Hiperplazia si riscul crescut de cancer

Hiperplazia este o crestere benigna a unui tesut, formata prin diviziunea celulelor. Astfel, este o modificare a tesutului, dar nu este cancer si tesutul arata la microscop ca fiind normal organizat.

CUPRINS:

1. Ce este hiperplazia?
2. Tipuri de hiperplazie

• Hiperplazia prostatei sau marirea prostatei
• Hiperplazia atipica si legatura cu cancerul de san
• Hiperplazia congenitala de suprarenale
• Hiperplazia endometriala
• Sindromul Cushing
• Hiperplazia epiteliala focala (boala Heck)
• Hiperplazie sebacee

3. Cum poate hiperplazia sa creasca riscul de cancer?

Ce este hiperplazia?

Hiperplazia este o modificare a celulelor – se formeaza o masa – dar celulele apar normale la microscop. Celulele normale pot sa devina canceroase, si in acest proces de evolutie trec prin etape ca hiperplazia sau displazia. Displazia inseamna ca celulele arata normal, dar exista modificari in modul de organizare si exista unele celule suplimentare.

Cancerul si tipurile de tumori

Cuvantul „cancer” provine de la termenul latin karkinos (initial grecesc) derivat pentru „rac” sau „crab”, din cauza modului in care un cancer adera la orice parte de tesut la care are acces, precum racul. Hipocrate a descris pentru prima data cancerul ca fiind un corp central cu tendinta de a se extinde si de a se raspandi ca „bratele unui rac”. Pe langa termenul popular generic „cancer” folosit de majoritatea oamenilor, exista un alt termen mai tehnic: neoplazie. Neoplazia inseamna literalmente „tesut nou” in limba greaca. Acest lucru indica faptul ca de fapt cancerele sunt noi cresteri ale celulelor din organism.

Un alt termen pentru cancer este „tumora maligna”. Tumora inseamna literalmente „masa” sau „umflare” – o masa de celule noi nestructurate, care nu au un scop cunoscut in functia fiziologica a organismului.

Exista doua tipuri generale de tumori: tumori benigne (necanceroase) si tumori maligne (canceroase). O tumora benigna este compusa din celule care nu vor invada alte tesuturi sau organe fara legatura ale corpului, desi poate continua sa creasca anormal. O tumora maligna este compusa din celule care invadeaza membrana din jur sau se raspandesc in alte parti ale corpului – prin extindere directa la organele si tesuturile vecine sau prin metastazarea catre regiuni indepartate.

Nu orice tesut anormal e cancer!

Termeni precum „masa” sau „tumora” sunt folositi pentru a descrie orice supraaglomerare a tesutului. Cu toate acestea, acesti termeni nu inseamna neaparat ca astfel de cresteri contin celule canceroase. In plus fata de neoplazie, exista mai multi alti termeni care se refera la cresterea anormala a celulelor. Acestia includ:

• Hiperplazia se refera la o crestere anormala a numarului de celule, care sunt intr-o componenta normala a tesutului si sunt aranjate in mod normal, cu marirea partii afectate.
• Hipertrofia se refera la o crestere anormala a dimensiunii fiecarei celule, de exemplu, cresterea dimensiunii celulare a muschiului cardiac.
• Metaplazia se refera la inlocuirea unui tip de celula matura cu un alt tip de celule mature.
• Displazia se refera la inlocuirea unui tip de celule mature cu un tip celular mai putin matur.

Hiperplazia, metaplazia si displazia sunt reversibile, deoarece sunt rezultate ale unui stimul. Neoplazia este ireversibila deoarece este autonoma. Pe langa tumorile benigne, exista tumori in situ si tumori invazive.

