Imunitatea și sănătatea colonului

Sistemul imunitar este prima linie de apărare a organismului, și este legat de buna funcționare a microflorei intestinale. Iată care este legătura dintre imunitatea organismului și sănătatea colonului.

CUPRINS:
1. Ce este sistemul imunitar?
2. Ce este colonul?
3. Cancerul de colon
4. Imunitatea și flora intestinală

Ce este sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este apărarea organismului împotriva microbilor care cauzează boli (agenți patogeni). Sistemul imunitar este format din sisteme non-specializate, cum ar fi pielea (care acționează ca o barieră) și sucurile gastrice. Cu toate acestea, are și unele unele sisteme de apărare foarte specializate care conferă rezistență la anumiți agenți patogeni. Un alt nume pentru această rezistență este imunitatea. Aceste sisteme sunt celulele albe din sânge numite limfocite. Alte tipuri de globule albe joacă un rol important în apărarea corpului împotriva infecțiilor.

Sistemul limfatic este, de asemenea, parte a sistemului imunitar. Sistemul limfatic este alcătuit dintr-o rețea de vase care transportă un lichid numit limfă. Acesta conține țesut limfatic specializat și toate structurile dedicate producerii de limfocite. Sistemul imunitar protejează organismul de invadatori din exterior, cum ar fi bacterii, virusuri, ciuperci și toxine (elemente chimice produse de microbi). Este alcătuit din organe diferite, celule și proteine care lucrează împreună.

Sistemul imunitar înnăscut vs dobândit

Există două părți principale ale sistemului imunitar:

• sistemul imunitar înnăscut, cu care ne-am născut;
• sistemul imunitar dobândit, pe care îl dezvoltăm atunci când corpul este expus la microbi sau substanțe chimice eliberate de microbi

Aceste două sisteme imunitar lucrează împreună.

Sistemul imunitar înnăscut

Acesta este sistemul de răspuns rapid al organismului. Protejează corpul și este prima linie de apărare atunci când apare un agent patogen. Sistemul imunitar înnăscut este moștenit și este activ din momentul în care ne naștem. Când acest sistem recunoaște un invadator, se activează imediat. Celulele acestui sistem imunitar înconjoară și distrug agentul patogen – aceste celule se numesc fagocite.

Sistemul înnăscut se găsește în multe regiuni diferite din corp. Prima linie de apărare este pielea. Pielea formează o barieră impermeabilă care împiedică pătrunderea de patogeni în organism. Cavitățile corpului, cum ar fi nasul și gura, sunt căptușite cu membrane mucoase. Membranele mucoase produc mucus lipicios care poate capta bacterii și alți agenți patogeni. Alte fluide produse de corp protejează straturile interne de invazia cu agenți patogeni. Sucul gastric produs de stomac are o aciditate ridicată, care ajută la distrugerea multor bacterii din alimente. Saliva curăță agenții patogeni de pe dinți și ajută la reducerea cantității de bacterii și alți agenți patogeni în gură.

Sistemul imunitar dobândit

Sistemul imunitar dobândit, cu ajutorul sistemului înnăscut, produce celule (anticorpi) pentru a ne proteja organismul de un invadator specific. Acești anticorpi sunt dezvoltați de celulele numite limfocite B după ce corpul a fost expus la respectivul invadator. După prima expunere, sistemul imunitar va recunoaște invadatorul și va apăra organismul de acesta. Sistemul imunitar dobândit se modifică pe tot parcursul vieții.

Ce sunt limfocitele?

Limfocitele au o varietate de funcții diferite. Atacă virusuri și alți agenți patogeni. De asemenea, produc anticorpi care ajută la distrugerea bacteriilor. Limfocitele sunt împărțite în celule T și celule B. Măduva osoasă este țesutul găsit în interiorul cavității interne a oaselor. Conține celule stem care produc celule B și T. Celulele B se maturează și se dezvoltă în măduva osoasă, în timp ce celulele T se maturează în timus. Acestea sunt celulele responsabile de dezvoltarea imunității la anumite tipuri de bacterii și virusuri.

Celulele B

Celulele B produc anticorpi. Anticorpii sunt un tip special de proteine ​​care atacă antigenele. Antigenele sunt ca sisteme de semnalare pentru sistemul imunitar. Ele identifică de obicei o moleculă ca fiind străină. Pot fi găsite pe suprafața bacteriilor, dar pot fi găsite și pe substanțe care nu provoacă nicio afecțiune – de exemplu, în polen, albuș de ou etc.

Când o particulă străină pătrunde în corp, celulele B o recunosc, legând antigenul de suprafața lui. Aceasta activează celula B care apoi se transformă într-o celulă plasmatică. Celulele plasmatice produc anticorpi specifici acelui antigen. Anticorpii pot imobiliza bacteriile, pot încuraja alte celule să distrugă agentul patogen și să activeze alte sisteme de apărare imună.

