Chimioterapia Tratament cancer

---

Medicamentele citotoxice sau citostaticele distrug celulele canceroase sau le împiedică să se înmulțească. Diferitele medicamente citotoxice fac acest lucru în moduri diferite. Unele pot afecta materialul genetic al celulelor și altele acționează blocând accesul celulelor la nutrienții necesari pentru diviziune și multiplicare.

Două sau mai multe medicamente citotoxice sunt adesea utilizate într-un curs de chimioterapie, fiecare cu un mod diferit de lucru, pentru creșterea eficienței.

Alegerea medicamentelor depide de tipul cancerului și de stadiul bolii. Medicamentele citotoxice funcționează cel mai bine pentru cancerele în care celulele canceroase se împart și se divid rapid, și de aceea afectează și unele celule normale. Cele mai multe celule normale din organism, cum ar fi celulele musculare, celulele inimii, celulele creierului și celulele osoase, nu se înmulțesc și nu se divid foarte des, astfel că, de obicei, nu sunt afectate de medicamentele citotoxice.

Totuși, unele celule normale (sănătoase) din corp se împart și se înmulțesc destul de rapid. De exemplu, celulele din firul de păr, celulele celulele măduvei osoase și celulele care căptușesc cavitatea bucală și intestinul. Acestea pot fi afectate de medicamente citostatice și pot duce la efecte secundare.

Chimioterapia poate fi folosită pentru tratarea cancerului sau amelioarea unor simptome.

Unele tipuri de cancer pot fi vindecate numai cu chimioterapie. Uneori, se utilizează chimioterapie împreună cu un alt tratament principal - de exemplu, o intervenție chirurgicală pentru a elimina o tumoră, împreună cu un curs de chimioterapie după intervenția chirurgicală. Acest lucru are drept scop distrugerea oricăror celule canceroase care s-au răspândit departe de locul în care cancerul a început (situl tumorii primare). Chimioterapia administrată după un tratament principal, cum ar fi intervenția chirurgicală, se numește chimioterapie adjuvantă.

Uneori, chimioterapia este administrată înainte de operație sau radioterapie, astfel ca aceste tratamente să funcționeze mai bine. Chimioterapia administrată înainte de alte tratamente se numește chimioterapie neoadjuvantă.

Chimioterapia poate fi folosită pentru a ameliora simptomele. Aceasta se numește chimioterapie paliativă. Chiar dacă un tratament nu este posibil și prognosticul este slab, un tratament de chimioterapie poate fi folosit pentru a reduce dimensiunea unui cancer. Aceasta poate ușura simptome cum ar fi durerea sau presiunea cauzate de o tumoră.

Tipurile de medicamente pentru chimioterapie sunt selectate pe baza unei serii de informații și a unor factori.

Chimioterapia a fost introdusă pentru prima dată în anii 1940. În următorii 20 de ani, a fost considerat un tratament experimental. În ultimii 30 de ani, datele despre chimioterapie au evoluat și s-au dezvoltat multe medicamente mai eficiente. În acest timp s-au efectuat și se efectuează numeroase studii clinice pentru testarea eficienței și siguranței și pentru a ajuta la stabilirea unor protocoale specifice (tipurile de medicamente, doze de medicamente și programul de tratament) pe baza tipului de cancer, a stadiului și a altor date despre cancer.

În evaluarea informațiilor privind chimioterapia și alegerea unui protocol pentru un anumit pacient, medicii vor lua în considerare rata de răspuns a tipului particular de cancer și a stadiului cancerului, pentru medicamentul sau medicamentele propuse. Ratele de răspuns se referă la numărul de persoane ale căror tumori vor răspunde (se pot micșora sau dispar) la medicamentul sau medicamentele administrate. Ratele de răspuns sunt stabilite prin studii de cercetare.

Chimioterapia prezită toxicitate și pentru celulele sănătoase din corp. Citostaticele trebuie administrate cu grijă - chiar și persoanelor sănătoase. Persoanele care sunt în vârstă sau care au alte complicații medicale e posibilt să nu poată tolera anumite protocoale de chimioterapie. De aceea, trebuie analizate clar riscurile potențiale versus beneficiile înainte de a decide tratamentul.

Fiecare protocol de tratament are avantaje și dezavantaje și poate exista mai multe opțiuni bune.

Planul exact de tratament (regim) pe care medicul îl alege depinde de o serie de factori, inclusiv:

• tipul de cancer pe care îl aveți;
• localizarea cancerului;
• dacă s-a răspândit și unde.

De asemenea, medicul va lua în considerare starea generală de sănătate și vârsta dumneavoastră.

Durata tratamentului cu chimioterapie este determinat de o varietate de factori, cum ar fi tipul de cancer, gravitatea cancerului, tipurile de medicamente care sunt administrate, precum și toxicitatea preconizată a medicamentelor și timpul necesar pentru recuperare. Un curs de chimioterapie durează de obicei între 3 și 6 luni, deși poate fi mai mult sau mai puțin în unele cazuri.