Tipuri de hiperplazie

Hiperplazia prostatei sau marirea prostatei

Hiperplazia benigna de prostata (BPH) este o masa necanceroasa (benigna) sau o marire a prostatei care poate afecta urinarea. Prostata tinde sa se mareasca odata cu varsta. Pot aparea dificultati la urinare si nevoia constanta sau frecventa de a urina urgent. De obicei, diagnosticul se bazeaza pe rezultatele unei examinari rectale, dar poate fi prelevata o proba de sange pentru a verifica un posibil cancer de prostata. Pe masura ce prostata se mareste, comprima treptat uretra si blocheaza fluxul de urina (obstructie urinara). In acest caz, la urinare, vezica urinara nu se poate goli complet. In consecinta, urina stagneaza in vezica, crescand riscul de infectii ale tractului urinar (UTI) si pietre la vezica.

Cauze pentru marirea prostatei

Hiperplazia prostatei este considerata o conditie normala a imbatranirii barbatilor, iar multi barbati trecuti 80 de ani au simptome de marire a prostatei. Desi nu se cunoaste cauza exacta, modificarile hormonilor sexuali masculini care vin odata cu imbatranirea pot fi un factor. Orice istoric familial de probleme ale prostatei sau orice anomalii ale testiculelor pot creste riscul de marire a prostatei.

Simptome de prostata marita

Simptomele hiperplaziei prostatei sunt adesea foarte usoare la inceput, dar devin mai severe daca nu sunt tratate. Simptomele comune includ:

• golirea incompleta a vezicii;
• nicturia, care este nevoia de a urina de doua sau mai multe ori pe noapte;
• incontinenta sau scurgeri de urina;
• nevoia de incordare la urinare;
• flux urinar slab;
• dureri la urinare;
• urina cu sange etc.

Discutati cu medicul daca aveti vreunul dintre aceste simptome. Acestea sunt tratabile si tratarea lor poate ajuta la prevenirea complicatiilor. Metodele de diagnostic pot include un examen fizic, un examen digital rectal, teste de urina, inclusiv analize de urina, analize de sange, inclusiv testul antigenului specific prostatic (PSA). Daca testele de mai sus sunt anormale sau daca medicul nu poate face un diagnostic, este posibil sa fie nevoie de cistoscopie, un test pentru a verifica debitul de urina urmat de o ecografie pentru a vedea cata urina ramane in urma in vezica dupa urinare, teste imagistice, cum ar fi o radiografie sau o ecografie, pentru a verifica rinichii, vezica urinara si prostata sau chiar biopsia prostatei.

Hiperplazia de prostata creste riscul de a dezvolta cancer de prostata?

Pe baza cercetarilor de pana in prezent, a avea o prostata marita nu pare sa creasca riscul de a dezvolta cancer de prostata. Cu toate acestea, hiperplazia de prostata si cancerul de prostata au simptome similare, iar un barbat care are prostata marita poate avea cancer nedetectat in acelasi timp. Pentru a ajuta la detectarea cancerului de prostata in stadiile initiale, se recomanda o testare in fiecare an pentru barbatii cu varste cuprinse intre 50 si 70 de ani. Persoanelor cu risc ridicat li se recomanda screeningul de la aproximativ 40 de ani. Testele de screening pentru cancerul de prostata includ un test de sange pentru o substanta numita antigen specific prostatic (PSA) si examenul rectal digital (DRE).

Cum se trateaza hiperplazia benigna de prostata?

Este posibil ca pacientii cu simptome usoare sa nu necesite un alt tratament decat monitorizare pentru a se asigura ca starea lor nu se inrautateste. Aceasta abordare este uneori numita „asteptare atenta” sau pur si simplu monitorizare. Exista o serie de optiuni de tratament disponibile daca simptomele sunt severe. Proscar a fost unul dintre primele medicamente utilizate pentru a trata hiperplazia prostatei. Actioneaza prin incetinirea productiei hormonului dihidrotestosteron (DHT), care afecteaza cresterea prostatei. Sunt utilizate mai frecvent medicamente care relaxeaza muschiul prostatei (pentru a reduce tensiunea pe tubul urinar).

O serie de proceduri chirurgicale au fost utilizate pentru a indeparta tesutul prostatei care blocheaza fluxul de urina: rezectia transuretrala a prostatei (TURP), electrovaporizare transuretrala, incizia transuretrala a prostatei (TUIP) sau tratamente minim invazive.

