Hiperplazia congenitala a suprarenalelor se mai numeste si sindrom adrenogenital – iata care sunt cauzele si factorii de risc, cum se manifesta aceasta boala si ce implica tratamentul.

CUPRINS:

1. Ce este hiperplazia congenitala a suprarenalelor?
2. Simptome
3. Cauze
4. Metode de diagnostic
5. Metode de tratament

Ce este hiperplazia congenitala a suprarenalelor?

Hiperplazia congenitala a suprarenalelor se mai numeste si sindrom adrenogenital. Este un grup de afectiuni mostenice ce vizeaza glandele suprarenale. Aceste glande, care se gasesc deasupra rinichilor, produc hormoni precum cortizolul, aldosteronul (care ajuta la reglarea nivelului de sare din organism) si hormoni androgeni (hormoni sexuali masculini). Acesti hormoni regleaza metabolismul, sistemul imunitar, tensiunea arteriala, raspunsul la stres si alte functii importante. Hiperplazia congenitala de suprarenale poate afecta cresterea si dezvoltarea normala a unui copil, inclusiv cresterea normala a organelor genitale. Persoanele cu hiperplazie congenitala de suprarenale nu pot produce corect cortizol si, in unele cazuri, nu pot produce aldosteron. De asemenea, produc prea multi androgeni, ca testosteron si 17-hidroxiprogesteron.

In cel mai frecvent tip de hiperplazie congenitala de suprarenale, numit deficit de 21-hidroxilaza, glandele suprarenale nu pot produce aldosteron. Deoarece glandele suprarenale lucreaza mai mult pentru a incerca sa produca mai mult cortizol, produc prea mult testosteron si alti hormoni androgeni. Aceste dezechilibre hormonale pot duce la boli grave, organe genitale atipice, pubertate timpurie, probleme de crestere si alte probleme.

Tipuri de hiperplazie congenitala de suprarenale

In cazul acestei afectiuni, glandele suprarenale nu au anumite enzime necesare procesarii cortizolului si aldosteronului. In aproape 95% dintre cazuri, enzima lipsa se numeste 21-hidroxilaza – mutatii ale genei CYP21A2 care afecteaza activitatea enzimei 21-hidroxilaza. Forma cauzata de lipsa acestei enzime se numeste deficit de 21-hidroxilaza.

Exista 2 tipuri principale de hiperplazie congenitala de suprarenale:

Forma clasica

Forma clasica este cea mai severa si se observa de obicei in copilarie, fiind data de faptul ca organismul nu reuseste sa produca necesarul de cortizol, necesar pentru reglarea tensiunii arteriale, a glicemiei etc. Se imparte in doua categorii: forma cu pierdere de sare si forma simpla virilizanta. Organismul incepe sa produca prea mult testosteron. Asta face ca anumite caracteristici masculine sa apara la fete si sa se dezvolte devreme la baieti. Aceste caracteristici includ inaltime mai mare pentru varsta in copilarie, voce mai groasa, cresterea precoce a parului pubian si la axila etc.

Forma non-clasica

Forma non-clasica sau cu debut tarziu este mai usoara si se observa de obicei in adolescenta sau la varsta adulta timpurie. Este data de faptul ca organismul produce prea multi androgeni ca testosteronul si 17-hidroxiprogesteronul, secretia de aldosteron fiind normala, dar nu si cea de cortizol.

Exista si alte tipuri, dar sunt foarte rare. Acestea includ deficiente de 11-beta-hidroxilaza, 17-alfa-hidroxilaza si 3-beta-hidroxisteroid dehidrogenaza.

→ Citeste mai multe despre Hiperplazie si riscul de cancer.

Simptome

Semnele si simptomele acestei afectiuni variaza, in functie de gena defecta si de nivelul deficitului enzimatic.

Simptome pentru forma clasica

Fetitele care au forma clasica de hiperplazie congenitala a suprarenalelor pot avea o afectiune cunoscuta sub numele de organe genitale ambigue sau ambiguitate sexuala, in care clitorisul este marit sau organele genitale seamana mai mult cu cele ale unui baietel. Baieteii cu forma clasica au organe genitale normale. Atat sugarii de sex masculin, cat si de sex feminin pot fi grav afectati de lipsa de cortizol, aldosteron sau ambele. Aceasta este cunoscuta sub numele de criza suprarenala si poate pune viata in pericol.

Forma cu pierdere de sare poate face ca organismul sa produca o cantitate insuficienta de cortizol. Acesti copii pot avea probleme cu mentinerea tensiunii arteriale normale si mentinerea glicemiei normale.

Semnele si simptomele formei clasice la copii si adulti includ:

• aparitia parului pubian de la o varsta foarte frageda;
• crestere rapida in timpul copilariei, dar inaltime in final mai mica decat inaltimea medie.

Simptome pentru forma non-clasica

De multe ori nu exista simptome la nastere. Problema nu este identificata la screeningul de rutina al sugarului si devine de obicei evidenta la sfarsitul copilariei sau la varsta adulta timpurie. Cortizolul poate fi singurul hormon in deficit.

Fetele adolescente si femeile adulte care au forma non-clasica pot avea organe genitale care par normal la nastere, dar mai tarziu in viata, pot experimenta:

• menstruatii neregulate sau absente;
• caracteristici masculine, cum ar fi parul facial, parul excesiv pe corp si voce mai groasa;
• acnee severa.

