Tumori benigne vs. Tumori maligne

Cuvântul tumoră este un termen larg ce defineşte orice creştere din organism, dar a devenit sinonim cu o formaţiune benignă sau malignă. Uneori se folosește cuvântul neoplasm care este, în esență, o nouă dezvoltare a țesutului care nu are scop sau funcție în organism.

Tumorile provin din creșterea necontrolată sau anormală a celulelor care nu au nicio funcție fiziologică în organism, ocupă spațiu sau distrug țesutul înconjurător pentru a se fixa în zona specifică și pot afecta funcția sau sănătatea organului pe care îl vizează. Tumorile nu trebuie confundate cu alte formațiuni din organism, cum ar fi hiperplazia sau hipertrofia. Acești termeni sunt utilizați atunci când un organ se mărește sau când există o creștere a celulelor sau straturilor de țesut din organe, care duc la o creștere a dimensiunii organului afectat. Această extindere nu este o tumoră.

Pentru a înțelege diferențele dintre tumorile benigne și cele maligne, trebuie să știm ce sunt acestea.

Cuprins:

1. Tumorile  benigne – tumori necanceroase
2. Tumori pre-maligne (precanceroase)
3. Tumorile maligne – tumorile canceroase
4. Diferențierea celor două tipuri de tumori
5. Poate o tumoră benignă să devină malignă?

Tumorile  benigne – tumori necanceroase

Tumorile care nu sunt canceroase se numesc tumori non-canceroase sau benigne. Tumorile non-canceroase:

• rămân într-un singur loc și nu se răspândesc în alte părți ale corpului;
• după ce sunt îndepărtate, nu respar;
• tind să aibă o formă regulată și netedă și să aibă un înveliș numit capsulă;
• sunt mobile în țesut.

Tumorile benigne sunt, de obicei, un motiv mic de îngrijorare la pacienți, deoarece ele pot fi aproape întotdeauna ușor de îndepărtat prin intervenție chirurgicală, cu puține riscuri de recidivă. Multe tumori benigne, care nu produc un disconfort, sunt lăsate acolo unde sunt, de vreme ce intervenția chirurgicală ar fi ceva un inconvenient și tumorile nu reprezintă o problemă directă.

Chiar dacă nu sunt canceroase, unele tumori benigne pot presa unii nervi sau vase de sânge și pot provoca dureri sau alte efecte negative. Tumorile benigne ale țesuturilor endocrine pot duce la producerea excesivă a unor hormoni.

Exemple de tumori benigne includ:

• Adenoamele – sunt tumori care apar din țesutul epitelial glandular, membrana subțire care acoperă glandele, organele și alte structuri din organism. Un polip în colon este un tip de adenom. Alte exemple sunt adenomul paratiroidian, adenomul ductului biliar, adenomul hepatic etc. Adenoamele NU sunt cancer. Cu toate acestea, ele se pot modifica și pot deveni canceroase, având formă de adenocarcinoame.
• Fibroamele – sunt tumori benigne care pot crește pe țesutul fibros sau conjunctiv al oricărui organ. Sunt frecvente și pot provoca sângerări vaginale, durere pelvină sau disconfort și incontinență urinară. Există multe tipuri de fibrom, incluzând angiofibrom, dermatofibrom. Rar, fibroamele se pot schimba și, eventual, devin canceroase. Acestea sunt numite apoi fibrosarcoame.
• Hemangioamele – sunt tumori benigne care constau în celule sangvine excesive. Ele pot fi observate uneori pe suprafața pielii. Nu necesită, de obicei, niciun tratament.
• Lipoamele – sunt cea mai comună formă de tumori moi. Sunt formate din celule grase, sunt foarte mici, nedureroase, moi la atingere și, în general, mobile. Acestea sunt mai frecvente la persoanele de peste 40 de ani. Există mai multe tipuri de lipoane, inclusiv angiolipomul.

Tumorile benigne sunt alcătuite din celule care sunt destul de similare celulelor normale. Ele vor provoca o problemă numai dacă:

• cresc foarte mult;
• produc disconfort sau durere;
• sunt vizibile și inestetice;
• presează anumite organe;
• apar în interiorul craniului.

