatori” sunt de asemenea folosiți pentru a descrie monocitele umane, pe baza etichetelor proteice particulare sau a receptorilor, care se găsesc în exteriorul acestor celule.

Tipurile de monocite includ:

Celulele dendritice

Acestea sunt celule care prezintă antigen, care sunt capabile să marcheze celulele care sunt antigene (corpuri străine) care trebuie distruse de limfocite.

Macrofagele

Acestea sunt celule fagocitare care sunt mai mari și trăiesc mai mult decât neutrofilele. Macrofagele sunt de asemenea capabile să acționeze ca celule care prezintă antigen.

Ce rol au monocitele?

Monocitele protejează împotriva infecțiilor virale, bacteriene, fungice și cu protozoare. Aceste celule ucid microorganismele, particulele străine, elimină celulele moarte și stimulează răspunsurile imune. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, implicate în dezvoltarea mai multor boli inflamatorii, inclusiv artrita și ateroscleroza.

Principalele funcții ale monocitelor sunt:

• identifică agenții patogeni specifici;
• se atașează de agentul patogen;
• protejează organismul când e atacat;
• sunt implicate în fagocitoză prin acoperirea materialului străin cu anticorpi;
• expun fragmentele substanței străine cu ajutorul unei molecule speciale cunoscute sub numele de MHC;
• se pot schimba într-o altă celulă înainte de a face față germenilor;
• pot distruge bacterii dăunătoare, virusuri și ciuperci;
• pot identifica tipurile de germeni care au intrat în corp.

Monocitele și imunitatea înnăscută

Se crede că un număr crescut de monocite umane migrează în țesuturile din întregul corp, unde pot da naștere macrofagelor care îndeplinesc funcții esențiale pentru combaterea infecției și eliminarea celulelor moarte. Splina are toate tipurile majore de „fagocite mononucleare”, inclusiv macrofage, celule dendritice și monocite. În acest fel, splina poate fi un loc activ pentru sistemul imunitar înnăscut.

Imunitatea înnăscută se referă la imunitatea cu care te naști, nu la imunitatea țintită pe care ai putea-o dezvolta ulterior, după un vaccin sau după recuperarea de la o boală infecțioasă. Sistemul imunitar înnăscut funcționează prin diferite mecanisme, inclusiv fagocitoză și inflamație.

Monocitele și fagocitoza

Macrofagele se pot angaja în fagocitoză, un proces prin care acestea înglobează și distrug resturile și invadatorii. Macrofagele din splină acționează prin curățarea sângelui de resturi și celule vechi, dar pot ajuta și limfocitele T să recunoască invadatorii străini – prezentare antigen.

Testarea numărului de monocite

Gamele de referință ale monocitelor normale variază în general de la un laborator la altul. Domeniile normale pentru monocite sunt:

• 0,2 – 0,8 x 10 ^ 9 / L
• 200 – 800 / microL
• 1 – 10%

A avea un număr optim de monocite înseamnă că aveți un risc mai mic de:

• infecții virale, bacteriene și fungice;
• boli de inimă;
• obezitate;
• diabet;
• mortalitate.

Pentru a vedea dacă monocitele nu se află în intervalul optim pot fi indicate și alte teste. Acestea includ testele pentru numărul de globule albe, neutrofile, eozinofile, limfocite și bazofile.  Numărul optim de monocite vă poate proteja împotriva infecțiilor și a bolilor cronice. Dacă monocitele sunt mari sau mici, e necesară testarea și pentru nivelul altor celule albe din sânge.

Monocite scăzute – monocitopenie

În monocitopenie, numărul de monocite care circulă în sânge este de mai puțin de 0,2 × 109 / L la adulți. Monocitopenia în sine nu prezintă simptome, iar pacienții prezintă de obicei doar simptome legate de bolile asociate, cum ar fi oboseala și febra. Bolile asociate cu monocitopenia și asociate acestei probleme includ:

• anemia aplastică;
• leucemia (leucemie cu celule păroase, leucemie limfocitară cronică);
• chimioterapia;
• radioterapia;
• sindromul MonoMAC (monocitopenie și sindromul Mycobacterium Avium Complex);
• leziuni grave date de arsuri;
• artrita reumatoidă;
• lupus eritematos sistemic;
• corticoterapie;
• administrarea INF-alfa și TNF-alfa;
• infecție cu HIV;
• deficit de vitamina B12:
• boli autoimune.

Simptomele depind de cauza de la bază.

Monocite scăzute – ce efecte au asupra sănătății?

