Tehnicile de chirurgie includ ablaţia cu radiofrecvenţă, criochirurgia, electrochirurgia, radiochirurgia, chirurgia endoscopică, chirurgia asistată robotic, ultrasonografia de înaltă intensitate, chirurgia cu laser, chirurgia stereotactică, injectarea de etanol percutanat.

Intervenţiile chirurgicale pot fi deschise sau minim invazive:

• în chirurgia deschisă, se realizează o incizie mare pentru a îndepărta tumora, ţesut sănătos şi eventual noduli limfatici;
• în chirurgia minim invazivă, se realizeată câteva incizii mici doar, şi se inserează un tub subţire cu o cameră video mică ataşată, tub numit laparoscop; camera proiectează imagini din interiorul organismului pe un monitor, care permite vizualizarea organelor şi ţesuturilor;

Radioterapia, numită şi terapie cu radiaţii, este un tratament anticancerigen care foloseşte doze mari de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a reduce dimensiunea tumorii. La doze mari, distruge celulele canceroase sau încetineşte dezvoltarea lor prin afectarea ADN–ului. Celulele canceroase care au ADN–ul afectat nu se mai divid sau mor. Când sunt afectate sau mor, sunt eliminate în mod natural din organism.

Radioterapia nu distruge pe loc celulele canceroase. Durează zile sau săptămâni după ce ADN–ul este afectat până când celulele canceroase sunt distruse complet şi mor.

Sunt mai multe tipuri de terapii cu radiaţii:

• Radioterapia cu fascicul extern – este un tratament local, tratând o regiune specifică a corpului;
• Radioterapia cu fascicul intern este un tip de radioterapie în care sursa de radiaţii este plasată în interiorul organismului, sursă care poate fi solidă sau lichidă; se numeşte şi brahiterapie;

Radioterapia internă cu sursă lichidă este numită terapie sistemică – tratamentul circulă în sânge până la ţesuturi prin corp, depistând şi distrugând celulele canceroase.

Alegerea tipului de radioterapie depinde de anumiţi factori, cum ar fi:

• tipul cancerului;
• dimensiunea tumorii;
• localizarea tumorii în organism;
• cât de aproape este tumora de ţesuturile sănătoase sensibile la radiaţii;
• starea generală de sănătate şi istoricul medical;
• dacă mai sunt administrate alte tipuri de tratamente anticancerigene;
• factori ca vârsta sau alte afecţiuni.

Obiectivele radioterapiei sunt de a trata sau reduce cancerele, de obicei cancerele incipiente, de a preveni recidiva cancerelor, de a trata simptome cauzate de cancerele avansate, de a trata cancerele care au recidivat.

Chimioterapia este un tip de tratament oncologic ce foloseşte substanţe medicamentoase pentru a distruge celulele canceroase. Acţionează prin oprirea sau încetinirea dezvoltării celulelor canceroase, care se dezvoltă şi se divid rapid. Chimioterapia este utilizată pentru a trata cancerul sau pentru a ameliora simptomele.

Împreună cu alte tratamente, chimioterapia poate:

• reduce dimensiunea tumorii înainte de intervenţia chirurgicală sau de radioterapie (chimioterapie neoadjuvantă);
• distruge celulele canceroase care pot rămâne după intervenţia chirurgicală sau radioterapie (chimioterapie adjuvantă);
• creşte eficienţa altor tratamente;
• distruge celulele canceroase care au reapărut sau s–au răspândit în alte regiuni din corp.

Sunt mai multe tipuri de medicamente chimioterapie grupate în clase, în funcţie de modul de acţiune. Combinaţiile de medicamente chimioterapie din diferite clase pot creşte eficienţa tratamentului deoarece medicamentele difrite atacă celulele canceroase în perioade diferite ale ciclului de dezvoltare. Pot preveni apariţia rezistenţei şi reduc riscul de recidivă.