Singurul pericol real care trebuie urmărit la tumorile benigne este prezența celulelor pre-maligne.

Tumori pre-maligne (precanceroase)

Pre-malign înseamnă benign, dar care este posibil să se dezvolte în cancer dacă este lăsat netratat. Clasa tumorii premaligne este dificil de deosebit de celelalte două, deoarece se poate asemăna puternic cu o tumoră benignă în faza anterioară și mai târziu poate arăta mult mai mult ca o tumoră malignă.

Celulele pre-canceroase sunt celule anormale care se pot dezvolta în cancer dacă nu sunt tratate. Unele dintre aceste celule au schimbări ușoare care pot să dispară fără tratament, dar unele celule pre-canceroase transmit modificări genetice și treptat devin din ce în ce mai anormale, pe măsură ce se divid, până devin cancer. Poate dura mult timp până o formațiune pre-canceroasă să se modifice în cancer.

Există modalități diferite de a descrie modificările pre-canceroase în funcție de cât de ușoare sau severe sunt schimbările:

• Hiperplazia înseamnă că celulele anormale se divid și cresc mai repede decât în mod normal.
• Atipiile – înseamnă că celulele sunt ușor anormale (atipice). Uneori, atipia poate fi cauzată de vindecare și inflamație, dar unele tipuri de atipii sunt precanceroase.
• Metaplazia înseamnă că a existat o schimbare în tipurile de celule care se găsesc în mod normal în această zonă a corpului. Celulele arată normal, dar nu sunt celule care se găsesc în mod normal în acel țesut sau acea zonă.
• Displazia înseamnă că celulele sunt anormale, există mai multe celule decât cele normale, celulele cresc mai repede decât în mod normal și nu sunt aranjate ca celulele sănătoase. Displazia este o afecțiune pre-canceroasă.
• Carcinomul in situ este cel mai grav tip de schimbare pre-canceroasă. Celulele sunt foarte anormale, dar nu au crescut în țesutul din apropiere. Carcinomul in situ este de obicei tratat, deoarece are un risc crescut de a se dezvolta în cancer.

Persoanele cu afecțiuni pre-canceroase sunt, de regulă, testate în mod regulat, astfel încât eventualele cancere să fie tratate rapid dacă modificările celulelor devin mai severe sau se transformă în cancer.

Tumorile maligne – tumorile canceroase

O tumoră este canceroasă atunci când:

• crește în țesuturile din apropiere;
• are celule care se pot rupe și circulă prin sânge sau sistemul limfatic și se răspândesc în ganglionii limfatici și în regiunile îndepărtate ale corpului.

Când celulele canceroase se răspândesc și se dezvoltă noi tumori, noile tumori se numesc metastaze.

Tumorile maligne reprezintă amenințările reale când vine vorba de tumori. Opțiunile de tratament pot implica radioterapie, chimioterapie, intervenții chirurgicale și imunoterapie împreună cu un stil de viață modificat, în funcție de intensitatea tumorii (tumorilor) și tratamentul folosit. Spre deosebire de tumorile benigne, cele maligne cresc rapid și se pot răspândi într-o altă zonă, într-un proces cunoscut sub numele de metastază.

Diferitele tipuri de tumori maligne sunt compuse din tipuri specifice de celule canceroase, incluzând:

• Carcinomul – tumori formate din celule epiteliale. De exemplu, carcinoamele pot apărea în stomac, prostată, pancreas, plămân, ficat, colon sau sân. Multe dintre cele mai frecvente tumori sunt carcinoame, în special în rândul adulților în vârstă.
• Sarcomul – se formează în țesutul conjunctiv, cum ar fi cartilajul, oasele și nervii. Sarcoamele provin din celulele din afara măduvei osoase. Majoritatea sarcoamelor sunt maligne.
• Tumorile cu celule germinale – sunt tumorile formate din celulele spermatozoizilor și ovulelor. Apar cel mai frecvent la nivelul ovarelor sau testiculelor. Majoritatea tumorilor testiculare încep în celulele germinale. Mai puțin frecvent, tumori cu celule germinale pot apărea, de asemenea, în creier, abdomen sau piept.
• Blastomul – tumorile formate din țesuturi embrionare sau celule în curs de dezvoltare sunt cunoscute sub denumirea de blastoame și sunt mai frecvente la copii decât la adulți. Exemplele includ meduloblastomul și glioblastomul, tipurile de tumori cerebrale, retinoblastomul, o tumoră a retinei, osteoblastomul, un tip de tumoră osoasă și neuroblastomul, o tumoră a sistemului nervos la copii.