Celulele T

Celulele T atacă direct organismul invadator; totuși, nu sunt capabile să recunoască antigeni fără ajutorul altor celule. Aceste celule procesează antigenul și apoi îl prezintă celulelor T. Celulele T sunt foarte diferite unele de altele. Atunci când un antigen pătrunde în organism doar câteva celule T sunt capabile să recunoască și să se lege de antigen.

Sistemul limfatic

Sistemul limfatic reprezintă o parte importantă a apărării organismului împotriva infecțiilor. Ganglionii limfatici sunt una dintre componentele acestui sistem. Sunt structuri specializate care se găsesc în vasele limfatice. Ganglionii limfatici sunt un filtru pentru limfa care curge prin vase. Acestea conțin celule B și T care recunosc bacteriile și agenții patogeni care au intrat în limfă prin intermediul fluxului sangvin.

Ce este colonul?

Colonul este un organ tubular ce funcționează în permanență pentru a elimina deșeurile din corp. Ca parte a sistemului digestiv, colonul funcționează alături de organe precum stomacul și intestinul subțire pentru a elimina scaunul și pentru a menține echilibrul fluidelor și electroliților.

Activitatea primară a colonului este de a forma din alimentele ingerate materiile fecale ce vor fi eliminate din corp. Colonul trebuie să reabsorbă apă și electroliți pentru a forma scaunul. Intestinul gros este împărțit în șase secțiuni, inclusiv cecumul, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid și rect. Colonul începe la finalul intestinului subțire, unde se numește cecum și se termină la nivelul rectului. Cancerul intestinului gros este denumit în mod obișnuit drept cancer de colon, cancer rectal sau cancer colorectal.

Straturile colonului  și cancerul

Colonul este compus din patru straturi, fiecare având o funcție specifică. Atunci când se face un diagnostic de cancer de colon, patologul va determina ce strat din colon este afectat de cancer pentru a ajuta la determinarea stadiului bolii. Majoritatea cancerelor colorectale se dezvoltă în stratul cel mai intim, numit mucoasa, și se vor răspândi spre stratul extern sau seros al colonului în timp, dacă nu sunt tratate. Pornind de la stratul cel mai intim al colonului, straturile includ:

• Mucoasa – este împărțită în trei subțesuturi, suprafața mucoasei se numește epiteliu, unde se dezvoltă majoritatea cancerelor de colon și rect. Mucoasa asigură un lubrifiant care ajută la trecerea scaunului prin colon.
• Submucoasa – următorul strat al colonului, care este bogat în vase sangvine și nervi. Submucosa este un strat de țesut conjunctiv care leagă mucoasa de următorul strat muscular.
• Muscularis propria – este al treilea strat este compus din straturi opuse de fibre musculare. Odata ce cancerul ajunge la acest strat, exista un risc crescut de a metastaza in alte parti ale corpului.
• Seroasa – este stratul cel mai îndepărtat al colonului. Când cancerul se răspândește prin acest strat, acesta a părăsit colonul și a metastazat.

Cancerul de colon

Cancerul de colon, cunoscut și sub numele de cancer colorectal, este a doua cauză principală a deceselor cauzate de cancer la bărbați și femei. Cancerul de colon se formează de obicei dintr-un polip.

Deși nu există o cauză specifică a cancerului de colon, anumiți factori pot crește riscul de apariție a bolii. Acești factori includ genetica, dieta și sănătatea generală. Persoanele cu istoric familial de cancer de colon, mai ales dacă mai mult de o rudă a avut boala, prezintă un risc crescut. De asemenea, două sindroame genetice, polipoză adenomatoasă familială și sindrom Lynch au fost asociate cu cancerul de colon. Factorii cum ar fi obezitatea, diabetul și lipsa exercițiilor fizice, sunt asociate cu un risc crescut.

Care sunt simptomele?

În stadiile incipiente, cancerul intestinal poate să nu cauzeze simptome. Cu toate acestea, multe persoane cu simptome de cancer intestinal pot experienta unele probleme. Acestea pot include:

• sânge în scaun sau pe hârtie igienică;
• modificări de tranzit intestinal, cum ar fi diaree, constipație sau mișcări intestinale mai frecvente;
• o schimbare în aspectul sau consistența fecalelor;
• senzație de plenitudine gastrică sau balonare în abdomen;
• senzație că intestinul nu e golit complet după o defecare;
• pierdere inexplicabilă în greutate;
• slăbiciune sau oboseală;
• dureri rectale sau anale;
• o masă la nivelul rectului sau anusului;
• dureri abdominale sau umflături;
• anemie, care poate provoca oboseală și slăbiciune.