Unele tipuri de chimioterapie includ:

• agenţii care afectează ADN–ul, numiţi şi agenţi de alkilare, care opresc diviziunea celulară prin modificarea ADN–ului celular, astfel că nu mai poate fi copiat;
• antimetaboliţi – acţionează ca blocurile de ADN sau ARN necesare celulelor canceroase pentru a se dezvolta şi supravieţui;
• antimitoticele – blochează procesul de diviziune celulară numită mitoză, astfel că celulele nu se mai divid şi nu se mai multiplică;
• antibioticele antitumorale – se leagă de ADN astfel că nu mai funcţionează corect;
• inhibitorii enzimelor de reparare ADN – previn repararea ADN–ului afectat din interiorul celulelor.

Imunoterapia este un tip de tratament oncologic care ajută sistemul imunitar să lupte împotriva cancerului. Sistemul imunitar ajută organismul să lupte împotriva infecţiilor şi a altor boli. Imunoterapia este un tip de terapie biologică, tratament care foloseşte substanţe realizate din organisme vii pentru a trata cancerul.

Poate fi administrată în mai multe moduri:

• stimularea sistemului imunitar propriu să acţioneze mai eficient sau mai inteligent pentru a ataca celulele canceroase;
• oferind sistemului imunitar componente, ca proteine imunitare artificiale.

Tipuri de imunoterapie:

• anticorpi monoclonali – medicamente destinate legării de anumiţi compuşi specifici din organism: pot produce răspunsul imunologic care distruge celulele canceroase; alte tipuri pot marca celulele canceroase, ceea ce ajută sistemul imunitar să le găsească şi să le distrugă mai repede;
• transferul de celule de adopţie – tratament care susţine abilitatea naturală a celulelor T de a lupta împotriva cancerului; celulele T sunt un tip de celule sangvine albe şi parte a sistemului imunitar;
• citokinele – proteine produse de celulele organismului, care joacă un rol important în răspunsul imun normal al organismului şi asupra abilităţilor sistemului imunitar de a răspunde la cancer; două tipuri principale de citokine utilizate în tratarea cancerului sunt interferonii şi interleukinele;
• vaccinurile tratament – care acţionează împotriva cancerului prin accelerarea răspunsului sistemului imun la celulele canceroase;
• BCG – un tip de imunoterapie utilizată pentru a trata cancerul de vezică; este o formă slăbită a bacilului Calmette-Guérin, care produce tuberculoza.

Terapia ţintită este fundamentul medicinei de precizie. Este un tip de tratament oncologic care identifică modificările celulelor canceroase care le ajută să se dezvolte, să se dividă şi să se răspândească.

Majoritatea terapiilor ţintite sunt fie cu medicamente cu molecule mici, fie cu anticorpi monoclonali:

• medicamente cu molecule mici – destul de mici pentru a pătrunde uşor în celule, pentru a fi utilizate pentru elemente din interiorul celulelor;
• anticorpi monoclonali – medicamente care nu sunt capabile să pătrundă uşor în celule, dar pot ataca anumite elemente specifice de pe suprafaţa celulelor canceroase.

Medicamentele din terapia ţintită acţionează prin:

• blocarea sau oprirea semnalelor chimice care dirijează dezvoltarea şi diviziunea celulelor canceroase;
• modificarea proteinelor din celulele canceroase, astfel ca acestea să moară;
• oprirea formării de noi vase de sânge care să alimenteze celulele canceroase;
• stimularea sistemului imunitar pentru a distruge celulele canceroase;
• transportul de toxine la celulele canceroase pentru a le distruge, dar nu şi celulele normale.

Terapiile complementare şi alternative se pot utiliza în asociere cu tratamentele standard, nu individual. Sunt utilizate pentru a reduce o serie de efecte adverse şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor oncologici.

Terapiile alternative includ:

• Activitatea fizică
• Nutriţia oncologică
• Acupunctura
• Practici ca yoga, meditaţia, meloterapia, masajul etc.
• Produse pe bază de plante (suplimente, ierburi, ceaiuri, vitamine etc.)

Nu utilizaţi suplimente sau alte produse fără recomandarea medicului.  Medicul vă poate prescrie o serie de terapii alternative în funcţie de starea dumneavoastră de sănătate. Anumite terapii alternative pot prezenta riscuri, pot cauza efecte adverse, pot reduce eficienţa tratamentului oncologic standard.