Malnutriția – cauze și efecte asupra organismului

Malnutriția apare atunci când organismul nu beneficiază de toți nutrienții de care are nevoie pentru buna funcționare. Citește despre cauze, factori de risc, simptome, tratament, precum și despre malnutriția în cancer.

CUPRINS:

1. Ce este malnutriția?
2. Cauze și factori de risc
3. Malnutriția la pacienții cu cancer
4. Simptome
5. Diagnostic
6. Soluții și tratament

Ce este malnutriția?

Malnutriția se dezvoltă atunci când organismul este privat de vitamine, minerale și alte substanțe nutritive necesare pentru menținerea țesuturilor sănătoase și pentru buna funcționare a organelor interne.

Apare atunci când nu sunt consumate suficiente substanțe nutritive esențiale sau când aceste substanțe benefice sunt excretate mai repede decât pot fi înlocuite. Malnutriția poate fi, de asemenea, rezultatul unei tulburări de alimentație, al unor probleme ale unor organe, sau al unei infecții grave sau traumatism. Malnutriția apare frecvent la populația adultă în vârstă, în special la cei cu demență sau boala Alzheimer, dar și cu boli precum cancer.

Pierderea dinților și alte probleme dentare, pierderea poftei de mâncare și declinul funcțional sunt factori care contribuie la malnutriție la adulții în vârstă.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global 1,9 miliarde de adulți sunt supraponderali sau obezi, în timp ce 462 milioane sunt subponderali.

Tipuri de malnutriție

Malnutriția se referă la deficiențe, excese sau dezechilibre între aportul caloric și de nutrienți. Poate fi vorba de obicei de o greutate prea mică pentru înălțimea persoanei (de obicei din cauza consumului caloric insuficient, sau probleme de sănătate ca boli infecțioase, diaree etc.) sau înălțime prea mică pentru vârstă (cauzată de obicei de subnutriție cronică, asociată cu factori sociali, economici, de sănătate etc.).

Indiferent de tipul său, în funcție de cauze, malnutriția poate fi primară, secundară sau combinată.

Malnutriția primară

Malnutriția primară se referă la malnutriția cauzată de aportul alimentar inadecvat. Apare adesea în caz de înfometare, când nu există acces la alimentele necesare, apetit slab din cauza unor boli, ca anorexia nervoasă, cancerul etc.

Malnutriția secundară

Malnutriția secundară apare atunci când aportul alimentar este unul suficient, dar caloriile și macronutrienții/micronutrienții nu sunt asimilați în mod adecvat de organism ca urmare a unor afecțiuni, cum ar fi diaree, infecții parazitare sau probleme medicale sau chirurgicale ce afectează sistemul digestiv. Malnutriția poate apărea, de asemenea, ca rezultat al creșterii cererii metabolice după o boală sau intervenție chirurgicală.

Cauze și factori de risc

Malnutriția afectează persoane din întreaga lume, însă cei din anumite regiuni geografice și demografice prezintă un risc crescut de malnutriție. În ansamblu, persoanele care locuiesc în țările în curs de dezvoltare sunt mai susceptibile de a suferi de malnutriție decât cele care locuiesc în țările dezvoltate, din cauza incidenței mai mari a sărăciei și a bolilor infecțioase.

În general, factorii care afectează nutriția adecvată includ:

• Sărăcia – Persoanele care provin din medii socio-economice afectate și în special cele care trăiesc în sărăcie sunt mai susceptibile de malnutriție decât cele din clasele socio-economice mai înalte.
• Boli infecțioase și parazitare – Diareea, malaria și parazitozele intestinale cresc riscul de malnutriție și reduc asimilarea de nutrienți de către organism.
• Boli cronice – Unele boli cronice, cum ar fi HIV sau cancer pot reduce apetitul și consumul alimentar.
• Medicamente – Anumite medicamente, ca cele utilizate în chimioterapie, pot reduce apetitul și pot duce la dificultăți de înghițire, de exemplu, care predispun la malnutriție.
• Vârstă – Cei mai în vârstă sunt mai susceptibili de a suferi de malnutriție decât persoanele mai tinere.
• Lipsa accesului la alimente și incapacitatea de a găti sau de a se hrăni – Persoanele care sunt dependente de alte persoane și de ajutor extern pentru pregătirea meselor (de exemplu, persoanele în vârstă) au un risc mai mare de probleme de nutriție.
• Sarcina și alăptarea – Femeile însărcinate și cele care alăptează se confruntă cu o creștere a necesarului de nutrienți ca urmare a cerințelor legate de creșterea fătului sau de alimentația lui. Din acest motiv, ele prezintă un risc mai mare de malnutriție decât femeile care nu sunt însărcinate sau care nu alăptează.
• Alcoolul sau consumul de droguri – Acestea reduc apetitul și capacitatea organismului de absorbție a nutrienților.

