Bolile autoimune și cancerul

Bolile autoimune și cancerul – care sunt mecanismele prin care acestea s-ar putea influența reciproc? Află raspunsul din articol.

CUPRINS:

1. Ce sunt bolile autoimune?
2. Exemple de boli autoimune
3. Bolile autoimune cresc riscul de cancer?
4. Cancerul – factor de risc pentru bolile autoimune?

Ce sunt bolile autoimune?

Bolile sistemului imunitar cauzează o activitate extrem de redusă sau o supraactivare a sistemului imunitar. În cazul supraactivării sistemului imunitar, organismul atacă şi îşi afectează propriile țesuturi –boală autoimună.

Ca răspuns la un anumit factor patogen, sistemul imunitar poate începe producția de anticorpi care în loc să lupte împotriva unei infecții, atacă propriile țesuturi ale corpului. Tratamentul pentru bolile autoimune se axează pe reducerea activității sistemului imunitar.

Cauze și simptome

O boală autoimună se dezvoltă atunci când sistemul imunitar al organismului nu reușește să recunoască țesuturile corporale normale și le atacă sau le distruge treptat. Cauza nu este pe deplin înțeleasă, dar în unele cazuri se crede că bolile autoimune sunt declanșate prin expunerea la microorganisme sau alte cauze ce țin de mediu, în special la persoanele cu predispoziție genetică la această tulburare. Un singur organ sau mai multe organe și țesuturi pot fi afectate.

Simptomele bolii variază în funcție de țesutul vizat. Simptomele comune tuturor afecțiunilor autoimune includ oboseală, amețeli, stare generală de rău. Tulburările autoimune sunt deseori clasificate în tulburări specifice organelor și în tipuri non-specifice. Organele și țesuturile frecvent afectate includ glandele endocrine, cum ar fi tiroida, pancreasul și glandele suprarenale; componente ale sângelui, cum ar fi celulele roșii din sânge; și țesuturile conjunctive, pielea, mușchii și articulațiile.

Tratamentul pentru persoanele cu tulburări autoimune se concentrează în mare parte pe gestionarea simptomelor cu medicamente, cum ar fi medicamentele antiinflamatorii și steroizii, precum și modificări ale stilului de viață cum ar fi exercițiile fizice, dieta, somnul și managementul stresului.

Exemple de boli autoimune

Potrivit Asociatiei Americane de Boli Autoimune, aproximativ 75% dintre cazurile de boala autoimuna apar la femei, in special la cele care au avut copii. Cauza nu este pe deplin înțeleasă, dar în unele cazuri este considerată a fi declanșată prin expunerea la microorganisme, în special la persoanele cu predispoziție genetică la această tulburare.

Exemple de boli autoimune includ:

Artrita reumatoidă

Sistemul imunitar produce anticorpi ce țintesc căptușeala articulațiilor. Celulele imunitare atacă articulațiile, cauzând inflamare, umflare și durere. Lăsată netratată, artrita reumatodiă duce treptat la degradarea permanentă a articulațiilor. Tratamentul include medicamente injectabile sau orale care reduc activitatea sistemului imunitar.

Lupus eritematos sistemic

Persoanele cu lupus dezvoltă anticorpi autoimuni ce atacă țesuturille din corp. Articulațiile, plămânii, celulele sangvine, nervii și rinichii sunt adesea cei mai afectați de lupus. Tratamentul necesită adesea prednison oral, un steroid ce reduce funcția imună.

Boala inflamatorie intestinală

Sistemul imunitar afectează căptușeala intestinelor, cauzând episoade de diaree, sângerări rectale, defecări frecvente, dureri abdominale, febră și scădere în greutate. Colita ulcerativă și boala Crohn sunt două forme majore de boală inflamatorie a intestinului. Sunt necesare medicamente imunosupresoare orale sau injectabile. Boala inflamatorie intestinală este diferită și sindromul de colon iritabil.

Scleroza multiplă

Sistemul imunitar atacă celulele nervoase, provocând simptome care pot include durere, slăbiciune, afectarea coordonării și spasme musculare. Diverse medicamente care suprimă sistemul imunitar pot fi utilizate pentru a gestiona scleroza multiplă.

Diabet zaharat de tip 1

Anticorpii sistemului imunitar atacă și distrug celulele producătoare de insulină din pancreas.

Sindromul Guillain Barre

Sistemul imunitar atacă nervii care controlează mușchii în picioare și, uneori, brațele și corpul în regiunea superioară. Filtrarea sângelui printr-o procedură numită plasmafareză este tratamentul principal pentru sindromul Guillain-Barre.