Atat la femei, cat si la barbati, semnele formei non-clasice pot include, de asemenea:

• aparitia timpurie a parului pubian;
• crestere rapida in timpul copilariei si o inaltime finala mai mica.

Alte semne si simptome ale formei non-clasice la barbati si femei include densitate osoasa scazuta, acnee severa, obezitate, colesterol crescut.

Complicatii

O posibila complicatie a hiperplaziei congenitale de suprarenale este o criza adrenala. Aceasta este o afectiune rara, dar grava, care apare la un procent mic de persoane tratate cu glucocorticosteroizi. Semnele si simptomele includ deshidratare, diaree, varsaturi, niveluri scazute de zahar in sange. Criza adrenala este o urgenta medicala care pune viata in pericol si necesita tratament imediat. Aldosteronul poate fi, de asemenea, scazut, ceea ce duce la deshidratare si niveluri scazute de sodiu si potasiu. Forma non-clasica nu cauzeaza criza suprarenala.

Barbatii si femeile care au hiperplazie congenitala suprarenala pot prezenta, de asemenea, probleme de fertilitate.

Cauze

Cea mai frecventa cauza a hiperplaziei congenitale a suprarenalelor este lipsa enzimei cunoscuta sub numele de 21-hidroxilaza. Hiperplazia congenitala de suprarenale poate fi uneori numita deficit de 21-hidroxilaza. Exista alte deficiente enzimatice mult mai rare, care cauzeaza, de asemenea, hiperplazia congenitala de suprarenale. Copiii care sufera de aceasta afectiune au doi parinti care au aceasta problema sau sunt ambii purtatori ai mutatiei genetice care provoaca afectiunea – model de mostenire autozomal recesiv. Persoanele cu o mutatie in doar una dintre genele legate de aceasta afectiune nu au simptome ale bolii. Insa, sunt purtatori, deoarece pot transmite gena afectata copiilor.

Aceste mutatii determina niveluri scazute de enzime necesare pentru a produce hormoni suprarenali. In cele mai frecvente forme de hiperplazie congenitala a suprarenalelor, acest lucru duce la niveluri scazute de cortizol si uneori si aldosteron si la niveluri ridicate de androgeni. Scaderea nivelului de cortizol stimuleaza glanda pituitara sa elibereze hormonul adenocorticotrop (ACTH). ACTH face ca glanda suprarenala sa produca mai mult cortizol, mineralocorticoizi si androgeni.

Metode de diagnostic

Daca exista semne ale unei posibile forme de hiperplazie congenitala de suprarenale la sugar sau copil, medicul va face un examen fizic si va recomanda o serie de teste pentru a verifica nivelul hormonilor. Afectiunea este de obicei suspectata la nastere sau la scurt timp dupa, pe baza simptomelor (cum ar fi organele genitale cu aspect anormal). Testele care ajuta la confirmarea diagnosticului pot include:

• analize de sange pentru a verifica nivelul hormonilor suprarenali;
• teste de sange pentru a verifica nivelurile ridicate de sodiu si potasiu la copiii cu forma ce implica pierdere de saruri;
• teste genetice;
• teste imagistice.

Metode de tratament

Copiii cu forma severa a bolii pot necesita tratament de substitutie hormonala pe tot parcursul vietii si cortizol suplimentar in perioadele de boala, stres sau leziuni. Tratamentul cu hidrocortizon inlocuieste deficitul de cortizol si previne unele simptome ce tin de glicemie si tensiune arteriala. Poate ajuta la prevenirea efectelor asupra cresterii si pubertatii. Copiii cu deficit de aldosteron pot avea nevoie de tratament cu fludrocortizon (un medicament care functioneaza ca aldosteron) pentru a mentine echilibrul sarurilor in corp. Chirurgia poate fi luata in considerare pentru a corecta aspectul si functia organelor genitale.

Terapia de substitutie hormonala

Hiperplazia congenitala de suprarenale necesita tratament pe tot parcursul vietii de obicei. Copilul va incepe, de obicei, un tratament pe baza de cortizol sintetic sau un glucocorticoid (cum ar fi hidrocortizonul, prednisonul sau dexametazona) in fiecare zi. Aceasta pastila inlocuieste cortizolul pe care copilul nu il poate produce si, de asemenea, scade nivelul de androgeni din fluxul sangvin. Daca pacientul nu poate sa produca aldosteron, medicul poate prescrie, de asemenea, un substitut de aldosteron, care este, de asemenea, administrat sub forma de pilule o data sau de doua ori pe zi. In caz de imbolnavire, leziuni sau cand este necesara o interventie chirurgicala, copilul va avea nevoie de doze mari de tratament.

Alte tratamente

Unele fete pot necesita interventii chirurgicale la nivelul organelor genitale. Fetitele cu varste cuprinse intre 2 si 6 luni pot fi supuse unei interventii chirurgicale pentru a modifica aspectul si functia organelor genitale. Este posibil sa fie necesara repetarea acestei proceduri dupa cativa ani.

Referinte:
(1) https://www.aafp.org/afp/1999/0301/p1190.html
(2) https://caresfoundation.org/what-is-cah/
(3) https://dermnetnz.org/topics/congenital-adrenal-hyperplasia/
(4) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448098/
(5) https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/1467/congenital-adrenal-hyperplasia