Eozinofile crescute – ce înseamnă

Eozinofile crescute sau eozinofilia – iată care sunt cauzele pentru creșterea numărului de eozinofile, cum se manifestă această creștere în organism, ce metode de tratament necesită.

CUPRINS:

1. Ce sunt eozinofilele?
2. Funcțiile eozinofilelor
3. Testarea numărului de eozinofile
4. Eozinofilia – număr crescut de eozinofile
5. Simptome eozinofile crescute
6. Cauze eozinofile crescute
7. Recomandări pentru scăderea numărului de eozinofile

Ce sunt eozinofilele?

Celulele sangvine albe sau globulele albe sunt o parte importantă a sistemului imunitar al corpului. Măduva osoasă produce toate cele 5 tipuri diferite de globule albe din corp. Fiecare globulă albă trăiește de la câteva ore până la câteva zile în fluxul de sânge. Eozinofilele sunt un tip de globule albe, depozitate în țesuturile din corp.

În unele condiții, eozinofilele se pot deplasa în afara fluxului sangvin și se acumulează în organe și țesuturi. Acest lucru se poate întâmpla în multe părți diferite ale corpului, inclusiv esofagul, inima, plămânii, sângele și intestinele. Tratamentul afecțiunilor legate de eozinofile poate varia în funcție de cauză și de ce parte a corpului este afectată. Steroizii sunt adesea parte a tratamentului.

Funcțiile eozinofilelor

Aproape fiecare sistem al corpului se bazează într-un fel pe eozinofile. Două funcții importante sunt în cadrul sistemului imunitar. Eozinofilele distrug germenii invadatori precum virusuri, bacterii sau paraziți, cum ar fi viermi. De asemenea, au un rol în răspunsul inflamator, mai ales dacă este implicată o alergie. Eozinofilele joacă un rol semnificativ în inflamația legată de alergii, eczeme și astm.

Ajută la combaterea infecțiilor și joacă mai ales un rol în răspunsul imunitar al organismului. De asemenea, se pot acumula și provoca inflamații. În mod normal, sângele nu are un număr mare de eozinofile. Corpul poate produce mai multe eozinofile ca răspuns la:

• alergii;
• afecțiuni ale pielii;
• infecții parazitare și fungice;
• o boală autoimună;
• unele tipuri de cancer;
• tulburări ale măduvei osoase.

Testarea numărului de eozinofile

Testarea numărului de eozinofile se face în cadrul unui alt test, numit hemoleucograma completă. Va măsura inclusiv numărul de eozinofile, bazofile, limfocite, monocite, neutrofile.

Valoarea normală pentru eozinofile poate varia de la laborator la laborator. De obicei, un laborator va include „intervale de referință” care dau rezultatele medii pentru acea măsurare. În general, intervalul normal pentru eozinofile este de 0-450 eozinofile pe mm cub de sânge. Eozinofilele nu sunt întotdeauna prezente atunci când o persoană este bolnavă. Eozinofilele se găsesc, de asemenea, în intestine, timus, splină, ganglioni, ovare și uter.

Eozinofilia – număr crescut de eozinofile

Eozinofilia se referă la o afecțiune caracterizată de un număr crescut de eozinofile în sângele periferic. Celulele albe din sânge sunt o componentă esențială a sistemului imunitar celular. Eozinofilele sunt globule albe specifice, care sunt o parte normală a sistemului imunitar celular, joacă un rol în procesele fiziologice normale și în apărarea organismului și participă la reacții alergice și la apărarea împotriva infecțiilor parazitare.

Se spune că eozinofilia apare atunci când există mai mult de 500 eozinofile pe microlitru sânge, deși valoarea exactă variază în funcție de laborator. Eozinofilia poate fi considerată ușoară, moderată sau severă. De obicei, mai puțin de 5% din globulele albe din circulație la o persoană sunt eozinofile.

Forme de eozinofilie

Un nivel peste normal al eozinofilelor se numește eozinofilie. În funcție de cât de mari sunt valorile în sânge, aceasta poate fi:

• ușoară (de la 500 la 1.500 celule pe microlitru de sânge);
• moderată (1.500 – 5.000 de celule pe microlitru de sânge);
• severă (mai mult de 5.000 de celule pe microlitru de sânge).