Hiperplazia atipica si legatura cu cancerul de san

Hiperplazia atipica nu este o forma de cancer de san. Mai degraba, este un marker pentru femeile care pot avea un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului de san in viitor. Femeile cu aceasta problema nu ar trebui sa se supuna unei mastectomii preventive / profilactice voluntare.

Simptome ale hiperplaziei atipice

De obicei, hiperplazia atipica de san nu provoaca simptome, dar pot aparea modificari pe o mamografie. Hiperplazia atipica este de obicei depistata in timpul unei biopsii a sanului pentru a investiga o anomalie gasita la o mamografie. Uneori, hiperplazia atipica este depistata la o biopsie facuta pentru o afectiune diferita.

Cauze

Nu este clar ce provoaca hiperplazia atipica. Apare atunci cand celulele mamare devin anormale ca numar, dimensiune, forma, model de crestere si aspect. Aparitia celulelor anormale determina tipul de hiperplazie atipica:

• hiperplazie ductala atipica – duce la celule anormale care apar similar cu celulele canalelor din san;
• hiperplazie lobulara atipica – duce la celule anormale care apar similar cu celulele lobulilor sanilor.

Hiperplazia atipica de san poate deveni cancer?

Hiperplazia atipica (ADH sau ALH) este legata de un risc mai mare de cancer de san. Chiar daca majoritatea femeilor cu hiperplazie atipica nu vor dezvolta cancer de san, este totusi important sa discute cu un medic despre riscuri si care sunt, daca este cazul, optiunile potrivite pentru ea.

Se considera ca hiperplazia atipica face parte din tranzitia complexa a celulelor care poate evolua in cancerul de san. Evolutia spre cancerul de san implica de obicei:

• hiperplazie – procesul incepe atunci cand dezvoltarea si cresterea normala a celulelor devin perturbate, provocand o supraproductie de celule cu aspect normal;
• hiperplazie atipica – excesul de celule se strange si incepe sa ia un aspect anormal (in acest moment, celulele au unele, dar nu toate, modificarile necesare pentru a deveni cancer);
• cancer neinvaziv (in situ) – celulele anormale continua sa progreseze si sa se inmulteasca, evoluand spre cancer in situ, in care celulele canceroase raman limitate la zona in care incep sa creasca;
• cancer invaziv – lasate netratate, celulele canceroase pot deveni in cele din urma cancer invaziv, invadand tesutul inconjurator, vasele de sange sau canalele limfatice.

Tratament si monitorizare

Hiperplazia ductala obisnuita nu necesita, de obicei, niciun tratament sau urmarire. Odata ce un diagnostic de hiperplazie atipica este confirmat in urma unei biopsii, medicul va poate recomanda o mica operatie pentru inlaturarea hiperplaziei atipice. In mod alternativ, vi se poate oferi o biopsie de excizie asistata in vid pentru a indeparta hiperplazia atipica. Dupa o injectie cu anestezic local, se face o mica incizie in piele. Prin aceasta se plaseaza o sonda goala conectata la un dispozitiv de vid. Folosind o mamografie sau ecografie ca ghid, tesutul mamar este aspirat prin sonda intr-o camera de colectare. Tesutul indepartat este trimis la un laborator pentru a fi examinat la microscop.

Hiperplazia congenitala de suprarenale

Hiperplazia congenitala de suprarenale este un grup de afectiuni genetice mostenite care afecteaza glandele suprarenale, o pereche de organe de dimensiuni de nuci, situate deasupra rinichilor. In caz de hiperplazie congenitala de suprarenale, lipseste una dintre enzimele pe care glandele suprarenale le utilizeaza pentru a produce hormoni care ajuta la reglarea metabolismului, a sistemului imunitar, a tensiunii arteriale si a altor functii esentiale.