Malnutriția la copii

La copii și adolescenți, factorii care predispun la malnutriție includ o greutate scăzută la naștere. Cei născuți cu greutate mică la naștere sunt mai susceptibile de malnutriție și creșterea le este de obicei afectată. Riscul este mai mare pentru copiii ai căror mame sunt adolescente sau cei care nu sunt alăptați la sân.

Malnutriția care este legată de sărăcie începe adesea la începutul vieții sau chiar în uter și continuă pe tot parcursul vieții. Un copil care suferă de malnutriție la începutul vieții cel mai probabil va avea un ritm de creștere mai lent.

Malnutriția la pacienții cu cancer

Malnutriția este o problemă comună în rândul pacienților cu cancer – afectează până la 85% dintre persoanele cu anumite forme de cancer. În cazurile severe, malnutriția poate progresa spre cașexie, o formă specifică de malnutriție caracterizată prin scăderea masei musculare, pierderea musculară și afectarea funcției imune, fizice și mentale. Malnutriția în cancer este, de asemenea, asociată cu un răspuns slab la tratament, cu o sensibilitate crescută la efectele adverse în cancer și afectarea considerabilă a calității vieții.

În comparație cu restul populației, persoanele care suferă de cancer prezintă un risc mai mare de malnutriție, iar nutriția în cancer este extrem de importantă. Este important să fie identificată la timp și prevenită/tratată, deoarece poate afecta modul în care organismul răspunde la tratament.

Factori de risc

Mulți factori pot crește riscul malnutriției la pacienții cu cancer, inclusiv:

• boala în sine – în cazul în care cancerul implică zona capului și gâtului sau regiunile gastro-intestinale (inclusiv stomacul și intestinul) poate fi mai dificil pentru persoană să înghită sau să mestece alimentele;
• tratamentul cancerului – chimioterapia, radioterapia sau intervențiile chirurgicale pot crește necesarul de nutrienți sau pot reduce asimilarea acestora;
• efectele adverse ale cancerului și tratamentului oncologic – pot afecta capacitatea de alimentare – apetit scăzut, mucozită orală, durere și uscăciune la nivelul gurii, dificultăți de mestecare sau înghițire, afectarea mirosului și a gustului, diaree, constipație, greață, vărsături etc.;
• stresul, anxietatea;
• oboseala și letargia etc.

Malnutriția poate duce la un răspuns redus la tratamentele pentru cancer, la creșterea efectelor secundare și, eventual, la afectarea șanselor de supraviețuire. Poate crește riscul de infecție și timpul de spitalizare. Chiar dacă sunteți supraponderal, scăderea în greutate în timpul tratamentului cancerului poate crește riscul de malnutriție.

Anorexia și cașexia în cancer

Anorexia este pierderea apetitului sau dorința de a mânca. Este un simptom comun la pacienții afectați de cancer. Anorexia poate apărea la începutul bolii sau mai târziu, dacă boala se dezvoltă mai mult sau se răspândește. Unii pacienți au deja anorexie atunci când sunt diagnosticați cu cancer. Majoritatea pacienților care au cancer avansat vor avea anorexie. Anorexia este cea mai frecventă cauză a malnutriției la pacienții cu cancer.

Cașexia este o afecțiune marcată de slăbiciune, scădere în greutate și pierdere de grăsime și mușchi. Este comună la pacienții cu tumori care afectează alimentația și digestia. Se poate să apară la pacienții cu cancer care se alimentează corect, dar nu stochează grăsimi și masă musculară din cauza creșterii tumorale.

Pacienții cu cancer pot avea anorexie și cașexie în același timp.

Simptome

Semnele obișnuite de malnutriție includ:

• scăderea în greutate – pierderea a 5-10% sau mai mult din greutate pe o perioadă de 3-6 luni;
• greutate corporală scăzută – IMC (indice de masă corporală) de mai puțin de 18,5;
• lipsa apetitului;
• oboseală;
• stare generală de rău;
• musculatură slăbită;
• probleme de concentrare;
• persoana se îmbolnăvește des și ușor, și se recuperează greu;
• la copii – afectarea creșterii și copilul nu ia în greutate așa cum ar trebui.

Atenție! Principalul semn al supraalimentării este supraponderabilitatea sau obezitatea. Cu toate acestea, persoanele subnutrite pot fi, de asemenea, supraponderale dacă acestea consumă o dietă bogată în calorii, dar scăzută în nutrienți.

În cazuri mai grave apar și alte simptome:

• afectarea respirației;
• piele subțire, uscată, palidă, rece;
• ochi afundați în orbite;
• păr uscat și rar.

În cele din urmă, pot să apară insuficiență respiratorie și insuficiență cardiacă.

Diagnostic

În general malnutriția este depistată pe baza examinării fizice, comportamentale, distribuția grăsimii corporale și analiza funcției organelor. Radiografia poate determina densitatea osoasă și poate ajuta la identificarea unor tulburări gastrointestinale, precum și leziuni ale inimii și plămânilor.

Testele de sânge și de urină sunt folosite pentru a măsura concentrațiile de vitamine, minerale și toxine din organismul pacientului.