Polineuropatie inflamatorie cronică de demielinizare

Similar cu Guillian-Barre,în această afecțiune sistemul imunitar atacă nervii, dar simptomele durează mult mai mult. Aproximativ 30% dintre pacienți ajung dependenți de un scaun cu rotile, dacă nu sunt diagnosticați și tratați la timp.

Psoriazis

În psoriazis, celulele hematice ale sistemului imunitar, numite celule T, se colectează în piele. Activitatea sistemului imunitar stimulează celulele pielii să se reproducă rapid, producând plăci argintii, solzoase pe piele.

Boala Graves

Sistemul imunitar produce anticorpi care stimulează glanda tiroidă pentru a elibera cantități masive de hormon tiroidian în sânge (hipertiroidism). Simptomele bolii Graves pot include ochi ieșiți din orbite precum și pierdere în greutate, nervozitate, iritabilitate, ritm cardiac rapid, slăbiciune și păr fragil.

Tiroidita Hashimoto

Anticorpii produși de sistemul imun atacă glanda tiroidă, distrugând încet celulele care produc hormonul tiroidian. Apar nivele scăzute ale hormonului tiroidian (hipotiroidism), iar simptomele includ oboseală, constipație, creștere în greutate, depresie, piele uscată și sensibilitate la frig.

Miastenia gravis

Anticorpii se leagă de nervi și afectează capacitatea de a stimula mușchii în mod corespunzător. Slăbiciunea care se agravează este principalul simptom al miasteniei gravis.

Vasculita

În vasculită, sistemul imunitar atacă și distruge vasele de sânge, și boala poate afecta orice organ, astfel încât simptomele variază foarte mult și pot apărea aproape oriunde în organism. Tratamentul include reducerea activității sistemului imunitar, de obicei cu prednison sau un alt corticosteroid.

Alte exemple includ:

• Boala Addison (afectează glandele suprarenale);
• Hepatita autoimună (afectează ficatul);
• Fenomenul Raynaud (afectează degetele de la mâini și de la picioare, nasul, urechile);
• Polimialgia reumatică;
• Sclerodermia;
• Sindromul Sjogren (afectează glandele salivare, glandele lacrimare, articulațiile);
• Scleroza sistemică;
• Neuropatii periferice autoimune;
• Neutropenie autoimună etc.

Bolile autoimune cresc riscul de cancer?

Deși mai multe studii au arătat că un istoric de boli autoimune crește riscul de apariție a cancerului, rezultatele sunt complicate de faptul că unele tratamente pentru afecțiuni comune, cum ar fi lupus și artrita reumatoidă, pot, de asemenea, să crească acest risc.

Unele studii au arătat următoarele:

• pacienții cu lupus pot avea un risc mai mare de cancer comparativ cu cei fără lupus;
• riscul de cancer esofagian poate fi mai mare la pacienții cu antecedente de boli autoimune;
• istoricul de boli autoimune poate crește riscul de cancer pancreatic;
• persoanele cu scleroză multiplă pot avea un risc mai mare de cancer – mai ales plmonar și cancer de piele non-melanom.

O boală autoimună și cancerul pot să apară ambele din disfuncții ale sistemului imunitar, dar aceste disfuncții sunt extrem de diferite. În schimb, dacă în cazul bolilor autoimune acestea apar când organismul se autoatacă în mod eronat, declanșând un răspuns imun împotriva auto-antigenelor care nu sunt de fapt dăunătoare, cancerul apare când mecanismele de control a creșterii celulare împiedică moartea unor celule vechi, permițând dezvoltarea lor necontrolată.

Deși vorbim de diferențe masive între mecanismele lor de bază, cercetătorii au observat că anumite boli autoimune sunt asociate pozitiv sau negativ cu anumite tipuri de cancer. De exemplu, boala Crohn vine cu un risc mai mare pentru anumite tipuri de cancer gastro-intestinal, in timp ce scleroza multiplă pare să reducă riscul de cancer gastro-intestinal.

Studiile în acest sens sunt însă limitate și nu pot confirma exact această legătură.

GST – glutation – S-transferazele si cancerul

În ceea ce privește bolile autoimune și cancerul, s-a studiat legătura prin prisma unor compuși numiți  glutation S-transferaze sau GST. Cercetările privind GST arată că aceștia sunt factori-cheie, nu numai în multe tipuri de cancer, dar și în tulburări autoimune precum lupusul, artrita reumatoidă și sindromul mielodisplazic.