Eozinofilia în sânge sau țesuturi poate fi dăunătoare, deoarece eozinofilele au granule care conțin molecule toxice menite să distrugă agenții patogeni. Moleculele toxice pot deteriora, de asemenea, inima, creierul, pielea, intestinele sau plămânii atunci când sunt prezente în cantități mari.

Complicații date de eozinofile crescute

În unele cazuri, prezența unor niveluri ridicate de eozinofile generează leziuni legate de boală, deși cauza bolii nu este întotdeauna cunoscută (boli idiopatice):

• sindromul hipereozinofilic idiopatic;
• sindromul hipereozinofilic mieloproliferativ – de multe ori există boli de inimă și mărirea splinei;
• sindromul hipereozinofilic limfocitar – de multe ori există leziuni ale pielii și umflarea ganglionilor superficiali – în unele cazuri, cancerul (limfom) s-ar putea dezvolta;
• angioedem episodic cu eozinofilie (sindromul Gleich) – episoade de urticarie, febră, umflarea pielii, creștere în greutate și eozinofilie la fiecare 3 – 4 săptămâni;
• sindromul hipereozinofilic familial – o afecțiune moștenită care nu poate provoca niciun simptom;
• pneumonie eozinofilică – apare atunci când o persoană are prea multe eozinofile în țesutul pulmonar;
• esofagita eozinofilă – este o reacție alergică la nivelul esofagului, tubul subțire care transportă alimentele de la gură la stomac;
• granulomatoza eozinofilică cu poliangeită – este o formă de vasculită care provoacă inflamații în vasele de sânge (boala era cunoscută sub numele de sindromul Churg-Strauss).

Simptome eozinofile crescute

Dacă aveți eozinofilie, simptomele vor fi parțial determinate de cauza numărului crescut de eozinofile. Dacă numărul de eozinofile este ușor crescut, este posibil să nu aveți niciun simptom. Simptomele comune includ:

• eczeme;
• prurit;
• diaree, în cazul infecțiilor cu paraziti;
• astm;
• rinoree, mai ales în caz de alergii.

Determinarea cauzei eozinofiliei se va baza pe simptome. Esofagita cu eozinofilie poate provoca dificultăți de înghițire, dureri toracice sau abdominale, vărsături sau alimente care se blochează în esofag. Diagnosticul necesită o biopsie a esofagului. Multe dintre infecțiile parazitare sunt diagnosticate prin prelevarea de probe de scaun și testarea acestora. Este posibil să nu existe un test care să stabilească dacă un medicament este cauza eozinofiliei. Dacă numărul de eozinofile revine la normal după întreruperea medicamentelor, se presupune că medicamentul a fost cauza.

Cauze eozinofile crescute

Există numeroase motive pentru care numărul de eozinofile poate fi crescut. Unele dintre cauze sunt benigne și necesită un minim tratament. Nu este neobișnuit ca numărul crescut să fie tranzitoriu și să se reducă de la sine fără tratament. Printre cauzele posibile se numără:

• infecții parazitare – la nivel mondial, cea mai frecventă cauză de eozinofilie este o infecție cu paraziti;
• reacții la medicamente – cele mai frecvente medicamente asociate cu eozinofilia includ antibiotice (penicilină, cefalosporine), antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, ibuprofen), ranitidină (pentru reflux gastroesofagian), fenitoină (anti-convulsie) și alopurinol (utilizat pentru tratarea gutei);
• atopia – atopia este o reacție particulară care apare în organism (de obicei, atopia se referă la astm, alergii sezoniere și eczeme);
• esofagită eozinofilică – este o afecțiune caracterizată prin eozinofile răspândite în esofag care în mod normal nu conține eozinofile;
• sindroamele hipereozinofile – sunt un grup de tulburări caracterizate prin număr mare de eozinofile și dovezi de leziuni ale organului de la un număr mare de eozinofile;
• sindromul Churg-Strauss – vasculita Churg-Stauss, numită acum granulomatoza eozinofilică cu poliangeită, poate provoca eozinofilie;
• unele cancere – există mai multe tipuri de cancer, în special cancere de sânge, care sunt cunoscute pentru creșterea numărului de eozinofile. Acestea includ un tip rar de leucemie mieloidă acută (AML) numită leucemie eozinofilă. Alte cauze includ câteva dintre neoplasmele mieloproliferative (precum trombocitemia esențială, policitemia vera) limfomul celulelor B și celulelor T, precum și adenocarcinoamele tractului gastrointestinal, plămânului și colului uterin.