Soluții și tratament

Tratamentul implică de obicei evaluarea de către un medic și recomandările unui dietetician. Se depistează inițial cauza malnutriției și cerințele energetice zilnice. Se vor discuta obiceiurile alimentare, modelele de alimentație etc.

În majoritatea cazurilor, malnutriția va fi tratată prin asigurarea de hrană necesară, prin consiliere privind obiceiurile alimentare nutritive și prin elaborarea unui plan alimentar care să răspundă cerințelor nutriționale.

Alimentația

• Se vor consuma alimente bogate în calorii și proteine.
• Se consumă 3 mese pe zi și 3 gustări.
• Se vor consuma băuturi nutritive.
• Se administrează suplimente cu micronutrienți, în funcție de nevoi.
• Se tratează alte probleme, cum ar fi probleme de înghițire, lipsă de apetit, infecții etc.
• Alegeți alimente cu un conținut ridicat de proteine, cum ar fi leguminoasele, puiul, peștele, iaurtul, ouăle etc. Adăugați proteine și calorii suplimentare la alimente, cum ar fi utilizarea laptelui fortificat cu proteine.
• Consumați porții mici și dese.
• Evitați alimentele care vă produc greață și alegeți alimente care sunt ușor de tolerat.

Suplimentele

În plus pe lângă consilierea de către un dietetician și modificări ale dietei, terapia nutrițională include băuturi nutritive pentru malnutriție, suplimente nutritive și suplimente nutriționale enterale și parenterale. Suplimentele nutritive asigură calorii, proteine, grăsimi, carbohidrați, fibre, vitamine și minerale.

Un medic poate lua în considerare prescrierea suplimentelor alimentare în următoarele cazuri:

• IMC mai mic de 18,5 kg / m2;
• pacientul a pierdut mai mult de 10% din greutatea corporală totală în ultimele 3-6 luni;
• IMC mai mic de 20kg / m2 și pacientul a pierdut mai mult de 5% din greutatea corporală totală în ultimele 3-6 luni;
• a consumat foarte puține alimente sau deloc în ultimele 5 zile și există riscul să consume puține alimente în următoarele 5 zile etc.

Un supliment alimentar este un produs care se adaugă la regimul alimentar. Se administrează de obicei pe cale orală și, de obicei, conține unul sau mai multe ingrediente dietetice.

• Vitamina C este un nutrient de care corpul are nevoie în cantități mici pentru a funcționa și a rămâne sănătos. Ajută la combaterea infecțiilor, vindecarea rănilor și menținerea țesuturilor sănătoase. Vitamina C se găsește în fructe și legume. Acesta poate fi, de asemenea, luat ca un supliment alimentar.
• Probioticele sunt microorganisme folosite ca suplimente alimentare pentru a ajuta la digestie și funcția intestinală normală. Ele pot, de asemenea, ajuta la menținerea tractului gastrointestinal sănătos.
• Melatonina este un hormon produs de glanda pineală (organ mic în apropierea centrului creierului). Melatonina ajută la controlul ciclului de somn al organismului.

Nutriție enterală

În cazurile în care alimentarea gastrointestinală nu este posibilă (de exemplu, insuficiența intestinală), suportul nutrițional poate fi administrat prin hrănire parenterală (perfuzie intravenoasă a nutrienților).

Nutriția enterală este denumită și hrănire prin intermediul unor tuburi. Nutriția parenterală transportă nutrienți direct în sânge. Cateterul poate fi plasat într-o venă în zona pieptului sau în braț. Suportul alimentar ajută pacienții care nu pot mânca sau digera alimente în mod normal.

Se pot utiliza următoarele tipuri de tuburi de alimentare:

• Un tub nazogastric este introdus prin nas și ajunge în jos în gât și stomac sau în intestinul subțire. Este folosit atunci când nutriția enterală este necesară doar pentru câteva săptămâni.
• Un tub de gastrostomie este introdus în stomac sau un tub jejunostomic este introdus în intestinul subțire printr-o deschidere făcută pe partea exterioară a abdomenului. Acesta este de obicei utilizat pentru hrănirea enterală pe termen lung sau pentru pacienții care nu pot utiliza un tub introdus în nas și gât.

Diferite tipuri de medicamente pot fi utilizate pentru a trata pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate. Medicamentele care îmbunătățesc pofta de mâncare și determină creșterea în greutate pot fi utilizate pentru a trata pierderea apetitului și scăderea în greutate.

Referințe:

(1) Malnutrition, link: https://www.myvmc.com/diseases/malnutrition/
(2) Malnutrition, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/179316.php
(3) Malnutrition, link: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/malnutrition
(4) Nutrition in Cancer Care, link: https://www.cancer.gov/about-cancer/treatment/side-effects/appetite-loss/nutrition-pdq
(5) Managing Nutrition during Cancer and Treatment, link: http://chemocare.com/chemotherapy/health-wellness/managing-nutrition-during-cancer-and-treatment.aspx
(6) Malnutrition Among Cancer Patients, link: https://www.myelomacrowd.org/malnutrition-among-cancer-patients/