Genele care codifică enzimele GST mu și GST theta sunt două dintre cele mai studiate gene. Asta deoarece 20 – 50% din populație nu le are; lipsesc ambele sau câte una. Unele studii au arătat că bărbații cu genotipuri GSTT1 (theta-1) au avut un risc aproape dublu mai mare de cancer de prostată, în comparație cu bărbații care nu au această genă. Aceste gene au fost, de asemenea, implicate în cancerul de sân. Unele studii au arătat că femeile care nu au gena GSTM1 au un risc de două ori mai mare de cancer mamar, iar femeile care nu aveau gena GSTT1 au avut un risc de 1,5 ori mai mare.

Gena PTEN și cancerul

O altă genă importantă pentru legăturile posibile dintre tulburările autoimune și cancer este PTEN, o genă de supresie tumorală care contribuie la inducerea apoptozei în celulele defecte. Unele date au sugerat că pierderea unei singure gene PTEN poate opri apoptoza pentru a permite creșterea cancerului. De asemenea, pierderea unei gene PTEN poate duce, de asemenea, la acumularea limfocitelor, afectarea organelor într-un proces de boală similar cu cel al lupusului.

Imunitatea adaptivă și cancerul

Procesele complexe ale sistemului imunitar sunt adesea grupate într-una din cele două ramuri principale: imunitatea înnăscută (prima linie de apărare împotriva invadatorilor, care include mecanisme de protecție nespecifice precum pielea, mucoasa intestinală și macrofagele din sânge) și imunitatea adaptivă la răspunsuri, unde organismul creează anticorpi care leagă antigenele unice de un anumit agent patogen). Când vine vorba de cancer și boli autoimune, suntem în cea mai mare parte axați pe imunitatea adaptivă.

În imunitatea adaptivă, limfocitele numite celule T helper (sau celule Th pe scurt) joacă un rol extrem de important. Celulele T-helper identifică patogeni străini, activează celulele B (care secretă anticorpi), activează macrofagele (care distrug invadatorii) și activează celulele T citotoxice (care distrug celulele țintă infectate). Există două subseturi specifice de celule T helper, care sunt definite de tiparele de secreție ale citokinei (proteinele mesagerului hormonal), Th1 și Th2.

Celulele Th1

În general, celulele Th1 produc citokine care produc răspunsuri proinflamatorii, cu scopul de a distruge invadatorii nocivi. Th1 produc interferon-gamma dar și factorul de necroză tumorală (TNF) alfa / beta și interleukina-2. Răspunsurile Th1 ajută, de asemenea, la eliminarea celulelor canceroase și pot deveni implicate puternic în autoimunitate.

Celulele Th2

Celulele Th2 produc interleukine 4, 5 și 13, care favorizează răspunsurile IgE și eozinofile (implicate în reacții alergice). Produc și interleukină-10, care are activitate antiinflamatoare.

Dezechilibrul între Th1 și Th2

Când echilibrul dintre Th1 și Th2 este afectat, și una dintre ele domină, apare o sensibilitatea la anumite boli. Când domină Th1 crește riscul de afecțiuni autoimune asociate cu alergii, astm, boli sistemince autoimune și cancer, dar mai sunt necesare studii în acest sens. Pe de altă parte, dominația Th2 poate duce și la o protecție împotriva unor boli autoimune, dar în același timp să crească riscul de cancer.

Th1 poate crește atât autoimunitatea, cât și creșterea distrugerii celulelor canceroase (datorită formării anticorpilor  care țintesc țesuturile sănătoase ale organismului, dar și anticorpi care vizează antigeni specifici tumorali). Aceste celule Th1 ajută la activarea altui tip de limfocite, celulele T ucigașe, care determină moartea celulelor tumorale.

Unele tumori pot induce un dezechilibru Th1 / Th2 mai sever prin producerea unei varietăți de factori pentru a suprima răspunsurile Th1 și pentru a susține calea Th2.

Bolile autoimune, inflamația cronică și cancerul

Inflamația la un anumit nivel este benefică, pentru că ajută la restabilirea leziunilor tisulare, luptă împotriva infecțiilor și favorizează vindecarea. Problema stă însă în inflamația cronică, ce nu se reduce după vindecarea leziunii.

Inflamația cronică este un semn distinctiv al autoimunității, și se poate transforma într-un ciclu vicios de auto-perpetuare a inflamației. Răspunsul imun al organismului împotriva lui în sine nu va fi niciodată complet iar rezultatul este un răspuns imun susținut și afectarea inflamatorie a țesuturilor.