Hiperplazia congenitala de suprarenale afecteaza producerea unuia sau mai multor hormoni steroizi: cortizolul, care regleaza raspunsul corpului la boala sau stres; mineralocorticoizi, cum ar fi aldosteronul, care regleaza nivelul de sodiu si potasiu; sau androgeni, cum ar fi testosteronul, care sunt hormoni sexuali. In multe cazuri, hiperplazia congenitala de suprarenale are ca rezultat lipsa cortizolului si supraproductia de androgeni.

Cauze pentru hiperplazie congenitala de suprarenale

Hiperplazia congenitala de suprarenale rezulta din mutatii ale genei care codifica una dintre mai multe enzime responsabile de producerea hormonilor steroizi in glandele suprarenale. Cea mai frecventa enzima care este afectata este 21-hidroxilaza, care este un reglator cheie in sinteza hormonului de stres – cortizol. In aproximativ doua treimi dintre cazuri, defectul enzimatic din suprarenale poate afecta, de asemenea, producerea hormonului aldosteron, care este responsabil de retinerea sarii in organism.

La pacientii cu hiperplazie suprarenala congenitala, organismul recunoaste lipsa cortizolului si, prin urmare, incearca sa stimuleze glandele suprarenale pentru a incerca sa produca niveluri suficiente. Cu toate acestea, deoarece exista un defect enzimatic, glandele suprarenale nu pot produce cortizol si, in schimb, produc cantitati in exces de steroizi precursori. Acesti steroizi precursori sunt in mare parte androgeni, adica similari cu hormonul masculin, testosteronul. Un exces de hormoni masculi duce la dezvoltarea caracteristicilor masculine si la pubertatea precoce (timpurie).

Simptome ale afectiunii

Semnele si simptomele hiperplaziei congenitale de suprarenale variaza, in functie de gena defecta si de nivelul deficientei enzimatice. Exista doua tipuri majore de hiperplazie congenitala de suprarenale:

• hiperplazie congenitala de suprarenale clasica – aceasta forma mai severa a bolii este de obicei detectata la inceput;
• hiperplazie congenitala de suprarenale nonclasica – aceasta forma mai usoara si mai comuna nu poate deveni evidenta pana la copilarie sau varsta adulta timpurie.

Simptomele formei clasice

Majoritatea problemelor cauzate de forma clasica sunt legate de lipsa cortizolului, care joaca un rol important in reglarea tensiunii arteriale, mentinerea nivelului de zahar si a nivelului de energie si protejarea corpului impotriva stresului. Lipsa producerii de aldosteron este sub forma de pierdere de sare. Acest lucru poate duce la tensiune arteriala scazuta, un nivel mai redus de sodiu si un nivel mai ridicat de potasiu. Alte simptome pot fi productia in exces a hormonilor sexuali masculini (androgeni, cum ar fi testosteronul). Asta poate duce la inaltime redusa, pubertate precoce, si la femei dezvoltare genitala anormala.

Semnele si simptomele clasice la copii si adulti includ:

• aparitia foarte timpurie a parului pubian;
• crestere rapida in copilarie, dar mai mica decat inaltimea finala medie etc.

Simptomele formei nonclasice

Aceasta forma de hiperplazie este mai blanda decat cea clasica. Adesea nu exista simptome la nastere. Afectiunea nu este identificata prin screening-ul de rutina la copii si adesea devine evidenta doar la sfarsitul copilariei sau la varsta adulta timpurie. Deficitul de hormon poate implica doar nivelurile de cortizol. Desi femeile adolescente si adulte pot avea organe genitale normale la nastere, semnele si simptomele ulterioare includ adesea:

• perioade menstruale neregulate sau absente;
• caracteristici masculine, cum ar fi parul facial, parul excesiv pe corp si o voce groasa;
• acnee severa.

La femei si barbati, semnele si simptomele formei neclasice pot include, de asemenea, aparitia timpurie a parului pubian si crestere rapida in copilarie, dar mai mica decat inaltimea finala medie.