În general, tratamentul cu chimioterapie este administrat în cicluri. Acest lucru permite celulelor canceroase să fie atacate în cele mai vulnerabile momente și le permite celulelor normale să se recupereze. După fiecare serie de tratament se face o pauză, pentru a permite corpului să se recupereze. Deci, dacă ciclul tratamentului durează 4 săptămâni, este posibil să urmați tratament în prima, a doua și a treia zi și apoi să fie o pauză de la a 4-a până la a 28-a zi. Apoi, ciclul începe din nou.

Există trei aspecte cu privire la timpul ciclului: durata ciclului, frecvența ciclului și numărul de cicluri.

Durata ciclului - Tratamentul cu chimioterapie poate fi un medicament unic sau o combinație de medicamente. Medicamentele pot fi administrate într-o singură zi, în mai multe zile consecutive, sau în mod continuu. Tratamentul ar putea dura minute, ore sau zile, în funcție de protocolul specific.

Frecvența ciclului -Chimioterapia se poate repeta săptămânal, bi-săptămânal sau lunar. De obicei, un ciclu este definit în intervale lunare. De exemplu, două sesiuni de chimioterapie bi-săptămânale pot fi clasificate ca un singur ciclu.

Numărul de cicluri -În cele mai multe cazuri, numărul de cicluri - sau durata chimioterapiei de la început până la sfârșit - a fost stabilit prin studii clinice.

Chimioterapia adjuvantă poate dura 4-6 luni. Pentru cancerele testiculare, limfomului Hodgkin, limfomul non-Hodgkin și leucemii, durata tratamentului cu chimioterapie poate fi de până la un an. Dacă boala dispare complet, chimioterapia poate continua cu 1-2 cicluri pentru a crește șansa ca toate celulele canceroase să fie distruse.

Chimioterapia intravenoasă (IV)

Chimioterapia este cel mai frecvent administrată intravenos printr-un cateter. În funcție de tratament, o singură sesiune ar putea dura de la 20 de minute până la câteva ore și va fi, de obicei, administrată în timpul vizitelor de o zi la spital sau la centrul de tratament. Uneori, chimioterapia este administrată continuu în câteva zile printr-o pompă sau dispozitiv portabil pe care îl puteți utiliza acasă.

Înainte de chimioterapie, vi se pot administra medicamente pentru greață sau antiemetice. De asemenea, puteți fi încurajat să beți câteva pahare cu apă în timpul sesiunii.

Alte metode de administrare a chimioterapiei

Există și alte modalități de a administra medicamentele citostatice, în funcție de medicamentele utilizate și de tipul de cancer pe care îl aveți.

• Chimioterapia orală - Unii pacienți beneficiază de comprimate sau capsule citostatice la domiciliu.
• Unguente - unele tipuri de cancere de piele sunt tratate folosind o cremă cu citostatice aplicată direct pe piele.
• Tratamente injectabile - Mai puțin frecvent, chimioterapia poate fi injectată în diferite părți ale corpului: intramuscular, subcutanat, intratecal (în lichidul din jurul coloanei vertebrale - puncție lombară), intra-arterial, intraperitoneal (în zona abdominală), intrapleural (în mucoasa exterioară a plămânilor), intravezical, intralezional (în tumoră direct, deși rar).
• Chemoembolizarea - utilizată pentru cancerul hepatic sau pentru anumite tipuri de cancer care s-au răspândit în ficat, și implică injectarea medicamentului direct în vasele de sânge care hrănesc o tumoră.

Rezistența la chimioterapie apare atunci când cancerele care au răspuns la o terapie încep să se dezvolte iar, brusc. Cu alte cuvinte, celulele canceroase rezistă efectelor chimioterapiei. Când se întâmplă acest lucru, medicamentele trebuie să fie schimbate.

Există mai multe motive posibile pentru rezistența la chimioterapie:

• Unele dintre celulele care nu sunt distruse de chimioterapie se modifică și devin rezistente la medicament.
• O celulă cancerigenă poate produce sute de copii ale unei gene speciale. Această genă declanșează o supraproducție de proteine care face ca medicamentul anticancerigen să fie ineficient.
• Celulele canceroase pot înceta să intre în contact cu medicamentul, deoarece proteina care transportă medicamentul prin peretele celular nu mai funcționează.
• Celulele canceroase pot „învăța” cum să repare afectarea ADN-ului cauzată de unele medicamente anti-cancerigene.
• Celulele canceroase pot dezvolta un mecanism care inactivează medicamentul.

Dezvoltarea rezistenței la medicamente este un motiv pentru care medicamentele sunt adesea administrate în combinație. Adesea, dacă un cancer devine rezistent la un medicament sau un grup de medicamente, este mult mai probabil ca boala să fie rezistentă și la alte medicamente.

Eficiența chimioterapiei asupra celulelor canceroase este măsurată ca răspuns.