Atunci când inflamația devine persistentă (la fel ca în boala autoimună activă), mediatorii inflamatori pot acționa asupra țesuturilor locale pentru a crește proliferarea celulelor, mutageneză (modificări genetice într-o celulă) și angiogeneză (creșterea de noi vase de sânge, care pot fi apoi utilizate pentru a alimenta tumori). Aceste modificări creează un mediu prielnic pentru cancer.

Cancere legate de inflamații includ cancerele gastrice, cum sunt cancerele din infecția cu H.pylori, cancere de col uterin din cauza infecției cu virusul HPV și cancere hepatice din cauza infecțiilor cu hepatită.

Unele cercetări sugerează că bolile celiace pot fi asociate cu un risc mai mare de cancer intestinal, cancer de colon, cancer colorectal, cancer rectal, cancer anal, cancer la ficat și cancer pancreatic. De asemenea, boala Graves sau tiroidita Hashimoto pot fi asociat cu un risc mai mare de cancer tiroidian.

Imunosupresoarele și cancerul

Efectele terapiilor imunomodulatoare asupra riscului de cancer sunt mixte. La persoanele fără boală autoimună, adesea se constată că imunosupresoarele cresc riscul de cancer (de exemplu, atunci când sunt utilizate împreună cu transplanturi de organe). Pe de o parte, suprimarea inflamației legate de o boală autoimună reduce un factor major de risc pentru dezvoltarea cancerului. Suprimarea răspunsurilor imune ale organismului afectează însă capacitatea de a detecta și distruge celulele maligne.

Cancerul – factor de risc pentru bolile autoimune?

Așa cum o boală autoimună poate crește riscul anumitor tipuri de cancer, cancerul pare să crească riscul unor boli autoimune. De exemplu, vitiligo (o boala care provoaca pierderea celulelor pigmentare din piele, despre care se crede ca este de origine autoimună) este adesea prezent în caz de melanom malign si poate rezulta din activitatea sistemului imunitar de a direcționa celulele canceroase.

Un subgrup de lupus numit lupus eritematos cutanat subacut a fost depistat la pacienții cu cancer pulmonar cu celule mici. În plus, persoanele cu tumori maligne sau limfoame pot dezvolta o afecțiune asemănătoare cu poliartrita reumatoidă (numită poliartrita carcinomatoasă), care se reduce atunci când este tratat cancerul subiacent.

Tratamentul cancerului și bolile autoimune

Anumite terapii anti cancer au fost asociate cu dezvoltarea autoimunității. În cazul cancerului de sân, utilizarea inhibitorilor de aromatază (cum ar fi letrozolul) poate induce o formă de lupus numită lupus eritematos cutanat subacut, care cauzează placi non-cicatrici pe părțile expuse la soare. Reacții autoimune similare s-au observat după utilizarea tamoxifenului sau a chimioterapiei cu docetaxel pentru cancerul de sân.

Medicamentele de inhibare a imunității sunt de asemenea studiate pentru potențialul lor de a induce autoimunitatea. Aceste medicamente ajută organismul să lupte împotriva malignității, dar, de asemenea, pot crește riscul formării de anticorpi împotriva țesuturilor sănătoase. În rândul pacienților cu cancer care suferă de o boală autoimună existentă, s-a demonstrat că aceste medicamente provoacă atât apariția de reacții reumatismale, cât și crearea de noi reacții reumatismale imune.

Boala autoimună nu interzice tratamentul anticancerigen. De fapt, unele medicamente pentru combaterea cancerului, cum ar fi chimioterapia și medicamentele bioterapeutice, au fost folosite pentru a ajuta la gestionarea simptomelor legate de afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul. Acestea pot suprima sistemul imunitar astfel încât acesta să nu mai atace corpul.

Dacă aveți o afecțiune autoimună, discutați cu medicul și cu echipa de îngrijire despre riscurile și beneficiile diferitelor opțiuni de tratament și cum să vă gestionați cel mai bine simptomele pe măsură ce urmați un tratament.

Referinte:

(1) What are autoimmune disorders, link: https://www.webmd.com/a-to-z-guides/autoimmune-diseases
(2) Autoimmune diseases, link:https://www.healthline.com/health/autoimmune-disorders
(3) The link between cancer and autoimmune disease, link: https://www.thepaleomom.com/the-link-between-cancer-and-autoimmune-disease/
(4) Cancer and autoimmune diseases, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28778707
(5) Autoimmune disorders and cancer, link: http://yourcenter.uvacancercenter.com/autoimmune-disorders-and-cancer-whats-the-connection/