Hiperplazia endometriala

Hiperplazia endometriala apare atunci cand endometrul, mucoasa uterului, devine prea gros. Nu este cancer, dar in unele cazuri, poate duce la cancerul uterin. Endometrul se schimba pe parcursul ciclului menstrual ca raspuns la hormoni. Hiperplazia endometriala este cauzata cel mai adesea de excesul de estrogen fara progesteron. Daca ovulatia nu are loc, progesteronul nu se produce, iar captuseala nu se varsa. Endometrul poate continua sa creasca drept raspuns la estrogen. Celulele care formeaza captuseala se pot aglomera si pot deveni anormale. Aceasta afectiune, numita hiperplazie, poate duce la cancer la unele femei.

Cand apare hiperplazia endometriala?

Hiperplazia endometriala apare de obicei dupa menopauza, cand ovulatia se opreste si progesteronul nu se mai produce. De asemenea, poate aparea in timpul perimenopauzei, cand ovulatia poate sa nu apara in mod regulat. In continuare, sunt prezentate alte situatii in care femeile pot avea un nivel ridicat de estrogen si nu este suficient progesteron:

• utilizarea medicamentelor care actioneaza ca estrogenul;
• utilizarea pe termen lung a unor doze mari de estrogen dupa menopauza (la femeile care nu au prezentat histerectomie);
• menstruatii neregulate, in special asociate cu sindromul ovarului polichistic sau cu infertilitatea;
• obezitatea etc.

Simptomele hiperplaziei endometriale atipice

Sangerarea vaginala anormala este cel mai frecvent simptom al hiperplaziei endometriale atipice. Simptomele mai putin frecvente includ scurgeri vaginale anormale sau un rezultat anormal al testului Papanicolau.

Sindromul Cushing – hipercorticism

Sindromul Cushing este o afectiune a unui exces de hormon steroid cortizol in sange, cauzata de o masa hipofizara care secreta hormonul adrenocorticotropic (ACTH). ACTH este un hormon produs de glanda hipofiza normala. ACTH stimuleaza glandele suprarenale (localizate in partea de sus a rinichilor) pentru a produce cortizol, denumit in mod obisnuit hormonul stresului. Sindromul Cushing apare atunci cand corpul este expus la niveluri ridicate de cortizol pentru o lunga perioada de timp.

Simptome

Semnele si simptomele sindromului Cushing pot varia in functie de nivelurile de exces de cortizol. Semne comune si simptome ale sindromului Cushing:

• cresterea in greutate si depunerile de tesut gras, in special in jurul sectiunii intermediare si a spatelui superior, pe fata si intre umeri;
• vergeturi roz sau violet (striatii) pe pielea abdomenului, coapselor, sanilor si bratelor;
• piele subtire, fragila care se invineteste usor;
• vindecarea lenta a taieturilor, muscaturilor de insecte si infectii;
• acnee.

La femei, poate fi vorba si de hirsutism, menstruatii neregulate sau absente. La baieti, poate aparea scaderea libidoului, scaderea fertilitatii, disfunctii erectile etc.

Cauze

Sindromul Cushing este cauzat de o tumora sau de cresterea in exces (hiperplazie) a glandei hipofize. In caz de boala Cushing, glanda hipofiza elibereaza prea mult ACTH. ACTH stimuleaza producerea si eliberarea cortizolului, un hormon de stres. Prea mult ACTH face ca glandele suprarenale sa produca prea mult cortizol. Cortizolul este eliberat in mod normal in situatii de stres. De asemenea, reduce raspunsul sistemului imunitar la umflare (inflamatie).

Hiperplazia epiteliala focala (boala Heck)

Hiperplazia epiteliala focala (FEH), sau boala Heck, este o boala rara a mucoasei bucale, asociata cu infectii cu unele subtipuri de virus papiloma uman, in special subtipurile 13 sau 32.

Hiperplazia epiteliala focala a fost raportata la nivel mondial, dar este deosebit de frecventa in comunitatile autohtone mici, cum ar fi indienii din America de Nord, Centrala si de Sud. Factorii de risc pentru aceasta afectiune includ igiena deficitara, saracia si stilul de viata. Au fost raportate leziuni extinse in asociere cu infectia HIV / SIDA.