Diferențierea celor două tipuri de tumori

Cea mai eficientă modalitate de a stabili diferența dintre diferitele tipuri de tumori este o biopsie. Într-o biopsie, o mostră de țesut din tumoră este prelevată și trimisă la un laborator, unde țesutul este observat și testat pentru a determina starea sa benignă, malignă sau pre-maligantă. La microscop, e relativ ușor de făcut diferența între celulele normale, benigne sau celule canceroase. Celulele canceroase au adesea cromozomi anormali și ADN, făcând nucleul lor mai mare și mai întunecat. De asemenea, au deseori forme diferite față de celulele normale.

Uneori, biomarkerii specifici cancerului numiți antigeni pot fi de ajutor în determinarea prezenței cancerului în astfel de tumori, în funcție de localizarea lor și de tipul de țesut pe care îl afectează. În mod obișnuit, acest lucru se face atunci când tumorile sunt prezente pe un anumit organ.

Diferențele dintre tumorile BENIGNE și MALIGNE

Există multe diferențe importante între tumorile benigne și maligne. Printre acestea se numără:

• Rata de creștere: Tumorile maligne pot crește mai rapid decât tumorile benigne, deși există tumori cu creștere lentă și cu creștere rapidă în ambele categorii.
• Abilitatea de a invada local: Tumorile maligne pot invada regiunile din jurul lor.
• Abilitatea de a se răspândi la distanță: Tumorile maligne se pot răspândi în alte părți ale corpului, circulând în sânge sau sistemul limfatic. Tumorile maligne pot, de asemenea, să invadeze țesuturile din apropiere, în timp ce tumorile benigne nu o fac. Tumorile benigne cresc doar în locul în care s-au format.
• Recidiva: Tumorile benigne sunt mai ușor de îndepărtat prin intervenție chirurgicală, având limite mai clare și, ca urmare, nu reapar, în general. În cazul în care acestea reapar, este numai la locul original. Tumorile maligne au capacitatea de a se forma iar după ce au fost îndepărtate, chiar și în alte locuri.
• Efecte sistemice: Tumorile maligne pot secreta substanțe care produc efecte în tot corpul, cum ar fi oboseală și pierderea în greutate. Acesta este cunoscut sub numele de sindrom paraneoplazic.
• Tratamente: O tumoră benigna poate fi, de obicei, tratată complet prin intervenție chirurgicală, deși unele pot fi tratate cu radioterapie sau medicamente. Unele tumori benigne nu sunt tratate, deoarece nu prezintă niciun risc pentru sănătate. Tumorile maligne pot necesita chimioterapie, radioterapie sau medicamente de imunoterapie pentru a elimina celulele care pot rămâne sau care s-au răspândit în alte părți ale corpului.

Iată, pe scurt, o trecere în revistă a diferențelor dintre cele două:

Poate o tumoră benignă să devină malignă?

Unele tipuri de tumori benigne se transformă foarte rar în tumori maligne. Unele tipuri, cum ar fi polipii adenomatoși (adenoame) din colon, au un risc mai mare de a se transforma în cancer. De aceea, polipii benigni, sunt eliminați în timpul colonoscopiei. Îndepărtarea acestora este o modalitate de prevenire a cancerului de colon.

Uneori, diagnosticul este incert. Este posibil ca o biopsie să identifice celule pre-canceroase sau să rateze zona în care celulele canceroase sunt mai răspândite. În aceste cazuri, ceea ce se credea a fi benign s-ar putea dovedi a fi malign, pe măsură ce crește și se dezvoltă în continuare.

Referinte:

• (1) Benign and malignant tumors, link: https://thetruthaboutcancer.com/benign-malignant-tumors-difference/
• (2) What are the difference? Benign and malignant tumors, link: https://www.cancercenter.com/discussions/blog/whats-the-difference-benign-and-malignant-tumors/