Citeste in articolul de mai jos mai multe despre ameloblastom – care sunt cauzele si factorii de risc, semne si simptome asociate, metode de diagnostic si tartament.
CUPRINS:
1. Ce este ameloblastomul?
2. Simptome ameloblastom
3. Cauze ameloblastom
4. Metode de diagnostic
5. Tratament
Ce este ameloblastomul?
Ameloblastomul este o tumora rara, necanceroasa (benigna), care se dezvolta cel mai adesea in maxilar, in apropierea molarilor. Este o tumora benigna, dar agresiva local, mai frecventa la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30 – 60 de ani. Insa, poate aparea si la copii si adultii tineri. Se formeaza din celulele care formeaza smaltul ce protejeaza dintii.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a clasificat ameloblastomul in urmatoarele 3 tipuri in 2017:
- ameloblastom conventional, solid sau multichistic – radiografic, pot fi observate mai multe zone chistice mari – cea mai comuna forma;
- ameloblastom unichistic – aproximativ 10% dintre cazurile de ameloblastom sunt de acest tip si afecteaza in mod obisnuit persoanele mai tinere, se prezinta ca o singura cavitate chist, adesea langa molarii de minte care nu au erupt;
- ameloblastomul periferic sau extraos – reprezinta aproximativ 1% dintre toate ameloblastoamele, este de obicei limitat la mucoasa gingivala sau alveolara si nu implica osul subiacent.
Simptome ameloblastom
Astfel de tumori cresc de obicei lent pe parcursul mai multor luni sau chiar ani. Ameloblastomul nu provoaca adesea simptome, dar atunci cand apar, semnele si simptomele pot include durere si un nodul sau umflarea maxilarului. Ocazional, ameloblastoamele cresc rapid si dureros. In cazuri rare, aceste mase pot creste atat de mult incat blocheaza caile respiratorii, ingreuneaza deschiderea si inchiderea gurii sau afecteaza modul in care corpul absoarbe nutrientii din alimente.
Discutati cu medicul dentist daca va confruntati cu umflarea maxilarului, durere sau orice alte probleme legate de sanatatea orala. Este foarte important ca orice fel de tumora sa fie diagnosticata precoce, deoarece ameloblastoamele lasate netratate pot creste la dimensiuni mari si devin din ce in ce mai dificil de tratat.
Cauze ameloblastom
Ameloblastomul apare in celulele care formeaza smaltul dentar. Rareori, poate incepe in tesutul gingival. Cauza exacta a tumorii este neclara, insa mai multe modificari genetice (numite si mutatii) pot fi implicate in dezvoltarea ameloblastomului. Aceste modificari pot influenta localizarea tumorii, tipul de celule implicate si cat de repede creste tumora. Mutatiile genelor BRAF si SMO au fost observate la aproape 80% dintre pacientii cu ameloblastom.
Leziuni ale maxilarului sau gurii, infectii ale gingiilor sau ale dintilor sau inflamatia gingiilor (din cauza igienei orale deficitare) se crede ca sunt factori ce pot fi implicati. Alti factori care pot duce la formarea ameloblastomului sunt infectiile virale si o alimentatie deficitara – lipsita de minerale si proteine esentiale. Insa, nu se stie cu siguranta daca acesti factori cauzeaza ameloblastoame, iar motivul pentru care unele devin maligne nu este, de asemenea, cunoscut.
Metode de diagnostic
Ameloblastoamele sunt de obicei diagnosticate accidental in timpul radiografiilor dentare. Diagnosticul ameloblastomului poate incepe cu investigatii precum:
- proceduri imagistice – radiografii, CT si RMN – ajuta medicii sa determine amploarea unui ameloblastom;
- biopsie – pentru a confirma diagnosticul, medicii pot preleva o proba de tesut sau o proba de celule ce este trimisa la laborator pentru testare.
Trebuie facut diagnostic diferential cu odontom dur (o tumora dentara benigna care este compusa din tesuturi dentare normale plasate neregulat), osteosarcom (un tip de cancer osos care isi are originea in celulele care formeaza osul), chist globulomaxilar (o leziune lichida sau plina cu puroi).
Tratament
Din cauza raritatii ameloblastomului si, prin urmare, a numarului mai mic de cazuri raportate, este dificil sa se stabileasca cel mai eficient si mai sigur tratament pentru aceasta tumora. Tratamentul ameloblastomului poate depinde de dimensiunea si localizarea tumorii, precum si de tipul si aspectul celulelor implicate. Medicamentele si radioterapia nu par sa aiba un efect prea mare asupra majoritatii ameloblastoamelor necanceroase, asa ca de obicei sunt tratate cu interventie chirurgicala.
Operatia pentru indepartare ameloblastom
Tratamentul ameloblastomului include de obicei o interventie chirurgicala pentru indepartarea tumorii. Pentru a se asigura ca celulele tumorale nu vor creste din nou, medicul va elimina tumora si o parte din tesutul sanatos din jurul acesteia. Este posibil sa fie necesara indepartarea unei parti a maxilarului. Ameloblastomul creste adesea in osul maxilarului din apropiere, astfel incat chirurgii ar putea avea nevoie sa indeparteze partea afectata a osului maxilar. O abordare agresiva a interventiei chirurgicale reduce riscul ca ameloblastomul sa reapara.
Daca interventia chirurgicala implica indepartarea unei parti din osul maxilarului, chirurgii pot repara si reconstrui maxilarul. Acest lucru poate ajuta la imbunatatirea modului in care arata si functioneaza maxilarul. Operatia va poate ajuta, de asemenea, sa puteti manca si vorbi. Dupa operatie, se va efectua o scanare CT pentru a va asigura ca tumora a disparut. Ar trebui sa faceti scanari de monitorizare in urmatorii 5 ani pentru a va asigura ca tumora nu creste din nou.
Alte tratamente
Chimioterapia si radioterapia nu micsoreaza ameloblastoamele necanceroase. Radioterapia care utilizeaza fascicule de energie de mare putere ar putea fi necesara dupa o interventie chirurgicala sau daca interventia chirurgicala nu este o optiune.
Va fi necesara si ingrijire de sustinere. Numerosi specialisti va vor ajuta sa rezolvati problemele de vorbire, de inghitire si alimentatie in timpul si dupa tratament. Acesti specialisti pot include dieteticieni, terapeuti de vorbire si limbaj si terapeuti fizici.
Complicatii
Rareori, ameloblastomul poate deveni canceros (malign). Foarte rar, celulele ameloblastomului se pot raspandi in alte zone ale corpului (metastazeaza), cum ar fi ganglionii limfatici din gat si in plamani. De asemenea, ameloblastomul poate recidiva dupa tratament.
De asemenea, la fel ca in cazul altor interventiilor chirurgicale, exista anumite riscuri de complicatii asociate procedurii. Complicatiile cel mai frecvent documentate includ:
- voce din ce in ce mai nazala (ca urmare a defectelor din regiunea maxilarului);
- deformare cosmetica;
- scurgere de lichid in activitatea nazala si dificultati la mestecat (functie masticatorie afectata).
Insa, cele mai multe interventii chirurgicale sunt finalizate fara probleme si ratele de succes pentru interventia chirurgicala sunt in general ridicate.
Referinte:
(1) https://www.bionity.com/en/encyclopedia/Ameloblastoma.html
(2) https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/odi.12646
(3) https://www.webmd.com/cancer/ameloblastoma-tumor
(4) https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22143-ameloblastoma
(5) https://rarediseases.org/rare-diseases/ameloblastoma/
(6) https://www.news-medical.net/health/What-is-Ameloblastoma.aspx
Despre autor