Pentru a măsura răspunsul chimioterapiei se efectuează teste similare celor de diagnostic. Indiferent de testul utilizat - fie test de sânge, fie test marker tumoral - se repetă la intervale specifice, astfel încât rezultatele să poată fi comparate cu testele anterioare de același tip.

Răspunsul la tratamentul cancerului este definit în mai multe moduri:

• Răspuns complet - tot cancerul sau tumora dispare; nu există nicio urmă de boală.
• Răspuns parțial - cancerul s-a diminuat cu un procent, dar boala rămâne.
• Boală stabilă - cancerul nu a crescut, dar nici nu s-a diminuat.

Pentru unele tipuri de cancer, chimioterapia nu poate vindeca  independent cancerul, dar poate ajuta în combinație cu alte tipuri de tratament. De exemplu, mulți oameni cu cancer mamar sau intestinal beneficiază de chimioterapie după intervenția chirurgicală pentru a reduce riscul de reapariție a cancerului.

Remisia este un cuvânt pe care îl folosesc adesea medicii atunci când vorbesc despre cancer, și înseamnă că acesta este ținut sub control. Aceasta înseamnă că după tratament nu există semne de cancer. Remisia completă înseamnă că tumora nu poate fi detectată pe scanări sau teste de sânge. Remisia parțială  înseamnă că tratamentul a ucis unele celule maligne, dar nu pe toate. Cancerul s-a diminuat, dar poate fi vazut în continuare pe scanări, dar nu crește.

Un alt termen folosit de medici este o boală stabilă. Acest lucru poate însemna că tumora a rămas la aceeași dimensiune sau a crescut, dar extrem de puțin.

Medicamentele citotoxice sunt puternice și cauzează adesea reacții adverse.  Medicamentele citotoxice funcționează prin uciderea celulelor care se divid rapid și astfel sunt afectate și unele celule normale (sănătoase).

De Reținut! Efectele adverse depind de tipul cancerului, de tratamentul administrat și variază de la un pacient la altul, chiar și pentru același tip de cancer și același tip de medicament folosit, pentru că fiecare organism este unic.

Iată care sunt principalele efecte adverse ale chimioterapiei:

• Oboseala este un efect secundar comun. E posibil să vă simțiți extrem de obosit, astfel că nici nu veți putea efectua activitățile zilnice.
• Senzație și rău (grețuri și vărsături) - Poate fi obișnuit să vă simțiți rău în timpul și după fiecare ciclu de tratament. Încercați să beți multe lichide, chiar dacă nu simțiți nevoia, pentru a preveni deshidratarea.
• Efecte asupra sângelui și a sistemului imunitar - Medicamentele citotoxice pot afecta măduva osoasă. Poate apărea anemia, infecțiile sau riscul de hemoragii.
• Afectarea cavității bucale - Celulele care căptușesc gura sunt afectate de unele medicamente citostatice. Acest lucru poate duce la dureri, o gură uscată sau leziuni la nivelul gurii.
• Căderea părului - Anumite medicamente citotoxice afectează celulele din foliculii de păr. Astfel, vă puteți confrunta cu căderea părului, de obicei la 2-3 săptămâni după începerea unui curs de tratament.
• Constipație - Acest lucru poate fi redus prin consumul de alimente bogate în fibre și consumul crescut de lichide.
• Diaree - Medicamentele antidiareice pot fi necesare, și se intervine prin aportul suficient de lichide pentru a preveni deshidratarea.
• Afectare nervoasă - Unele medicamente pot afecta nervii și pot provoca neuropatie periferică. Acest lucru poate duce la afectarea simțului tactil în anumite părți ale corpului, cum ar fi degetele.
• Fertilitatea - Unele medicamente pentru chimioterapie pot afecta fertilitatea la bărbați și la femei. Uneori acest lucru este temporar, dar uneori este permanent.

Diagnosticul de cancer în sarcină este rar, dar este posibil. Este posibil ca unele femei gravide să beneficieze de chimioterapie. Recomandările se vor baza pe tipul de cancer, pe stadiul său, pe celelalte opțiuni de tratament și despre cum se poate evita complet afectarea copilului în curs de dezvoltare. Uneori, chimioterapia sau alt tratament pot fi amânate până la nașterea bebelușului.

Dacă beneficiați de chimioterapie în timpul sarcinii, de obicei se recomandă oprirea tratamentului cu cel puțin 3-4 săptămâni înainte de naștere, deoarece efectele secundare ale chimioterapiei asupra celulelor sanguine cresc riscul de hemoragii sau de infecție în timpul nașterii. Oprirea chimioterapiei va permite organismului să se recupereze.

Chimioterapia poate cauza afectarea fătului, dar depinde de tipul cancerului, de stadiu, de tipul citostaticelor, și mai sunt necesare cercetări în aces sens.  Chimioterapia poate cauza nașterea prematură.

Unele medicamente citotoxice pot interfera sau reacționează cu alte medicamente. Evitați consumul de alcool în timpul perioadei de tratament și evitați șofatul imediat după administrarea citostaticelor, deoarece pot cauza amețeli.