Care este calitatea vietii unui pacient oncologic? | Intrebari frecvente

Care este calitatea vieții unui pacient oncologic? Aflați răspunsul de la doamna Victoria Asanache, navigator pacienți oncologici și Președinte al Asociației Amazonia. Urmărește materialul video de mai jos pentru a afla răspunsurile la întrebarea ta, sau citește transcrierea interviului în rândurile de mai jos.

Care este calitatea vieții unui pacient oncologic?

–  transcriere video interviu cu d-na Victoria Asanache –

Victoria Asanache:

Cancerul e o boală grea și este o boală scumpă. Tu trebuie să vii la medic repetitiv – vii la două săptămâni, vii la trei săptămâni. Problema se pune, de exemplu, acelor care sunt din provincie, care nu au zonă apropiată de oncologie, care trebuie să meargă undeva, într-un oraș mai mare. Nu neapărat București. Și de alte centre vorbim. Și unde trebuie să se deplaseze, unde îi trebuie bani de tren, n-au mașini personale, stau la nu știu ce microbuz. Am pacienți care vin din zona Botoșaniului și vin la București, și fac și nu știu câte ore, și-i mai costă și autobuzul. Și vine la București, și-a luat un bilet de întors ca să fie sigur că a prins un loc la microbuz, îl internăm, ajungem la concluzia că nu s-a recuperat cum trebuie după ultima serie de citostatice, și-l amânăm încă două zile, da? Și el a pierdut – trebuie să-și facă altă programare, înseamnă alți bani. Sunt oameni pe care-i vezi în spital că se tot gândesc cum să facă, au suficienți bani la ei pentru drumul ăsta de întors?

Sunt pe urmă multe lucruri pe care oamenii ar vrea să și le ia. Suplimente nutritive, ceva care să le îmbunătățească starea post-chimioterapie și ar dori să facă aceste lucruri. Unii își permit, alții nu-și permit. Sunt zone în care și noi, și medicii oncologi – sunt medici care spun de exemplu: „Domnule, nu, nu vreau în timpul chimioterapiei pacientul să nu ia absolut nimic.” Sunt alții care spun „Aș vrea să ia, vreau ceva, o protecție hepatică, vreau o chestie să nu-i crească creatinina.” Deci ar vrea să le administreze ceva. Sunt oameni care nu și le pot permite. În spital sunt oameni care pot să facă acest lucru și încep, vorbesc și ceilalți se gândesc „Ce-aș putea să-mi iau și eu din asta?”.

Pe urmă, totuși, pacientul oncologic trebuie să aibă să se hrănească într-un anumit fel. Deci venim iar cu niște costuri. Sunt oameni care nu-și permit să facă acest lucru. Din păcate, trebuie să recunoaștem că suntem o țară în care or unii sunt foarte sus și alții foarte jos; zona de mijloc a cam dispărut. Și atunci apare problema aceasta.

Pe urmă vin investigațiile pe care le au de făcut pe parcursul acestei boli. Un pacient care a fost diagnosticat cu cancer este în supravegherea medicului în jur de cinci ani. În această perioadă el are de făcut: scintigrafie osoasă, are de făcut RMN, are de făcut computer tomograf, are de făcut ecografie de cord. Sunt lucruri pe care uneori nu le poate face în spital sau nu le poate face gratuit. De exemplu, în programul meu de navigație am deja un număr de gratuități pentru zona de computer tomograf și deja programul meu este plin până în ianuarie inclusiv. De ce? Fiindcă îi urmăresc pe pacienții care sunt în program și întreb medicul „Când vrei să-i faci evaluarea?”, „Vreau să-i fac peste trei serii.”. Calculez și îi zic: „Ok, în noiembrie trebuie să-i fac din nou computer tomograf ca să poată să prindă gratuitate.”.

Sunt mulți care nu-și pot permite acest lucru, tratamentul trebuie să-l continue, sunt tratamente care sunt cu reevaluare la șase luni – ca să pot să-i dea medicamentul în continuare trebuie să ai acel computer tomograf. Noi, în general, ne-am străduit. Asociația Amazonia a obținut sponsorizări. Sunt oameni, cei de la Avon de exemplu, sunt cei de la Telekom care întotdeauna au venit și ne-au ajutat pentru aceste investigații. De la începutul anului și până acum cred că am cheltuit peste 50.000 de lei pe tomografii pe care le-am plătit pacienților care nu și le-au putut permite.