Nu toata lumea cu aceste simptome are cancer intestinal. Alte afecțiuni, cum ar fi hemoroizii, diverticulita sau fisurile din canalul anal, pot provoca, de asemenea, aceste schimbări.

Imunitatea și flora intestinală

Tractul gastrointestinal (GI) conține mai multe tipuri de microorganisme (bacterii, virusuri, protozoane etc.) – microbiomul intestinal. Bacteriile comensale, cele mai frecvente microorganisme din mediul intestinal, sunt benefice pentru gazdă, în timp ce bacteriile patogene sunt capabile să provoace probleme, cum ar fi inflamația intestinală. Procesul de simbioză se întâmplă atunci când există un echilibru favorabil între bacteriile comensale și bacteriile patogene într-o perioadă de timp.

Sistemul imunitar este legătura principală dintre bacteriile intestinale și influența lor asupra sănătății și bolilor. Suntem născuți cu un sistem imunitar înnăscut și suntem la început protejați de anticorpi de la mamă. Cu toate acestea, celulele imune trebuie să fie „educate” în continuare pentru a învăța cum să protejeze organismul atunci când anticorpii materni nu mai sunt prezenți.

Intestinul ca barieră de protecție

Intestinul este o importantă barieră de protecție între organism și mediul înconjurător. Este implicat în ceea ce înseamnă sistem imunitar, fiind prima linie de apărare împotriva unui patogen ce ajunge în organism prin înghițire. Dacă un agent patogen este înghițit, flora intestinală acționează în general oferind protecție. Corpul este protejat de patogeni posibili printr-un strat de celule care căptușesc intestinul (celulele epiteliale) și de o serie de bariere chimice (de exemplu, intestinul este relativ acid, ceea ce îl face un mediu ostil pentru bacterii). Fibrele intestinale activează funcțiile imune din celulele epiteliale și asigură bariera chimică la infecție prin afectarea pH-ului mediului intestinal. Reglează și inflamația și răspunsul imun inflamator și produc o serie de substanțe antimicrobiene.

Flora intestinală și sistemul imunitar acționează în ambele sensuri. Microbiomul intestinal ajută la dezvoltarea sistemului imunitar gazdă, care reglează homeostazia microbiomului.

Dezechilibrul microflorei

Sarcina esențială a sistemului imunitar este de a menține un echilibru între reacție și toleranță. O floră intestinală diversă, cu multe tipuri de bacterii, ciuperci și alte microorganisme, este crucială. Deoarece echilibrul bacteriilor din intestin influențează echilibrul sistemului imunitar, o floră microbiană dezechilibrată, de exemplu, cu prea mulți agenți patogeni poate schimba sistemul imunitar într-o stare inflamatorie.

Majoritatea bacteriilor sunt benefice, dar unele sunt responsabile pentru progresul bolii. Este normal ca bacteriile intestinale să joace un rol semnificativ în bolile direct legate de intestin, cum ar fi bolile intestinale inflamatorii.

Axa creier-intestin

Intestinul este capabil să modifice chimia creierului prin căile neuronale și prin mesagerii sistemului imunitar, numite citokine – și acești mesageri depind de starea microflorei intestinale. Stresul poate afecta, de exemplu, acest echilibru. Stresul modifică microflora intestinală, iar semnalele care ajung către creier pot influența felul în care ne comportăm. Microflora intestinală este perturbată ca rezultat, și apar niveluri crescute de hormon de stres și un răspuns imun diferit.

Imunitatea și cancerul

Riscul de cancer poate crește odată ce sistemul imunitar este afectat. Sistemul imunitar poate juca un rol mult mai important în ceea ce privește riscul de cancer legat de vârstă. În esență, cancerul este cauzat de o succesiune de mutații genetice care se acumulează în timp. Unele studii sugerează că riscul de cancer crește odată cu vârsta din cauza îmbătrânirii sistemului imunitar. Este binecunoscut faptul că sistemul imunitar devine mai puțin eficient pe măsură ce îmbătrânim, făcându-ne mai predispuși la boli.

Timusul, care este o componenta a sistemului imunitar, este implicat în dezvoltarea celulelor T, care sunt factori majori implicați în sistemul imunitar. O mare parte din declinul puterii sistemului imunitar în timp este dat de deteriorarea constantă a timusului.

Referinte:
(1) What is bowel cancer?, link: https://www.cancersa.org.au/information/a-z-index/what-is-bowel-cancer
(2) The immune system, link: https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/the-immune-system
(3) The immune system, link: https://patient.info/allergies-blood-immune/immune-system-diseases
(4) Why gut bacteria are essential for a healthy immune system, link: https://medicalxpress.com/news/2018-03-gut-bacteria-essential-healthy-immune.html