Simptome

Hiperplazia epiteliala focala afecteaza numai mucoasa gurii, cel mai frecvent:

• in interiorul buzelor
• in interiorul obrajilor
• laturile limbii

Cu toate acestea, zona gingiilor si amigdalelor pot fi de asemenea implicate. Se prezinta cel mai frecvent ca un aspect neted, cu capat plat, usor inaltat. De obicei are aceeasi culoare ca restul gurii, dar uneori mai palida. De multe ori exista leziuni multiple cu diametrul mai mic de 1 cm.

Aceasta este o afectiune benigna, fara a fi raportate cazuri de cancer oral. Prin urmare, de obicei, nu necesita tratament decat daca leziunile sunt de interes estetic sau daca are loc muscarea accidentala sau deliberata a leziunilor.

Hiperplazie sebacee

Hiperplazia sebacee este o forma de tumora benigna a foliculilor de par. Leziunile sunt uneori confundate cu carcinomul bazocelular. Hiperplazia sebacee este termenul folosit pentru glandele sebacee extinse vazute pe frunte sau pe obraji la persoanele de varsta mijlocie si varstnici. Hiperplazia sebacee apare sub forma unor mici denivelari galbene cu diametrul de pana la 3 mm. O inspectie atenta releva un folicul central de par inconjurat de lobuli galbui. Exista adesea vase de sange proeminente, cel mai bine vazute folosind dermoscopia.

Simptome

Principalul simptom al hiperplaziei sebacee este aparitia unor mici umflaturi stralucitoare sub piele. O umflatura poate avea o usoara zona specifica in centru si o margine exterioara alba sau galbena. Hiperplazia sebacee determina aparitia unor mici umflaturi pe piele atunci cand glandele sebacee se maresc. Aceste umflaturi sunt inofensive si apar adesea pe frunte si pe obraji.

In prezent, nu exista leac pentru hiperplazia sebacee. Unele medicamente si remedii la domiciliu pot reduce aparitia denivelarilor, in timp ce procedurile cosmetice le pot indeparta.

Cauze

Cativa factori cresc probabilitatea de a dezvolta hiperplazie sebacee. Factorii de risc pot fi expunerea la soare in exces, istoricul familial sau un sistem imunitar afectat. O afectiune genetica rara numita sindrom Muir-Torre poate provoca, de asemenea, hiperplazie sebacee.

Cum poate hiperplazia sa creasca riscul de cancer?

Pe masura ce intr-o celula apar mutatii, se modifica reclarea ciclului celular si interactiunea cu alte celule. Acest lucru duce la modificari ale aspectului celular si raspunsurile la factorii fiziologici. Hiperplazia este un raspuns normal la un stimul specific, iar celulele unei cresteri de acest tip raman reglate de unele mecanisme de control. Pe de alta parte, displazia este un termen ce descrie un spectru de anomalii care sunt indicatii ale unei stari pre-canceroase. Apare o proliferare anormala, iar celulele au un aspect distinct anormal si variabil. Displazia poate reveni la hiperplazie, dar poate deveni si maligna. Prin urmare, hiperplazia si displazia trebuie monitorizate sau tratate cu atentie.

Referinte:

(1) Endometrial Hyperplasia, link: https://www.acog.org/Patients/FAQs/Endometrial-Hyperplasia?IsMobileSet=false
(2) Atypical Endometrial Hyperplasia, link: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16569-atypical-endometrial-hyperplasia
(3) Benign prostatic hyperplasia (BPH), link: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/benign-prostatic-hyperplasia/symptoms-causes/syc-20370087
(4) Hyperplasia of the Breast (Ductal or Lobular), link: https://www.cancer.org/cancer/breast-cancer/non-cancerous-breast-conditions/hyperplasia-of-the-breast-ductal-or-lobular.html
(5) Hyperplasia and atypical hyperplasia, link: https://breastcancernow.org/information-support/have-i-got-breast-cancer/benign-breast-conditions/hyperplasia-atypical-hyperplasia