Dintre toate globulele albe, numărul de monocite are cea mai puternică relație cu dezvoltarea generală a bolilor cardiovasculare la persoanele fără simptome. Niveluri mai scăzute de monocite sunt asociate cu un risc cardiovascular mai mic.

Pe de altă parte, numărul scăzut de monocite crește susceptibilitatea la infecții. Monocitopenia este asociată cu sindromul MonoMAC: sensibilitate crescută la infecții micobacteriene, fungice și papilomavirus uman (HPV). În plus, poate crește riscul tulburărilor de sânge. Monocitopenia este asociată cu un risc ridicat de tulburări de sânge, cum ar fi mielodisplazie, leucemie mielogenă acută, leucemie mielomonocitară cronică și limfoame.

Unele cercetări sugerează și că monocite scăzute pot crește riscul de cancer de col uterin. Din cauza monocitopeniei, pacienții cu imunodeficiență primară pot fi mai sensibili la infecții cu papilomavirus uman (HPV) severe, persistente, care pot provoca unele forme de cancer de col uterin. Monocite scăzute (monocitopenie) pot reduce riscul de boli de inimă, dar cresc riscul de infecții și tulburări de sânge.

Cum se poate crește nivelul monocitelor?

Există o serie de factori care pot crește numărul monocitelor. Aceștia includ:

• activitatea fizică intensă – În primele minute de exercițiu intens, monocitele cresc rapid în sânge, dar numărul acestora scade la fel de repede odată ce activitatea este terminată.
• saună – Sauna crește nivelul globulelor albe și al monocitelor, pentru că supraîncălzirea corpului uman crește activitatea monocitelor.
• expunerea la frig – Expunerea prelungită la frig crește numărul de monocite prin activarea sistemului „luptă sau fugi” (simpatic).
• vitamina B12 – Vitamina B12 ajută la creșterea numărului de leucocite (inclusiv monocitele), conform studiilor pe animale.
• vitamina C – Studii recente sugerează că vitamina C poate modifica imunitatea prin inhibarea morții monocitelor.
• calcitriol (vitamina D) – calcitriolul poate duce la creșterea monocitelor umane.
• leptina – leptina umană poate duce la creșterea monocitelor și producția de citokine, deoarece leptina este o citokină proinflamatorie. Nivelurile de leptină se corelează cu greutatea corporală.
• menopauza – Există o creștere a numărului de monocite din sânge în timpul menopauzei. Mai mult decât atât, numărul de monocite scade în urma terapiei de înlocuire a estrogenului.

Monocitopenia și cancerul

Agenții chimioterapeutici folosiți pentru tratarea cancerului au efecte adverse împreună cu beneficiile majore. Monocitopenia este unul dintre efectele secundare nedorite ale chimioterapiei.

Monocitopenia este o formă de leucocitopenie asociată cu o deficiență de monocite. Cauzele majore ale acestei afecțiuni includ utilizarea medicamentelor mielotoxice, stresul infecțios acut, anemia aplastică, leucemia cu celule păroase și leucemia mieloidă. Există mai multe tipuri și forme de chimioterapie și agenți chimioterapeutici folosiți pentru tratarea cancerului.

Monocitopenia poate fi indusă de următoarele medicamente:

• Medicamentul Vinorelbine (anti-mitotic) – este utilizat pentru tratarea multor forme de cancer, inclusiv cancerul pulmonar cu celule mici. Este un alcaloid semisintetic extras din Catharanthus roseus.
• Cisplatin, cisplatinum sau cis-diamminedichloroplatinum (II) (CDDP) este un medicament pe bază de platină utilizat pentru tratamentul sarcoamelor, carcinoamelor, limfoamelor și tumorilor cu celule germinale. Aceste complexe de platină se leagă și provoacă legătura încrucișată de ADN, care în cele din urmă declanșează apoptoza.
• Doxorubicina este un antibiotic antraciclină, care funcționează prin intercalarea ADN-ului. Este frecvent utilizat în tratamentul unor cancere, incluzând afecțiuni hematologice, multe tipuri de carcinom și sarcoame de țesuturi moi.

Referinte:
(1) How Monocytes Function in the Body, link: https://www.verywellhealth.com/what-are-monocytes-2252110
(2) Monocyte Disorders, link: https://www.msdmanuals.com/home/blood-disorders/white-blood-cell-disorders/monocyte-disorders
(3) Monocytes: High & Low Absolute Ranges & Treatment, link: https://selfhacked.com/blog/monocytes/
(4) What is a differential blood test?, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/322289.php