Cum sunt anunțați pacienții? Există consiliere? Aflați răspunsul de la doamna Victoria Asanache, navigator pacienți oncologici și Președinte al Asociației Amazonia. Urmărește materialul video de mai jos pentru a afla răspunsurile la întrebarea ta, sau citește transcrierea interviului în rândurile de mai jos.
Cum sunt anunțați pacienții? Există consiliere?
– transcriere video interviu cu d-na Victoria Asanache –
Victoria Asanache:
Există consiliere. De exemplu, în Institutul Oncologic unde sunt eu sunt trei doamne care sunt psihologi și care ajută, în general, pacienții. Dar uneori nu-i suficient acest lucru. Pe urmă depinde foarte tare de deschiderea pacientului. Sunt oameni care, dacă îi spui că ar trebui să meargă la psiholog, au interpretare greșită și zic „Dar eu sunt în regulă la cap.”. Ok, dar noi nu vorbim de psihiatrie, vorbim de psiholog – să vă învețe cum să gestionați această situație. Din cauza asta sunt persoane care refuză consilierea psihologică.
Nagivatorul trebuie să fie un bun psiholog. Nu a terminat Facultatea de Psihologie, dar trebuie să știe exact cum să manevreze pacientul ca să poată să-l aducă în zona în care să accepte acest diagnostic, pentru că 90-95% din pacienții pe care i-am întânit au negat – ori diagnosticul, ori au fost supărați că s-au îmbolnăvit ei și nu altcineva, ori nu au înțeles de ce – adică au avut o reacție de respingere. Tu trebuie să-l aduci în zona în care el să accepte că are diagnosticul respectiv, să-l înțeleagă, să se lupte pentru viața lui pentru că, de fapt, asta este important. Medicul poate să îi dea un tratament corect. Familia poate să-l ajute, să-l încurajeze, să-i zică „Uite, o să te faci bine!”, dar el trebuie să se lupte. Ca să se lupte trebuie să se mobilizeze. Ca să se mobilizeze trebuie să știe tot ce se poate despre diagnosticul lui și cum trebuie să o facă.
Sunt, însă, și pacienți care vin și care spun „N-aș vrea să știu tot despre boala mea. Aș vrea să luați dumneavostră o hotărâre ca eu să mă fac bine. Să găsiți ceva pentru mine care să-mi fie bine.”. Uneori lucrezi mai bine cu acești pacienți. Comparativ cu pacientul care stă toată ziua pe internet și tu dai să spui ceva și el te corectează sau încearcă să-ți explice ce a citit el pe internet și cum ideea de vindecare nu înseamnă chimioterapie sau radioterapie – acolo se lucrează un pic mai greu.
În general trebuie să fii un bun cunoscător al oamenilor. Îți trebuie exercițiu, îți trebuie răbdare, îți trebuie să-l intuiești pe om în momentul în care intră la tine în cabinet, să știi „cum să-l iei”, să-i dai voie să vorbească, să faci tot ce se poate pentru ca el să se deschidă și să-ți explice problemele lui (fie că sunt de înțelegere, fie că îl supără ideea că a venit la tine pentru că un medic sau altcineva i-a spus brutal că are cancer). Deci trebuie să „dregi” toate aceste lucruri și să-l aduci în zona în care să nu refuze tratamentul.