Eozinofilele și cancerul colorectal

Numărul de eozinofile din sânge poate crește în timpul unui răspuns normal la reacții alergice, infecții fungice și parazitare, dar și unele tipuri de cancer.

Un studiu din 2011 publicat în Journal of Clinical Oncology a examinat relația dintre eozinofilele din sângele periferic și incidența cancerului colorectal. Cercetătorii au descoperit că un număr mai mare de eozinofile din sângele periferic a fost asociat cu un risc redus de deces din cauza cancerului colorectal, în special la pacienții care nu au fumat niciodată și la bărbați. Deși studiul nu a putut identifica mecanismul pentru a explica această relație, o teorie plauzibilă este aceea că un sistem imunitar mai activ reduce riscul de a dezvolta cancer colorectal.

Unele cercetări sugerează că nivelurile de eozinofile din sau în jurul unei tumori colorectale ajută la prezicerea prognosticului în cancer. Ei au ajuns la concluzia că un număr mai mare de eozinofile în jurul tumorii colorectale primare a fost asociat cu un rezultat mai bun al pacientului și că ar trebui să fie monitorizate în timpul examinării tumorii.

Recomandări pentru scăderea numărului de eozinofile

Pacienții cu un nivel ridicat de eozinofile persistent, dar benign, nu trebuie să urmeze tratament pentru a-și reduce nivelul. Cu toate acestea, se recomandă verificări periodice.

Unele modificări simple în stilul de viață și recomandări pot contribui la scăderea nivelului de eozinofile:

• Protejați-vă de infecții – se recomandă o igienă corectă pentru a vă proteja împotriva infecțiilor, pentru prevenirea creșterii nivelului de eozinofile;
• Opriți utilizarea medicamentelor (la indicația medicului) care cresc nivelul eozinofilelor.
• Vitamina D – Nivelul eozinofilelor din sânge crește atunci când nu există suficientă vitamină D.
• Ginkgo biloba – Utilizarea de extracte de ginkgo biloba împreună cu fluticazona poate reduce nivelul de eozinofile, dar se recomandă doar la indicațiile medicului.

Mai multe extracte din produse naturale pot ajuta la scăderea nivelului de eozinofile (dar se recomandă administrarea doar la indicațiile medicului):

• galacto-oligozaharide (GOS);
• usturoi;
• ghimbir;
• licopen;
• ceapă;
• rozmarin;
• Artemisia asiatica;
• Boswellia serrata;
• Pinellia ternata;
• Petasites hybridus;
• Salvia miltiorrhiza;
• turmenic;
• fenicul etc.

Medicamente care scad nivelul eozinofilelor

Unele medicamente pot fi indicate pentru scăderea nivelului de eozinofine – se administrează DOAR la indicațiile medicului:

• anticorpi anti-IL-5;
• glucocorticoizi, fie prin inhalare, fie intranazal;
• mielosupresoare, cum ar fi hidroxiaurea sau vincristina;
• antagoniști ai leucotrienelor, cum ar fi zileuton sau zafirlukast;
• inhibitori de tirozin kinază;
• lidocaina (un anestezic local) etc.

Referinte:
(1) The Role Eosinophils Play in Cancer, link: https://www.verywellhealth.com/guide-to-eosinophils-797211
(2) Eosinophil Count: What It Is and What It Means, link: https://www.healthline.com/health/eosinophil-count-absolute#followup
(3) Eosinophilia, link: https://www.mayoclinic.org/symptoms/eosinophilia/basics/definition/sym-20050752
(4) Eosinophil, link: https://www.medfriendly.com/eosinophil.html